Am zile libere și atâtea dealuri (tunturi în finlandeză) prin zonă (Ahopää se numește hostelul în care stau și dealul din spate, dacă găsiți cu t la sfârșit, este la plural definind toată zona)... Cum aș putea sta în casă când e vreme faină afară? Nu contează că se apropie de ora 14.00 când plec și pe la 15.00 se întunecă! Ies prin spatele casei și urc pe poteca tematică Poropolku (poteca renului). Pe prima parte sunt câteva panouri explicative. De fapt eu aș fi vrut să urmez poteca și, după o poartă, pierd semnele. Altă dată găsesc semnele și urmez poteca tematică. Pe timp de iarnă poteca Poropolku este recomandată doar cu rachete, în timp ce mersul pe pârtiile de country skiing este interzis. Azi m-am revoltat când am aflat asta, abia când voi schia și eu voi înțelege de ce e interzis!
Renii sunt animale domesticite, adaptate la condițiile dure din mediul polar. Inițial erau sălbatici și au fost domesticiți, acum fiind crescuți în zone special delimitate (fiecare ren are proprietarul lui). Renii sunt liberi, marcați și pot circula peste tot, zonele proprietarilor fiind delimitate prin garduri și porți din lemn, cu foarte puțin metal. Printr-una din ele voi trece ceva mai încolo.
Următorul panou povestește despre pui. Perioada de împerechere este în octombrie și puii se nasc la începutul lui mai. Puii sunt marcați în timpul verii pentru a ști exact cărui proprietar aparțin. Aș putea să vă spun mai multe aici și vă las să aflați când voi descrie întreaga potecă tematică.
Cert este că după poartă poteca făcea la dreapta, eu nu am văzut indicatoarele subtile și am tot urcat în față printre dealurile Ahopää. Găsesc poteci prin zăpada de multe ori până la genunchi și ies undeva în dreapta potecii de country skiing. Așa faine și liniștite sunt locurile. Din când în când câte un schior sau câte o pală de vânt. Nimeni/nimic nu deranjează pe nimeni/nimic. Fac ceva poze și ajung la pista de schi. Pe margine cobor tot înainte spre Saariselkä. La prima intersecție, la Pieranvaara, văd pe panoul informativ o pistă de schi prin natură spre Rumakuru. Vă sună comic, nu? ”kuru” înseamnă ”canion” sau ”vale cu pereți apropiați”. Fac stânga spre Laanila pentru a mă întoarce prin Rönkönlampi. Până la intersecția cu Laaniselkä (adică cu pista luminată pentru country skiing) sunt mustrat de o schioare pentru mersul pe pista lor. Voi mai fi mustrat încă o dată înainte de Rönkönlampi (”no walking, no walking”). De fapt azi este un eveniment de schi, concurs cu probe la liber pentru a face mișcare și d-asta sunt mulți schiori pe piste!
I have a few free days and so many hills/fells (tunturi în Finnish) around (Ahopää is the name of the hostel I live in and the fell behind, if you find with t at the end it is plural and defines the zone)... How could I stay inside when it is good weather outside? It doesn't matter that it is close to 14.00 and it is getting dark at around 15.00! I go behind the house and go up on thematic trail Poropolku (reindeer trail). In the first part I see some info panels. I would like to follow the trail and, after a gate, I loose the marks. I find the marks another time and follow the thematic trail. In winter they recommend the trail Poropolku only with wintershoes and walking on the country skiing tracks is forbidden. Today I am angry about this, I will understand the interdiction when I will ski on the track!
Reindeers are domesticated animals, adapted to rough conditions in polar environment. Initially they were wild, now they are grown in delimited areas (each reindeer has his owner). Reindeers are free, marked and can walk everywhere, the owners' areas are separated by wooden fences and gates and a very few pieces of metal. I will pass one of them further on.
The next panel is about calves. The mating time is in october and the babies are born at the beginning of may. The babies are marked in the midsummer to know the owner of them. I could tell you more here and I will let you know when I describe the entire thematic trail.
The thematic trail was turning to right after the gate, I didn't see the small marks and walked up in front of me among Ahopää hills/fells. I find paths in the snow, sometimes up to knees, and reach a point on the right of the country skiing track. The places are so fine and quiet. A skier or a wind gust from time to time. Nobody/nothing annoys nobody/nothing. I take some pictures and reach the track. On one side I go down to Saariselkä. At the first cross, Pieranvaara, I see on the info panel that a nature track goes to Rumakuru. It sounds funny, right (”curu” means ”butt” in Romanian)? ”kuru” means ”canyon” or ”valley with close walls”. I turn left to Laanila to turn back through Rönkönlampi. Until the cross with Laaniselkä (the lighted country skiing track) I am argued by a skier for walking on the track. I will be argued once again before Rönkönlampi (”no walking, no walking”). It is a skiing contest today, contest with free choice tracks for making sport and this is why there are so many skiers on the tracks!
La 15.05 la Laaniselkä este deja noapte. Pe panou văd că am 2.1 kilometri până la Rönkönlampi și apoi cam încă un kilometru până la altă pistă luminată și apoi câteva sute de metri până la Kiilopääntie, drumul de mașină spre casă. Așa că la drum pe marginea pistei de ski. Pădurea este foarte faină, schiorii apar din când în când, trec un pod și cam peste jumătate de oră văd un marcaj spre locul de foc Tulipaikka. E o căsuță la dreapta cu o vatră metalică în interior, foc întreținut de cei care trec pe aici, lemne de rezervă și un mic gnom ce stă de pază. Aș vrea să vă închipuiți și voi senzația de a găsi un loc cald și așa curat în miezul iernii...
At 15.05 at Laaniselkä it is already night. On the panel I see that I have 2.1 kilometers to Rönkönlampi and about one kilometer more to another lighted track and a few hundred meters to Kiilopääntie, the road to home. So, walk on the margin of the ski track. Tho forest is very fine, skiers appear from time to time, I pass a bridge and after half an hour I see a sign on right to a fireplace called Tulipaikka. There is a small house on the right with a metallic fireplace inside, fire kept by the peope passing by, firewood and a small guarding gnome. I would you like to imagine the feeling of finding such a warm, clean place in the middle of winter...
După kilometrul amintit trec de o poartă de lemn cu benzi de plastic (pentru a speria renii să nu intre pe pista de schi), verific pe panoul denumit Ahopäännokat că sunt la intersecția celor două piste luminate, continui câteva sute de metri spre Kiilopääntie și, înainte de podul drumului, fac stânga pe drumul de snowmobile (câte drumuri diferite!). La stânga merg vreo doi kilometri pe el și ies la șosea. Mi se pare mai sigur!
Mă opresc puțin la panoul care descrie poteca Ruija (Ruijanpolku), citesc ce scrie pe aici (inclusiv că regula tuturor oamenilor nu este valabilă în rezervațiile naturale). Aflăm de aici că Parcul Național Urho Kekkonnen, cunoscut și ca Koilliskaira, este una din cele mai mari zone de sălbăticie extensivă din Europa de Vest. (n.a. apăi să vină la noi...). Parcul a fost înființat în 1983 pentru a proteja pădurea originală, biotopurile de deal și mlaștină din nord-estul Finlandei. Este al doilea parc ca mărime din Finlanda. Cele mai cunoscute locuri sunt lacul Luirojärvi și dealul Sokosti (718 m), precum și râurile Suomujoki și Nuorttijoki.
Parcul este rai pentru fauna sălbatică finlandeză. Se estimează circa 20 de urși și 6 jderi în parc. Lupii pot fi semnalați în special spre limita estică. Vulturul auriu și vidra pot fi găsite în parc. Pădurile mari și mlaștinile de la sud de Saariselkä adăpostesc câteva specii de păsări de baltă, vulturi și bufnițe. Scoicile cu perle din râurile parcului sunt o specie pe cale de dispariție.
After the kilometer I told you about I pass a wooden gate with plastic bends (to frighten the reindeers for not entering the ski track), I see on the Ahopäännokat panel that I am at the cross of two lighted tracks, continue for a few hundreds meters to Kiilopääntie and, before the bridge of the road, I turn left on snowmobile track (how many different tracks!). I walk to the left about two kilometers and exit to the road. It seems safer!
I stop for a few minutes at the Ruija trail (Ruijanpolku) panel, read what it's written (including the idea that the allemannereglen is not available in natural reserves). We find that Urho Kekkonnen National Park, known as Koilliskaira, is one of the biggest extensive wilderness areas in West Europe (n.a. they should come to Romania...). The park was founded in 1983 to protect the original forest, the mire and fell nature in north-east of Finland. It is the second biggest park in Finland. The well-known sights are lake Luirojärvi and Sokosti fell (718 m), as well as Suomujoki and Nuorttijoki rivers.
The park is a heaven for Finnish wild fauna. It is estimated that there are about 20 bears and 6 wolverines in the park. The wolves are regular visitors, especially at the eastern border of the park. The golden eagle and the otter can be seen in the park The large forests and the mires south of Saariselkä host several species of wetland birds, hawks and owls. The pearl oysters from the rivers in the park are an endangered species.
După cum spuneam, câteva statui de gheață marchează competiția din zonă și ceva sărbători locale.
As I said, some ice statues mark the local competitin and some local celebrations.
Spre final (fiindcă și așa am scris mult), doar vă las un panou cu unul din cele opt sezoane din Laponia. Opt? Citiți aici despre ce este vorba!
Before ending (I wrote a lot, I know), I show you a panel with one of the eight seasons in Lapland. Eight? Read here about it!
http://www.lappi.fi/en/lapland/nature/eightseasons
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu