vineri, 4 iulie 2014

Între Piatra Mare și Postăvaru 26-27.04.2014

Colegi de tură: Alex Pologea, Cezar Partheniu

Mă bucur mult când îmi răspunde Alex din Brașov, făgărășean de origine, înscris ca simpatizant pe lista CAR U Cluj, îmi spune că pot sta la el peste noapte și chiar mă va însoți într-o parte din turele propuse.

Sâmbătă ne întâlnim în Săcele la stația Baciu și din vorbă în vorbă (între noi și cu localnicii) identificam strada Canalului de pe valea Baciului. Pe strada asta urmăm marcajele BA până la capăt. la capătul drumului este o baracă de tăietori de lemne care ne lămuresc că marcajele nu merg pe acolo pe drum, ci fac dreapta pe lângă gardul de sus din poiană. Drumul ăsta mai merge circa 1.5 km și se termină! Ne întoarcem la poteca pe care ar trebui să fie marcajele, urcăm pe ea ușor până la gardul amintit și de aici poteca se vede că merge clar la dreapta prin pădurea de pini. Poteca cu multe pietre urcă constant și la niște poieni pare să își mai calmeze panta. Mergem pe curbă de nivel prin "tuneluri" de arbuști și ajungem într-o poiană aflată sub linia de telescaun. Telescaunul merge doar când este mai multă lume doritoare! Continuăm pe drumul fără marcaje destul de evident (nu ai pe unde să faci stânga sau dreapta prin arbuștii deși), ieșim în pârtia Bunloc și pe lângă o baracă Salvamont ajungem la ruinele cabane Bunloc. Îmi aduc aminte de prima experiență aici când vroiau să ne jefuiască niște ciobani (cabana era părăsită și ei pretindeau a fi cabanieri). Îi povestesc faza lui Alex și căutăm mai departe drumul spre Dâmbul Morii. Eu îmi aduc aminte direcția de unde am venit acum mult timp pe drum forestier dinspre Dâmbul Morii și sugerez că ar trebui să coborâm prin poiană spre sud. Se va confirma direcția imediat cu niște marcaje TA!




Continuăm pe TA pe drumul de exploatare în câteva serpentine (drum pitoresc) și ieșim după 2.5 ore de la plecare la hotelul Topaz de la Dâmbul Morii si mai departe coborâm la șosea (DN1). Drumul  aduce cumva aminte de zona Gropii de Aur din Postăvaru (ca și o altă zonă de mâine!)! Așa de repede am terminat planul pentru toată ziua? Clar mai am timp să mai parcurg ceva trasee. Să nu înțelegeți că alerg pe trasee doar pentru a le bifa. În mersul rapid gust și locurile, simt mirosul ierbii și al florilor, curbele sinuoase ale dealurilor (aș face comparație cu unduirile corpului unei femei frumoase - fetelor, înțelegeți doar forma și sugestia, nu mergeți cu imaginația mai departe!). Înțeleg și simt mersul pe munte în sensul turismului despre care vorbește profesorul Nicolae Ioan (cel în memoria căruia e construită fântâna de pe Valea Berii din Ciucaș!) în articolul lui despre turism din primul număr al revistei "România Pitorească" din iunie 1933 (de curând a ieșit pe piață cartea "România Pitorească 1933" de la editura România Pitorească, Colecția Verde și acolo se găsesc numerele revistei apărute în acest an în a sa primă serie)! Pe munte sunt diferite scopuri pentru care mergi. Poți să mergi doar pentru performanță sportivă (e cazul multelor concursuri) fără a avea timp de a vedea cu sufletul pe Măria Sa Muntele, poți să mergi cu scopul de a parcurge anumite trasee pe care nu ai mai fost deloc sau demult (în acest caz e musai să mergi și cu mintea, și cu ochii, și cu sufletul atât de alintat de orice poiană, floare, tril, culoare, stâncă, ramură de copac, animal sălbatic ieșit în drum), poți să mergi doar pentru plăcerea de a merge fără a avea o țintă fixă, poți doar să mergi într-o poiană și să dormi în liniștea naturii... Cât timp încălzești mintea, trupul și sufletul în egală măsură, poți spune că aduni ceva din acea ieșire în Natură!

Alex merge acasă să se întâlnească cu niște prieteni ce fuseseră la Maratonul Brașovului (merge cu 17B mai multe stații) și eu iau un autobuz de Săcele până în stația Turcheș (14.00). Urc pe TG pe strada Morii prin cartierul Turcheș, la sfârșitul ei rătăcesc un pic marcajele pe drumul forestier "7 izvoare" având impresia că marcajele merg pe drum. De fapt drumul face la stânga spre șaua de obârșie a văii Cernatului între Brădet și Highiș. Trec de ultima casă, urc o serpentină și văd că drumul face în continuare la stânga mult față de șaua dintre Brădet și Cărbunarea unde trebuie să ajung eu. Așa că pe o potecă de exploatare ies la dreapta din drum, găsesc poteci nu prea acoperite de bălării și urc deasupra potecii corecte. Ca să ajung la poteca mea, am de coborât o pantă cu vegetație bogată care nu îmi creează probleme (deși panta are circa 45 de grade!). Cobor printre arbuști și pete de iarbă și ajung la drumul corect.

Continui până în șa (1000 m) și cobor pe drum mai departe spre vechea fermă de struți (marcajele dispar). Ca urmare merg pe ceea ce pare un drum de exploatare mai evident. Ajuns lângă ferma de struți (așa a fost odată, acum țin vacile și oile în fermă!) cobor pe sub fermă, fac dreapta pe lângă gardul ei și ajung la marcaje. Așadar marcajele mergeau pe partea cealaltă "pe lângă pâlcul ăla de brazi". Cobor printre bălți noroioase până la valea Gârcinului la intersecția marcajelor (de unde se separă BA și TG pe care am mers până acum) și mă întorc pe un alt drum paralel până deasupra fermei de struți. Pe drumul ăsta tot parțial găsesc marcaje turistice (rare și deseori pe copacii tăiați!). Ajung lângă observatorul de vânătoare (unde pierdusem mai devreme marcajele) și urc tot spre șa de mai devreme. La întoarcere marcajele și drumul se văd mult mai bine. Poteca coboară în linie dreaptă și ajunge exact la intrarea în drumul forestier "7 izvoare" unde îl pierdusem. De aici îmi e cunoscut drumul pe strada Morii până la DN1A. Trei ore și cincisprezece minute dus-întors cu tot cu rătăceală!  



Merg la Alex acasă, îi povestesc așa pe scurt pe unde am mers și seara mergem la o bere la Someșul. Aproape de miezul nopții oboseala se arată în trupul meu și adorm buștean.

Știam amândoi că mâine este Parada Junilor în oraș și ar fi fost o idee să mergem pe acolo. Dar cum mă trezesc abia pe la 10.30, renunț la Juni și îmi încep traseele din Postăvaru cu niște trasee necunoscute pentru mine și la doi pași de casa lui Alex. Nici el nu are altă treabă și se oferă să mă ducă pe un traseu care urcă spre Crucuru Mare. Pe la 12.00 pornesc cu Alex spre Postăvaru. Mergem prin cartierul Metrom până la strada Panselelor, de aici urcăm pe drumuri de exploatare și ajungem în poteca marcată cu CG de pe dealul Kermen. Fiindcă suntem un pic mai sus de capătul traseului, coborâm până la intrarea în oraș și apoi tot în sus până la intersecția cu BA,TG (circa 1090 m altitudine). Chiar dacă altitudinea e mică, diferența de nivel face ca urcușul să fie solicitant! Dacă tot sunt în zonă, aș fi vrut să parcurg traseele marcate de pe aici! 


Urcăm spre Amvon (un fel de Bisericuța Păgânilor de la Râșnov!) și vârful Varna și înainte de Crucuru Mic identificăm BA ce vine de pe Tâmpa. Ne oprim după Crucuru Mic la intersecția de trasee și facem cale-ntoarsă. Altă dată voi veni pe poteca asta dinspre Tâmpa!

Între Crucuru Mic și Varna auzim o alergătură la deal. Ne oprim și în fața noastră vedem cum urcă pe pantă (de parcă ar fi pe plat) doi ursuleți frați. Probabil că mama lor e undeva în față sau în spate și dăm câteva chiote sperând că nu ne interpunem între ea și pui. Trec ei imediat de creastă, trecem și noi și răsuflăm ușurați. Am scăpat de zona cu urși, dar știm acum că poți avea surpriza să îi întâlnești pe Crucuri!
Coborâm pe TG/BA până la separarea celor două trasee (circa 1035 m altitudine) și cădem de acord să coborâm pe TG până în Noua. Coborâșul e susținut și mie la un moment dat îmi venise ideea să urcăm la loc pe BA dus-întors. S-o crezi tu, Cezare, că mai ai timp azi de atâtea giumbușlucuri pe hartă! 


Jos între case identificăm pe strada Brazilor intrarea în BR după grădina zoologică. Doar peste gardul cu sârma electrică vedem urșii bruni și mistreții triști și urcăm pe lângă izvor pentru 10 minute până la întâlnirea cu BA. Aici e un loc de popas cu bănci de lemn. Renunț acum la ideea de urcat până la intersecția de mai devreme și la partea din BA care coboară spre Dârste. Bine am făcut fiindcă aveam mult de mers și clar rămâneam cu niște poteci marcate nebătute cu piciorul. 

Schimbăm câteva vorbe cu niște brașoveni și mâncăm câte ceva (ciocolată și biscuiți) și pornim pe BR spre valea Larga Mare. Poteca coboară la început pe firul văii pe un drum de exploatare care dă într-o mare groapă plină de noroi și bălți datorată construcției drumului auto dintre Larga Mare și cartierul Noua. Prin pădure ocolim groapa pe dreapta, coborâm la marginea ei și trecem spre stânga spre partea mai amenajată din drum. Avem vreo 15 metri de urcat de la firul apei la drumul pietruit și în noroi găsim niște mici urme de urși. În fond ei aici sunt acasă, noi suntem intrușii prin drumurile pe care le facem prin păduri!


Mergem printre casele de muncitori și la ora 18.00 suntem în DN1 aproape de Dâmbul Morii. BR de aici face legătura cu Piatra Mare pe Drumul Familiar! Mergem la stânga spre nord până la prima stație din Săcele (17B nu mai circulă să-l fi luat direct spre steaguri!) și ajungem cu autobuzul de Săcele la Steaguri. De aici Alex merge acasă și eu la gară cu autobuzul 8! Cu IR 1530 fost IC 532 (pleacă din Brașov la 21.30 în loc de 20.45!) ajung la miez de noapte în București.

Zile lungi și frumoase pe "dealurile" Brașovului!  

2 comentarii: