La începutul lunii ianuarie am găsit o ofertă bună pentru Cipru. Veți întreba de ce Cipru unde merge toată lumea? Răspunsul este simplu: 1. aici este cel mai sudic punct din Europa (e și un gând în viitor pentru cel mai vestic punct terestru european); 2. Laura a găsit o ofertă bună de avion plus cazare; 3. E o țară cu de toate, și munte și mare (vârful cel mai mare e Olimp și pare un obiectiv interesant); 4. E o curiozitate să vedem insula împărțită artificial în două țări, una europeană alta asiatică (Ciprul turcesc este recunoscut ca stat doar de către Turcia). Facem rezervările și Laura se pune pe căutat obiective. Și găsește o listă întreagă pentru multe zone. Este bine să știm cam ce căutăm, dar consider personal că este o mare greșeală să te cramponezi într-o listă de obiective mai ales că este o destinație accesibilă europenilor. Dacă ar fi de exemplu Groenlanda sau Finlanda (ca să vorbim doar de Europa!) unde nu ajungi prea ușor (prețuri mari și distanță mare), îți faci o listă de ”must see”. Dar așa aici poți merge pe principiul ”vedem ce ne iese în cale”! (recunosc că pe tema asta vom avea ceva discuții, veți vedea mai încolo).
Așadar pe 21 ianuarie zburăm din Otopeni cu Wizz Air. E tare fain să poți face geografie de la altitudine. Trecem Dunărea, apoi Balcanii, coborâm spre Bosfor, cumva facem un ocol pe deasupra Mării Negre, mai departe coborâm pe deasupra Istanbulului, tăiem Asia Mică direct spre ”riviera” turcească Antalya-Alanya (interesant că termenul ”riviera” nu vine din franceză (bine cunoscuta Riviera franceză sau Coasta de Azur) ci din italiană, denumirea medievală a Liguriei. Traversăm o parte a Mediteranei, pe la vest de Nicosia ajungem în regiunea Limassol și de aici pe coasta sudică ajungem la destinația noastră Larnaca/Larnaka. Avem bagaje de mână și ieșim repede din aeroport. Urcăm în autobuzul 425 care ne duce pe o rută diferită de cea obișnuită (iese din niște giratorii (în Cipru se circulă pe stânga!) aiurea) spre stația centrală Finikoudes. Coborâm cu vreo două stații înainte la strada Ermou. De aici puțin pe jos până la cazarea de la hotelul Rise Street Art. Are trei stele și am găsit ofertă ieftină fiindcă e extra-sezon. Ne luăm în primire camera de la etajul 4, identificăm restaurantul pentru mic dejun și cam somn.
Prima zi de Cipru! După micul dejun consistent (inclusiv celebra brânză Haloumi!) mergem în piața Finikoudes pentru a lua abonamente la autobuze (local) (parcă am luat carduri cu câte 15 euro fiecare) de pe care se iau bani prin validarea cardului la fiecare călătorie. Și să vedem încotro mergem. Nu ne ia prea mult să ne hotărâm la... Famagusta! Pentru asta mergem până în Paralimni (501-502 un număr e la dus-celălalt la întors!) și de aici mai avem de luat un autobuz (702) până în Deryneia. Asta vom afla acolo! Până la primul autobuz facem o scurtă plimbare pe digul Rpamo Kamen și pe capătul nordic al plajei Finikoudes.
Linia 501 ne duce o parte pe coasta sudică (până în Dhekelia) și apoi spre și pe drumul de viteză (nu putem spune autostradă!) A3 pe lângă Liopetri până la nord de Ayia Napa. Coboară în Ayia Napa și apoi vom urca spre nord până în Paralimni. Până la cursa de Deryneia explorăm un pic micul orășel Paralimni. Stația de autobus centrală Portarasi se află pe strada Ayiou Georgiou. Vom vizita piațeta unde se află statuia eroului național Tasos Markou și intrăm în biserica ortodoxă greacă nouă Sf. Gheorghe. E impresionantă (ca de altfel toate bisericile grecești!) și o pomenire/parastas nu ne lasă (e vorba de obraz și respect!) să facem prea multe poze. Vom face alte poze la biserica Sf. Gheorghe vechi alăturată, biserică cu ceva elemente arhitecturale gotice pe exterior.
Prin piațeta alăturată ajungem la biserica Ayia/Agia Anna care pface parte din drumul crucii cipriote (cypruscrosspath.com) interesantă ca arhitectură și urcăm în turnul aflat lângă biserică pentru câteva poze de la înălțime (mai ales spre Sf. Gheorghe vechi).
Revenim la expoziția stradală a luptelor greco-turcești din 1974 (ce au dus la separarea insulei în două părți!) și revenim la stația de autobuz pentru a continua spre Deryneia. Informațiile de pe acele panouri sunt șocante (vorbim de război religios în Europa în 1974 când păreau să se fi liniștit apele; va mai fi războiul din Iugoslavia ulterior!).
Autobuzul ne lasă în parcarea Centrului Politic, nu știm și ratăm monumentul Războiului din apropiere șși mergem pe jos spre punctul de graniță. Nu știm dacă putem trece dincolo doar cu buletinul (partea nordică nefiind în UE) și ne încercăm norocul. Și ține cu noi! După verificarea buletinelor continuăm poe jos pe strada Ammochostou și Vahit Güner Cd în Famagusta/Gazimağusa. Avem netul pornit pentru orientare și asta ne va costa ceva acasă! Dar nu contează fiindcă experiența este unică! După graniță un slovac ne ia la ocazie până în centrul istoric. E stabilit în Cipru și știe bine locurile!
Ținta noastră este orașul mediaval fortificat dezvoltat de venețieni și genovezi începând cu 1192. Ei și-au manifestat puterea prin construirea multor biserici în stil gotic de unde și renumele de ”orașul bisericilor”. În 1570-1571 Famagusta a fost ultima fortăreață câștigată de Mustafa Pașa. Venețienii au fost izgoniți și ceva mai târziu și grecii au fost scoși în afara fortăreței și a cartierului vechi Varoșa (acum cunoscut drept cartierul-fantomă). Bisericile au fost transformate în moschei (e cunoscut cazul catedralei Sf. Nicolae transformată în moscheea Lala Mustafa Pașa) și orașul s-a deszvoltat treptat. O dată cu preluarea insulei de către britanici au apărut căile ferate, s-a extins orașul în afara fortăreței, s-au construit noi zone rezidențiale etc. În 1960 Ciprul își obține independența și în 1974 în urma invaziei turcești urbanizarea Famagustei a încetinit în favoarea zonei rurale. Au mai fost și ulterior conflicte stradale în Famagusta, dar deja am scris prea multe detalii. Dacă vreți mai mult puteți citi pe
Wikipedia :)!
Pornim la explorat fainul orășel cipriot. Intrăm în fortăreață prin Poarta Mlaștinei, explorăm zidurile spre Fântâna Uscată și bastionul Morrato, vedem ruinele bisericii Sf. Anna, ajungem la biserica Nestoriană, ajungem pe străduțe al Casa Venețiană și la restaurantul Caterina Cornaro, aceasta fiind ultima regină a Ciprului (1454-1510) încoronată în august 1474. Fortață fiind abdică la 1489 (regină venețiană) și se retrage la Veneția.
Ajungem pe la ruinele băilor Aga Cafer Paşa Hamamı și ale bisericii și mănăstirii franciscane, trecem pe lângă muzeul și închisoare Namik Kemal și pe sub arcadele Palatului Venețian, ajungem la și vizităm geamia Lala Mustafa Pașa/fosta catedrală Sf. Nicolae cu cavoul alătural al lui Mustafa Efendi, pe străduțe trecem pe lângă ruina bisericii grecești Sf. Georgia și ieșim din fortăreață tot pe Poarta Mlaștinii.
Știu că par extrem de multe denumiri și sigur nu le veți reține. Eu le-am reținut și scris aici de pe pozele pe care le-am făcut. Realitatea e că o dată ce am intrat în fortăreață, la fiecare colț de stradă ne opream și stabileam direcția de mers, în principal după ruinele care se văd deasupra celorlalte clădiri. Și cu orientarea cum am spus: pe Google Maps! Ne va costa traficul de net nefiind în UE!
De aici pe Polatpașa Bulivari trecem de vechea locomotivă, traversăm parcul Çamlık după care găsim vechi case meșteșugărești în ruină, ieșim pe strada Kavunoğlu Cd printr-un cartier rezidențial mai nou și apoi pe străzile Cephe Sk și Dağaşanlar Cd ieșim în drumul mare spre Deryneia.
Înainte de graniță facem iar cu mână și opresc doi ruși, Eduard și Natașa. Ne duc până în Larnaca! Doar la graniță să trecem noi pe jos. Așa vom face și îi vom aștepta după graniță! Pun muzică rusească tare în mașină și e o ocaize faină pentru Laura să își aducă aminte ceva cântece și cuvinte rusești din copilărie. La un moment dat opresc mașina Mercedes închiriată și ne servesc cu vin mănăstiresc. Știm că ei nu au probleme cu alcoolul, dar avem un pic inima strânsă până ne lasă în Larnaca, chiar lângă hotelul nostru.
Ce mai aventură!!!
Urcăm un pic în cameră și apoi căutăm un restaurant prin zonă. Găsim un restaurant mai mult al localnicilor, taverna-souvlaki place Edesma Cyprus pe strada Zenonos Pierides chiar în apropierea hotelului. Personalul e foarte amabil (printre ei este un tip indian super fain cu care chiar vom povesti la masă într-una din zilele următoare), mâncarea e foarte faină, ne bucurăm de zivania, tsipouro și vin Commandaria. Nota 20! Vom reveni în fiecare seară aici!
După așa masă trebuie să facem și o plimbare că doar nu putem lăsa să se depună! Așa că pornim hai-hui prin orașul vechi. Nu mă întrebați cum ajungem pe străduțe la marea moschee Djamir Kebir, pe la fortul medieval acum închis, pe faleza de sub strada Piale Pașa, înapoi la fort și apoi la biserica Sf. Lazăr din Larnaca. Da, este vorba de Lazăr din Betania, cel înviat din morți. Se spune că după învierea lui Iisus a fost forțat să fugă din Iudeea și s-a stabilit în Cipru. A fost numit de apostolul Pavel și de către Barnabas primul episcop al Kitionului (Larnaca). A mai trăit încă treizeci de ani și a fost înmormântat a doua oară. Pe lumină, în zilele următoare, vom vizita mormântul lui Lazăr de la subsolul bisericii pe care o vedem acum doar pe exterior.
Cu ultimele forțe ne retragem prin piața bisericii și api pe străduțe spre cazare (21.30) după vreo 10 ore de alergătură!
Cum e vorba părintelui Necula în emisiunea ”Zi de zi”: ”mâine este o nouă zi!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu