E adevarat ca in toata experienta/aventura asta am vazut foarte multe lucruri. Am vazut, din pacate, ca in toata lumea, fuga dupa bani atinge cote maxime. Chiar si in Norvegia, tara in care toate pareau sa mearga ceas. Raman cu convingerea ca Norvegia este o tara superba, sunt extrem de multe locuri de vazut, peisajele sunt de vis si nu pot fi uitate niciodata, natura isi apara si ii sunt aparate drepturile. Fara a veni aici, nu stiu cand aveam sansa de a ma plimba in stepa norvegiana (Bulonhytta), de a face autostopul gratis pe distante de sute de kilometri, de a reveni pe coasta vestica a peninsulei scandinave printre fiorduri, zeci de insule, pereti impunatori, pete de zapada vesnica la altitudini de pana la 2000 de metri, de a balauri prin micile si verzile lor insule, de a-mi face noi prieteni in toata lumea...
Afland in ultimul timp ca acasa situatia nu e prea roz, iau decizia de a ma intoarce acasa. Este o decizie destul de grea fiindca eu ma gandeam sa raman in Norvegia, fiindca las aici un coleg bun, Adi, cu care facusem echipa buna, fiindca trebuie sa plec din tara care mi-a placut si care imi place...Dar asta este, unitatea familiei este pana la urma mai importanta decat orice, indiferent de conditiile in care traiesti! Asa ca incepe drumul spre casa. Am cateva lucruri ramase la scoala si ca urmare trebuie sa trec pe acolo ca sa le iau si ca sa anunt ca trebuie sa ma intorc acasa pentru o vreme. Gasesc pe internet cel mai ieftin bilet spre casa din Oslo. Aveam o varianta sa merg prin Stavanger si sa stau cateva zile la un alt bun prieten, Bogdan, cu care am impartit lucrurile bune si mai putin bune in 10 luni de stat in Norvegia si nu numai. Prietenia ramane pe viata. Dar trebuie sa mai aman cateva zile si asta e imposibil. Imi iau bilet de avion pentru marti 30 august fiindca imi trebuie niste zile de rezerva pana la Oslo. Sambata, 27 august, imi iau "la revedere" de la Adi si plec cu doi rucsaci (unul mare si unul mic) sa traversez tara spre Lillehammer. Pornesc cu autobuzul pana in Moa, ultimul punct de iesire din Ålesund. Aici stau o ora si ceva fara succes si un norvegian imi indica un loc bun la vreo 2 km mai incolo. Pe ploaie ma indrept intr-acolo si am noroc destul de repede cu un localnic care merge cu caiacele cu o prietena pe un lac de munte. Asa ca ma duce vreo 30 de km pana intr-un alt loc de parcare. De aici plec in 20-30 de minute cu un norvegian pana in Sjøholt cu multe emotii cu motorina care este pe sfarsite. Ii port noroc si ajungem in benzinaria din aceasta localitate. Din Sjøholt am noroc cu un predicator-cantaret care ma duce pana in Åndalsnes. E un om foarte deschis care a fost prin toata lumea si chiar peste vreo saptamana se duce in Zambia. Vorbim despre credinta, despre calatorii, aventuri si de toate, incercam sa facem o unitate intre toate religiile si sa ajungem la cea "corecta" (din punctul meu de vedere nu exista credinta corecta, fiecare e doar un alt mod de a vedea lucrurile), imi povesteste despre norvegieni care au plecat in Canada cu mult timp in urma si care s-au intors fiindca "tot acasa e mai bine" (or fi cei care au donat Rundstua orasului Ålesund?) si ajung undeva in jurul orei 16.00 in Åndalsnes. Aici ma lasa in drumul spre Dombås care trece prin frumoase canioane.
Incerc pentru vreo jumatate de ora autostopul si ploaia ma obliga sa merg pe jos cativa kilometri. De fapt sunt vreo 4 km pana la intrarea spre Geiranger si Trollstigen fiindca nici un tir nu opreste sa ma ia. Nici o problema, d-asta am rezervat atata timp pana la avion! Inainte de intrarea pe acest drum e un loc de parcare/statie de autobuz si aici am bafta de o dubita care ma ia tocmai pana in Øyer (adica trecem doar cu o mica pauza prin Dombås). In Øyer vorbesc cu niste colegi de scoala care vin din clothes collection exact de pe coasta de vest si ma ajuta ei sa ajung pana la scoala sus in munti in Hornsjø. Ajungem undeva in jurul orei 20.30 si ma primesc toti cu bratele deschise. Se intristeaza cand le spun ca trebuie sa ma duc pentru o perioada acasa din cauza unor probleme de sanatate. Am bilet dus-intors si sansa de a ma intoarce e mare in conditiile in care gasesc acasa ceva mai bine. N-a fost sa fie asa si sper ca nu s-a suparat nimeni pe mine din cauza asta. La scoala toti prietenii ma primesc cu bratele deschise si stam la povesti sambata seara si duminica dimineata.
A doua zi o echipa pleaca la clothes collection in Trondheim si primesc ajutorul lor sa cobor pana in Øyer. E nesperat de mare ajutorul in locurile astea unde trec doar cateva masini pe zi! Le multumesc si de aici incepe aventura pana in Oslo. Merg aproape 2 km pana la un loc de autostop in sud unde astept pe ploaie vreo doua ore. Am bafta si ma ia un norvegian care imi spuen ca merge pana in Sandvika aproape de Oslo, dar spre vest. Ori aeroportul Oslo Gardermoen de unde am avionul e in nordul orasului. Asa ca ii spun ca merg doar pana in Lillehammer si ma lasa chiar langa gara. Imi iau bilet pana in Oslo (260 NOK) si am de asteptat circa o ora si jumatate pana la primul tren direct (pana la ora 18.00 datorita unor lucrari pe linia ferata se merge cu autocar o parte din drum -autocar asigurat in pretul biletului de catre NSB, compania de cai ferate norvegiana- si apoi cu trenul). Ajung in aeroport in jurul orei 20.15 si acum incepe plictiseala: e abia duminica seara si eu am avion abia marti dimineata. Asa ca, Cezare, pune-te pe filme! Oricum decat sa stai la DRH fara net si cu stres pe cap, mai bine linistit aici. Din cand in cand mai imi iau cate ceva de mancare, pentru toaleta ma ajut cu colegii de "chin" care au si ei de asteptat intre avioane...Activitati de rutina! Ma apuc sa termin o subtitrare in romana la filmul "The wildest dream", traducere si adaptare a subtitrarii din engleza, vad in episoade documentarul "Everest" pe 6 DVD-uri (adica aproape 5 ore in total), mai vad si filmul "Hachi - A dog's tale", o poveste romantica superba despre loialitatea animalelor. prin bunavointa aeroportului si a unui coleg ce tocmai pleca am acces doua ore gratuit la internet (asa repede trec orele astea)... In fine dupa doua nopti in care abia am atipit cateva ore in aeroport, imi pregatesc biletul, fac check-in-ul, las rucsacul mare dupa ce redistribui greutatea si sunt gata sa decolez spre casa. Escala o voi face la Amsterdam, dar timpul foarte scurt intre avioane (1h 20 minute) nu imi permite decat sa trimit cateva mailuri prin care anunt intoarcerea mea acasa. Cu ceva intarziere primul avion decoleaza la ora 9.45.
In 10 minute parasesc Norvegia si ma aflu deasupra Marii Nordului.
Norii sunt veseli si se joaca in toate directiile. Soarele ii indruma si face atmosfera si mai placuta. Suntem la peste 10000 de metri si temperaturile coboara afara pe la -50 si ceva de grade Celsius. Fara probleme pentru echipa de bord ce ne duce spre continentul-mama.
La 11.00 suntem deasupra Olandei si trecem pe deasupra zecilor de canale si paduri ce ne duc spre capitala Tarilor de Jos. Sa nu uitam ca si pe mare, si pe uscat Olanda foloseste foarte mult energia eoliana. Ca urmare padurile de eoliene sunt destul de dese ;).
La 11.15 aterizam in siguranta in Amsterdam pe o vreme cam ploioasa. Transferul este foarte strans si tot ca si inainte, timpul abia imi permite sa dau cateva mailuri acasa si sa mananc un sandwich. La 12.50 al doilea avion pleaca de la poarta si se pregateste sa decoleze. E ceva coada la decolare si plecam de la sol cu 15-20 de minute intarziere.
Zborul peste Europa este linistit si placut. Tot timpul ma uit la ecranele ce afiseaza conditiile de zbor ca sa vad ce maxime atingem. Altitudinea maxima urca pana la 12500m si temperatura exterioara ajunge pana la -56 gr C. E foarte placut pe afara si stau cu ochii pe geam mai mereu. Sper sa mai vad ceva localitati cunoscute, jocuri de nori, munti...
Fac socoteala si la 15.51 intru in teritoriul aerian al Romaniei cu norisorul pe care il vedeti in a doua poza de mai sus. In 3 minute vad Apusenii de care ma apropie un dor foarte profund, apoi cobor spre sud peste Parang, zaresc Buila si Capatanii care se evidentiaza fata de relieful din jur si Alpii Transilvani care au o patura de nori drept cusma.
Culoarul aerian coboara apoi rapid spre sud, mergem paralel cu autostrada Pitesti-Bucuresti si la 16.25 aterizam pe Otopeni. Mai dureaza cateva minute sa iesim din avion si, asa cum estimasem, la ora 17.00 imi recuperez rucsacul si pornesc spre casa cu bucuria de a fi la mine in tara.
A fost o perioada frumoasa si sunt convins ca si de acum incolo vor urma altele la fel de frumoase si interesante. Ce va fi, va fi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu