Ziua 1 - duminica 24.07.2011
In aceasta serie am plecat 15 "noi cursanti" insotiti de un coleg mai vechi, Iulian. Pana la parcarea din Bøsætra mergem cu masinile scolii. Plecarea este undeva in jurul orei 17.00 din curtea scolii (www.hornsjoe.com). Mergem pe acelasi drum spre Dølåsen (spre NE pe unde mai fusesem in alta plimbare cu colegii), trecem peste raul Hynna, la prima intersectie facem dreapta, la urmatoarea stanga si la a treia dreapta. In vreo 2 km de urcus sustinut cu masina ajungem in localitatea Bøsætra (cateva case si multe vaci) la capatul careia e o parcare turistica. De aici incepe plimbarea noastra de 4.6 km pana la cabana.
Cum Iulian are ceva experienta in "salbaticie" si eu in "munte" si "mers cu grupul", hotaram de comun acord sa mearga el in fata sa ghideze si sa raman eu la urma pentru siguranta ("maturica"). Binenteles ca pe drum ne vom mai intalni si vom mai sta de vorba. La 18.20 vedem indicatoarele si pornim la drum.
Unii mai repede, altii mai incet, unii cu bagajul echilibrat, altii cu saci de dormit, haine etc agatate de rucsac, unii mai indemantici, altii mai putin :)... inaintam prin padurea norvegiana umeda si incalcita. De multe ori potecile seamana intre ele si ma folosesc de instinct ca sa mergem pe unde trebuie.
La ora 19.00 facem o prima pauza de regrupare la iesirea din padure. De aici vom merge prin mlastini, arbusti pitici, balti, varfulete putin mai inalte, noroi... Norvegienii stiu sa amenajeze potecile si in zonele in care risti sa intri in apa cu bocancii, au fixat scanduri de lemn care se scufunda in apa maxim 4-5 cm si nu ridica probleme la mers. Totusi in zonele cu noroi ii ghidam pe colegi sa mearga pe jnepeni pentru a evita blocarea in noroi (cum de altfel am patit eu intr-o alta plimbare cu canoea cu un coleg si apoi explorarea unei mlastini de dupa lac; atunci am incercat sa pasim direct prin mijlocul mlastini si m-am trezit cu piciorul pana aproape la genunchi in namol, noroc cu colegul meu ca m-a tras inapoi si am mers mai departe pe smocuri de iarba mai inalte; of si nu am gasit atunci renul de care auzisem in scoala ca umbla prin aceste locuri).
La 19.15 gasim intersectia de unde pleaca cele doua poteci spre Bulonhytta si Veemsbua. E un marcaj extrem de simplu (vedeti si in imaginea de mai jos) si tare as fi vrut sa ajung si la cealalta cabana. Veemsbua este, din descrierea de pe site, o casuta din piatra cu doar doua locuri unde iarna risti ca zapada sa iti blocheze usa, singura cale de intrare/iesire!
Continuam in stanga pe poteca marcata (cu vopsea pe o piatra) spre Lyngen si Bulon. Depasim un mic crang de mesteceni de 3-4 metri inaltime si ne trezim iarasi printre mlastini. Fix la ora 20.00 trecem pe langa o cabanuta privata si in 5 minute suntem la Bulonhytta intr-o ceata de abia vezi la 5-6 metri (coordonate GPS : 61.36878, 10.75281).
Verificam camerele si fiecare isi gaseste locul de dormit. Desi e ceata si bureaza, patru dintre noi hotaram sa punem cortul (plecasem de la scoala cu doua corturi de rezerva in situatia in care in cabana sunt prea multi turisti). Asa ca pe burnita iesim afara si impreuna cu Iulian, Marc si Bogdan si montam un cort mare de plaja. E un cort cu o camera mare pe mijloc si doua camerute de cate doua persoane in laterale. Are o gramada de bete, dar obisnuinta corturilor ma face sa il "citesc" din prima. Cu casa instalata, mergem si noi in cabana la povesti, masa, rasete... Iulian se duce cu un coleg sa ia apa de baut si dureaza cateva minute bune fiindca vor sa ia dintr-un rau si nu din lacul alaturat. Pentru spalat vase vom lua apa din lac si, pentru ca e un pic cam verde apa, o vom fierbe inainte de utilizare. Mancam la comun ce am luat in bagaj si mai stam de vorba la lumina lumanarilor.
De remarcat ca la 22.25 inca este lumina si abia pe la 23.30 se intuneca!
Ziua 2 - luni 25.07.2011
Trezirea este de voie fiindca nu suntem alergati de absolut nimeni! Asa ca pe la ora 9.00 suntem in picioare si , cum masa de dimineata este cea mai importanta, trebuie sa ne ocupam de asta. Rezolvam problema hranei, strangem cortul, facem curatenie luna prin cabana si la 10.40 suntem toti in fata cabanei pregatiti de drum. Primul meu impuls este de a lua sacul cu gunoi si de a-l duce inapoi la masina. Iulian ma asigura ca la cabana este un sac mare pentru gunoi si lasam acolo saculetul nostru mai mic.
Pornim cu voie buna pe drumul pe care am venit si Iulian cauta sa faca rost de masini pentru intoarcere. Avem si posibilitatea de a merge pe jos pana la scoala, dar cativa dintre noi chiar nu ar fi in stare sa balaureasca atata. Eu cu inca 5-6 colegi am putea explora si merge pe jos pana la scoala (cum de altfel au mai facut si altii si chiar colegii din seria dinaintea noastra vor face asta peste vreo saptamana).
Trecem de prima zona de mlastini si facem pauza de regrupare la intrarea in padure. Avem parte si de un ganditor (asemanator celui de la Hamangia :D) in persoana lui Bogdan.
Pornim mai departe spre masini. Iulian inca nu vrea sa le desconspire tuturor posibilitatea de a merge pe jos pe toata distanta. Doar le spune ca e posibil sa se rezolve cu o masina pentru 4-5 persoane care nu mai pot sa mearga atat de mult.
In jurul orei 13.00 suntem la parcarea de la Bøsætra si pornim pe jos in intampinarea masinii. Coboram in grupulete pe drum si la un moment dat cativa o iau inainte. E prilej pentru ultimul grup (in care sunt si eu extrem de detasat ca si Iulian care ne povesteste despre experientele lui din Zambia) sa se joace putin cu niste vacute ce sunt crescute doar pentru carne. Exista ferme speciale in care vacile sunt crescute pentru carne sau pentru lapte. De asemenea ca o ciudatenie in Norvegia, laptele si branza de capra sunt total necunoscute. Asa s-a mirat o norvegianca ce ne-a dus cu ocazia spre Oslo cand i-am spus ca noi mulgem caprele, bem laptele respectiv si chiar facem o branza foarte buna diferita de ceea ce numesc ei branza din lapte de capra!
S-a intamplat exact ceea ce banuia Iulian: cei din fata au gresit drumul si in loc sa mearga spre Hynna (stanga), au mers tot inainte spre Akksjøsætra. Si-a dat seama de greseala si cand a venit o colega de-a noastra cu dubita, am mers sa recuperam colegii si apoi claie peste gramada am ajuns in jurul orei 14.00 inaopoi la scoala.
Cam asa arata stepa norvegiana si mai multe veti afla atunci cand ne vom intalni :)!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu