Pentru început merg în parcul Bazilescu pe care l-am vizitat de multe ori. Este singurul parc cu arhitectură simetrică/în oglindă din București. Deci construit, nu natural sau pornind de la o zonă sălbatică, naturală, cum sunt cele mai multe parcuri! Chiar și așa la amfiteatru observ și puteți observa și voi detalii inedite. Și când te gândești că acum vreo patreu decenii aici se jucau piese de teatru...
Vis-a-vis de parc este biserica Bazilescu. Nu țin minte să fi intrat în ea până acum... Din pisania de mai jos aflăm că piatra de temelie a fost pusă în 1898 și biserica a fost finalizată un an mai târziu. De reținut că familia Bazilescu practic a construit acest cartier pe atunci aflat mult în afara Bucureștiului. Vorbim de anii când Podul Mogoșoaiei (de lemn) lega palatul Mogoșoaia de Curtea Domnească din centru orașului, biserica Krețulescu fiind la marginea orașului! În primul război mondial pictura a fost grav avariată de către prizonierii de război ținuți aici. În 1922 au fost lucrări de refacere a picturii și s-au repetat de mai multe ori de-a lungul anilor. Distrugerea picturii îmi aduce aminte de poveștile ghidului de la biserica reformată din Sântămăria Orlea (sec. XIII, una din cele mai vechi biserici din țară).
Dincolo de informațiile acestea care se pot găsi cu ușurință am simțit o sobrietate destul de puternică amestecată cu o liniște atât de profundă și caldă cum mai rar se poate găsi. Am mai avut astfel de senzații în multe locașuri de cult românești.
Și, în fine, cel mai interesant loc ce m-a atras acum în zonă este biserica Sfântul Nifon de pe strada Cireșoaia. Este biserică pe stil vechi și mi s-a părut chiar că e mănăstire (ține de Mitropolia pe stil vechi de la mănăstirea Slătioara, jud. Suceava). Adică îmi păreau a fi doar măicuțe pe aici. Biserica este metoc al bisericii ortodoxe greacă și chiar una din măicuțe, cu care stau de vorbă, îmi explică simbolistica de pe biserică și chiar mă invită cumva la slujba de Bobotează de mâine. Nu promit că vin și mă bucură deschiderea lor și grădina foarte aranjată și primitoare.
La biserică mă întâlnesc cu doi oameni care păreau cam grăbiți. Schimbăm câteva cuvinte și mă voi întâlni cu ei ceva mai încolo în timp ce explorez străduțele mici care duc spre lacul Grivița. Chiar opresc și se bucură când mă văd că merg pe jos. Ar vrea să aibă și ei timp de mișcare. Ei bine, chiar și în haosul zilei dacă vrei, poți să îți faci puțin timp pentru mișcare și pentru tine! Știu că mulți vor zice că exagerez cu asta fiindcă programul fiecăruia de obicei este încărcat dar ce pot spune este că e alegerea fiecăruia să alerge după bani sau după sănătate!!!
Undeva pe lângă strada Neajlovului am surpriza să găsesc o stradă închisă spre apă și povestesc cu un om care e pe acolo cu treabă. Aflu din vorbă în vorbă că lucrează la casa unei profesoare de la Politehnică. Nu mică e surpriza să aflu că am avut-o profesoară undeva prin anii 2001-2002!
Mai departe găsesc un teren viran unde cobor la lac pentru câteva poze și apoi voi continua pe străzile Coralilor și Petroliștilor și bulevardul Poligrafiei până la Piața Presei libere și mai departe prin Herăstrău până la prima gură de metrou.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu