miercuri, 7 septembrie 2011

RT Koltjørnlia 23.07.2011

RT Koltjørnlia 23.07.2011

Din nou in Norvegia!

De data asta in speranta ca voi gasi aici ceva mai bine decat acasa! Pe scurt aici am venit pe 21 iulie in cadrul unui program de voluntariat. E vorba de o scoala care are ca scop principal (oficial) dezvoltarea unor proiecte de dezvoltare comunitara. Impresia mea in timpul petrecut in Norvegia este ca ei de fapt sunt insetati dupa bani (insista pe asta mai mult decat orice) si cauta cu orice pret sa abuzeze de forta de munca a voluntarilor pentru a-si indeplini anumite scopuri ascunse. Voluntarii sunt platiti mult sub nivelul minim de plata in Norvegia (60 de coroane/ora in situatia in care pretul minim pentru un muncitor necalificat este de 110 coroane/ora) si munca este lungita la 10-12 ore/zi. Singurul avantaj (relativ) pe care il da scoala la inceputul programului sunt cazarea si trei mese pe zi incluse in valoarea de 100 coroane/zi.
Partea urata a inceputului de program (un pic ciudata) este ca fata de promisiunea ca scoala gaseste de munca pentru fiecare student in prima perioada a programului, cand am ajuns acolo ne-am trezit ca de fapt trebuie sa ne cautam noi personal locuri de munca si sa le dam tot venitul lor (dupa spusele lor fiind munca in echipa, trebuie sa ne ajutam unii pe altii).  Ma rog, sunt multe de povestit si nu e cazul aici si acum. Sa stiti doar ca scoala asta se numeste DRH si are site-ul oficial www.drh-norway.org.

Sa revenim la plimbarea noastra. Seara dupa toate sedintele din cursul zilei, cativa prieteni se hotarasc sa iasa la plimbare. Cum eram nerabdator sa vad ce este in jurul scolii, ii intreb daca pot merge cu ei si pornim impreuna pe un drum de masina de continua de la scoala spre NE (ora 19.20). Povestim de una-alta si cam peste 2 km ne oprim la podul peste raul Hynna. Stam 10 minute si ne intoarcem inapoi la scoala, ei spunand ca au facut o plimbare montana. Halal plimbare, asta a fost doar pe drum de masina! Eu ma agit in sinea mea fiindca e lumina si nu vreau sa intru in casa si sa pierd timpul cu filme sau alte discutii inutile. Asa ca urc 100 m de la scoala in drumul principal si vad o sageata care indica drumul spre Djupsli (20.50). Ma gandesc sa urc asa un pic sa vad cum arata pe acolo si apoi sa ma intorc inainte sa se intunece.
Pornesc pe poteca marcata cu T rosu (stiti despre marcajul asta din descrierile mai vechi de pe blog) si in cateva minute dau de o cutie postala in care e o descriere despre ursi. Deci acesta este un traseu ecologic de documentare in special pentru copii (in fiecare cutie de acum incolo voi gasi foi plastifiate cu informatii despre ursi, rasi, epoca glaciara, zeul nordic Tord etc). Continui pe poteca ce pare sa urce cel mai mult.
 Cand vad ca marcajele fac dreapta si incep sa coboare intr-o vale larga si plina de mlastini, ies din marcaj si imi continui plimbarea mea castigand altitudine mereu. Admir peisajul si imi aduc aminte de multele mele plimbari solo de anul trecut. Acum simt intr-adevar ca am revenit in Norvegia pe care o stiam eu. Ajung pe varful cel mai inalt (cca 980m) in jurul orei 21.45. Merita o pauza de cativa biscuiti si un pic de apa. De asemenea "inghit" cu privirea tot peisajul din jurul meu.
Ma gandesc putin: sa ma intorc pe unde am venit sau sa merg in continuare? In fata vad ca muchia incepe sa coboare si analizez un pic mental unde ma aflu: in stanga mea trebuie sa fie drumul de acces dintre Øyer si Hornsjø pe unde vin toate masinile. Deci indiferent unde ajung in drumul asta, ma voi intoarce in siguranta la scoala. Asa ca merg tot inainte! Pe partea dreapta am valea Koltjønnet si dupa ea un varf de 930 m sub care se zareste un mic catun/sat de munte.
Mai cobor un pic pe muchie si vad in fata mea ca se formeaza un drum forestier secundar si in stanga se vede dupa un rand de mlastini drumul de acces despre care spuneam cateva randuri mai sus. Tin drumeagul intalnit marcat din loc in loc cu nuiele putin mai groase pe ambele parti. Pe harta voi vedea ca acesta e de fapt o varianta a drumului principal.
In 5 minute (21.55) ies la drumul pietruit care ma va duce in siguranta spre casa. Vad pe partea cealalta a drumului o bancuta de odihna si ma indrept intr-acolo. Cu ochii in zare vad o culme muntoasa lina ce pare sa fie mai inalta. Verific acasa si vad ca are un pic peste 1000 de metri si atinge maximul de 1083m in Hitfjellet. Imi propun ca o data sa ajung si aici chiar daca e extrem de lejer. Nu va fi sa fie!
Cateva minute de exporare vizuala a panoramei si pornesc pe drum inapoi spre scoala. Sunt o gramada de curbe largi care serpuiesc printre dealurile de circa 900 de metri. Abia acum imi dau seama cum arata peisajul prin care am venit prima data noaptea la Hornsjø.
Peste un sfert de ora vad o cruce interesanta alba pe dreapta si trec un prag din pamant pana la ea. Scrie doar "Erik, prima zi de Pasti". Ma minunez cum de e crucea asta aici si revin in drum. Dupa 20 de minute de mers (circa 2 km) ajung la o intersectie de drumuri pe care o recunosc: de aici mai am 1.5 km pana la scoala. Se vede de fapt si pe sagetile indicatoare (22.20). De aici in dreapta porneste un drum de 30 de km care ajunge in Lillehammer si pe care vom merge zilele urmatoare cu o ocazie speciala (veti vedea intr-o alta descriere).
Tin drumul in continuare  si in 15 minute ajung la intrarea in "localitate" si apoi peste 5 minute cobor din drumul principal la scoala. Nici nu ma mai duc in library (camera unde se intampla cele mai multe lucruri in DRH), ci doar in camera mea unde fac un dus si la somn. Sunt multumit ca am facut o prima plimbare prin zona.
In final aveti si o harta cu zona Hornsjø si Koltjørnlia, precum si coordonatele GPS pentru identificarea exacta a zonei :).
Dupa cum vedeti in poze, la orele mentionate inca este lumina. Asa era in iulie si inceputul lui august: cam pana la ora 0.00 era lumina in zona. De cateva ori in acele saptamani plecam in jurul orei 22.00 cu canoea pe lacul din apropiere. Eram cate doi in canoe si de obicei eram doua sau trei canoe pe lac si eventual si cate o barca. Momentele acelea au fost foarte faine si le voi pastra ca pe niste scumpe amintiri!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu