M-am hotarat foarte tarziu vineri seara sa mai incerc zapada din Ciucas. Se lupta cu brandusele la temperaturi aproape de zero (noaptea putine sub, ziua putine peste)!
Colegi de tură: solo
Sâmbătă dimineață ajung singur (nu am mai anunțat că plec) la 9.00 în Cheia. Încep ziua cu drumul cunoscut pe lângă muzeele de flori de mină și de arheologie și apoi pe lângă mănăstirea Cheia până la intersecția cu DN1A la intrarea în valea Gropșoare (cu drumul forestier aferent). Pașii mă poartă mai întâi pe valea Gropșoarelor (PA) și ajung apoi prin pădure (marcaje bune pe care nu mai mersesem până acum) la Muntele Roșu.
Sâmbătă dimineață ajung singur (nu am mai anunțat că plec) la 9.00 în Cheia. Încep ziua cu drumul cunoscut pe lângă muzeele de flori de mină și de arheologie și apoi pe lângă mănăstirea Cheia până la intersecția cu DN1A la intrarea în valea Gropșoare (cu drumul forestier aferent). Pașii mă poartă mai întâi pe valea Gropșoarelor (PA) și ajung apoi prin pădure (marcaje bune pe care nu mai mersesem până acum) la Muntele Roșu.
Îs doar în trecere și cobor pe PR pe firul Pârâului Roșu pe care nu îl mai țineam minte (o singură dată am mai fost pe aici) spre Valea Berii. Semnele refăcute nu te lasă să te pierzi pe nicăieri. Doar să te mai uiți și după ele pe copaci!
Aici nu e nici un indicator să știi pe unde merge PR! La DN mă întâlnesc cu Ioana și Mihai (săcelenii cu care mă întâlnisem la început de noiembrie la Peștera de Gheață). După un dus-întors până la Drumul Babeșului (pe unde merge BA dintre Cheia și pasul Bratocea prin pădure pe lângă șosea) îi ghidez să intre pe PR. Eu urc pe drumul de pe valea Berii timp de o oră și jumătate până la cabana Ciucaș.
Cartofi prăjiți, ceai cu ghimbir și lămâie, apă, pauza relaxantă și mai departe! Într-o oră sunt la Muntele Roșu (BG) la intersecție și am timp să continui destul astăzi.
Printre brândușe urc pe TR de la Muntele Roșu spre Răscruce. Trec de stația meteo aflată la obârșia pârâului Roșu, urc spre vârful Muntele Roșu și pe stânga lui cobor în șaua dintre Muntele Roșu și Gropșoare din care un picior de munte mă conduce spre șaua "La Răscruce" (mâine pe GPS voi vedea că potecile formează aici o cruce perfectă!)
Mi-am depășit planul gândit pentru două zile! E târziu și îmi grăbesc puțin pasul până pe vârful Gropșoare 1883m (CR). Văd zăpada pe pantele vestice ale Zăganului. De n-oi putea trece, fac cale-ntoarsă! Cu grija trec fiecare panta pe pași semi-înghețați (cablul e descoperit!) și la 17.00 ajung în șaua din sudul Zăganului de unde începe valea pârâului Sterp.
Prin primii arbuști încă neînverziți aici (mai au o pătură de gheață la picioare) găsesc poteca ce mă coboară la primul stâlp din vale de la intrarea în pădure. Încep coborârea serioasă pe TA (diferență mare de nivel, pantă de 40-45 de grade). Până la 1400 de metri cobor direct pe limba de zăpadă de pe fir și de aici îmi rămân sub tălpi doar iarba uscată și crengile de astă toamnă. Ceva mai jos dau de un izvor temporar (chiar dacă îi zice Pârâul Sterp), trec de intersecția cu valea Pârâului Alb și pe valea acestuia ultim amintit cobor mai domol pe drum de exploatare până la Poiana Stânii (două ore de coborâre din șaua de sub Zăganu).
Văd fum (nu iese fum fără foc!) la o casă și am parte de povești, apa și montare de cort lângă casa cu pricina. Oameni faini (Nicu, soția lui și Alma, cățelușa jucăușă și ronțăitoare de un an și ceva)! Dimineață (a fost minima de -4.5 grade peste noapte) nu am grabă, povestim, Nicu cu a lui soție îmi pregătesc masa (nici nu mă așteptam la așa ceva!), ămi mia usuc cortul, mă mai joc cu Alma și abia la 12.00 (pe ora nouă căci s-a schimbat ora în noaptea asta!) pornesc la drum fiind nevoit :D să primesc un borcan de dulceață de căpșuni. Oameni foarte faini! Mulțumiri!
Urc în 20 de minute pe TA până la intersecția Pârâului Sterp cu Pârâul Alb și fac dreapta prin Cheile Pârâului Alb. Pe hărți apare marcaj TA, de fapt nu au fost niciodată marcate și sus la Răscruce apare un indicator cu TG! Cheile sunt sălbatice și scurte, au ceva zăpadă și sunt întrerupte pe alocuri de valea largă uscată. Continui pe firul îngust de zăpadă (dau chiote din când în când fiindcă mi s-a tot spus ca e ursărie aici), ocolesc singura săritoare de circa 2 metri înălțime, urc prin alte zone înguste și apoi pe fir până pe la 1650 m. Prin pajiști cu brândușe, arbuști pitici, limbi de zăpadă semi-înghețate, vânt rece și mini-cornișe ajung la 14.20 sus la Răscruce. Astfel pe GPS realizez crucea perfectă despre care spuneam mai sus.
Îmi rămăsese de săptămâna trecută o mică porțiune de traseu între șaua Gropșoare și șaua Chirușca. Așa că fac dreapta (nord) spre șaua Gropșoare și apoi pe CR/BR ajung la 15.00 în șaua Chirușca. Unire cu traseele de săptămâna trecută! Revin înapoi la Răscruce în 40 de minute și în 15 minute sunt pe vârful Gropșoare (15.55).
La drum pe unde am fost ieri pe sub Zăganu (merg relaxat fiindcă știu că trec fără probleme pe zonele cu gheață) până la intrarea în Pârâul Sterp! Exact când îmi pleacă ultimul microbuz din Cheia spre București (16.45)! Mănânc o banană, beau cam 600 ml de apă și ronțăi un baton de susan și mai departe. Din șaua de unde pleacă TA cobor în șaua dintre Zăganu și Colțul Vânătorului unde cotesc la stânga, cobor pe sub ultimii parapeți stâncoși ai Zăganului și într-o altă șa cotesc 90 de grade la dreapta și cobor în spatele unor bucureșteni până la stâna Zăganu (ei rămân aici și caută izvorul de pe hartă).
Eu continui pe CR (primesc și marcajul BA dinspre Poiana Stânii) până la DN1A (18.30) cu o singură pauză de alimentare cu apă la pârâul Zăganul cu 270 de metri înainte de șosea. Puțin stau la ocazie și 4 montaniarzi săceleni mă duc cu mașina până la ei in oraș. Faine povestiri de munte cu fostul profesor Gheorghiță! La ora 20.00 am autobuz până în Brașov (la Steaguri), iau un taxi până la gară, de seară mănânc la obișnuitul restaurant Pipiron până să vină IC 532 cu întârziere de la Cluj (45 de minute) și după miezul nopții ajung în București.
frumoase sunt cheile puțin umblate din estul Ciucașului de sub Zăganu și de sub Gropșoare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu