Cautand Plesuva in ceturi 05.02.2012
Colegi de tura: Corina Tudorache, Cezar Partheniu
Pieile de foca noi trag la zapada! Cum Corina e amatoare de o iesire de cateva ore, stabilim sa ne vedem duminica dimineata in Gara de Nord si ma lasa pe mine sa stabilesc traseul (eu pe schiuri, ea pe bocanci). Eu aveam in GPS traseul "construit": urcarea prin strazile Comarnicului spre si pe muchia Plesuva pana in varf si apoi coborarea pe la schitul Lespezi in Posada (cu rezerva schimbarii traseului in functie de conditiile locale). In conditii de vara traseul este mai mult decat simplu, dar acum vom vedea ca se complica situatia!
La 9.00 coboram in gara Comarnic, pun pieile pe schiuri (chiar din gara) si incepem urcarea! La inceput trecem Prahova pe un pod cunoscut din alta tura, mergem pe strada Ghiosesti si inainte de biserica tinem tot inainte in loc sa facem dreapta pe aceeasi strada. Astfel iesim din traseul facut pe GPS si vom reveni ceva mai sus. Urcam pe langa biserica "Nasterea Maicii Domnului", tinem strada care urca mai intai spre vest si apoi spre nord (nu am reusit sa gasesc numele strazii) si iesim in capatul de sus a strazii Ghiosesti (urmarind indicatoare pentru pensiunea Martin).
Gasesc in sfarsit un punct pe care le salvasem pe GPS acasa (aici am vazut pe Google Map ca s-ar termina casele!). De aici tinem strada tot in sus pana ce iesim din localitate la gol alpin (de fapt un mic deal la 800m altitudine). Pana aici Corina a fost mai mereu inainte pe drum si m-a tot asteptat! In mod evident pe zapada mica inaintarea pe bocanci este mult mai usoara. De cateva ori am si rugat-o pe Corina sa ma astepte si sa ma scuze pentru ramasul in urma! Lasam in stanga drumul (poate un pic masochisti!) si incepem sa urcam direct in sus spre o sa ce pare a fi foarte lunga! De fapt sunt doar 50 de metri diferenta de nivel pe care ii strabatem din greu prin zapada pana la brau. Schiurile ma ajuta si ma afund doar cat e de inalt claparul! Aici incepe placerea pentru mine si chinul pentru Corina care abia inainteaza. Cunosc senzatia de a merge pana la mijloc prin zapada si oboseala care apare dupa doar cateva zeci de metri!
Dificultatea inaintarii ne face sa schimbam planul initial: renuntam la urcarea pana pe Plesuva si ne gandim la doua variante de retragere: fie din saua ce se profileaza larg in fata gasim un drum in dreapta si coboram spre Comarnic sau pe drumul forestier ce ocoleste dealul nostru, fie ne intoarcem pe unde am venit! In ceea ce parea a fi varful pantei (si este de fapt doar o mica sa din care muchia urca incontinuare) facem o scurta pauza de "consiliu de tura". Alegem varianta cu coborare prin sa! E prea ceata si zapada prea mare! Ne intelegem sa urcam un mic deal, coboram in saua urmatoare si de acolo luam decizia finala (cel mai probabil intoarcere in Comarnic pe un drum ce speram sa-l gasim din sa spre est). Ma si dor rinichii un pic si placerea nu mai e chiar asa de mare! Ne mai "chinuim" un pic prin pulverul de circa un metru si coboram pana la fostul canton forestier de la intrarea in drumul (acum in reabilitare) Gurguiata.
Stam sa imi revin un pic, bem niste ceai fierbinte, mancam cateva fructe energizante si dupa vreo jumatate de ora plecam, nu inainte de a intreba femeia ce are casa langa canton daca putem cobori in Comarnic pe acea vale (nici numele acestei vai/drum forestier nu l-am gasit :( ). La inceput speriata de straini, ne da informatiile necesare dupa ce isi da seama ca nu am venit sa o jefium sau altceva de genul asta! E necajita fiindca acum cu zapada asta mare a inghetat si teava de la captarea de apa si nu are de unde sa ia lichidul vietii! Ii multumim si pornim pe drumul gandit prin zapada mare de un metru. Inaintam greu si ne bucuram cand zapada scade doar pana la genunchi.
Drumul se separa la prima ingradire si ni se pare logic sa coboram pe langa gardul din stanga. Imediat pierdem drumul si gasim o varianta usoara de coborare pe langa gard. Eu inca am pieile de foca pe schiuri si ma bucur ca nu alunec prea tare prin santul adancit pe care coboram.
Acesta ne duce rapid la unirea celor doua drumuri si curand intram printre primele case. Inca e ceata si singura varianta acceptabila este sa coboram in jos pe ulita din ce in ce mai plina de case. La or 13.50 ultia face o curba mare la dreapta, curba strajuita de o troita interesanta.
La 9.00 coboram in gara Comarnic, pun pieile pe schiuri (chiar din gara) si incepem urcarea! La inceput trecem Prahova pe un pod cunoscut din alta tura, mergem pe strada Ghiosesti si inainte de biserica tinem tot inainte in loc sa facem dreapta pe aceeasi strada. Astfel iesim din traseul facut pe GPS si vom reveni ceva mai sus. Urcam pe langa biserica "Nasterea Maicii Domnului", tinem strada care urca mai intai spre vest si apoi spre nord (nu am reusit sa gasesc numele strazii) si iesim in capatul de sus a strazii Ghiosesti (urmarind indicatoare pentru pensiunea Martin).
Observati in imagine cat de frumos ningea! Mai jos pe ultia intram in vorba cu un localnic, si el trist ca nu au apa! Ii explicam ca de sus de la captare ne-a spus femeia ca e totul inghetat si ca nimeni nu are ce face! Mai vorbim cate ceva de politica "de la Bucuresti", de problemele pe care le avem si noi chiar si in capitala si continuam pe ulita mereu in coborare! Intrebam de un loc unde putem bea o bere! Ne spune de un bar putin mai jos si noi optam pentur o terasa vis-a-vis de gara! Ulita (adica "strada" in limbile slave!) ne duce frumos pana aproape de Prahova, cateva zeci de metri mai in amonte de fabrica de ape minerale "Apa Talea" (cu siguranta am mai scris eu pe aici de indignarea pe care o am pentru falsuri: la inceputul productiei apa chiar era adusa de la niste izvoare din frumoasa comuna Talea; acum apa e luata din cateva izvoare din Comarnic!!!). Am putea sa trecem podul suspendat peste Prahova is sa mergem pe DN1, dar optam pentru drumul "de masina" cu zapada ce ne duce pana la podul pe care am venit la inceputul turei. Revenim la gara vorbind putin cu un localnic ce ne povesteste de industria care a fost pe aici, de tractoarele pe care le trimiteam in toata lumea in trecut si de alte echipamente agricole care se faceau la noi (Brasov, Ghimbav etc). Ajungem la caela ferata si astept sa treaca un marfar inainte sa traversez calea ferata cu schiurile. Urcam la DN si in dreptul garii scot schiurile si megem pentru o bere "hidratanta" la terasa pe care o stiam (14.30). Reusesc sa vorbesc cu Irina care pleaca de la Busteni la 15.20 cu regio. Ne anunta in timp util si ajungem la tren pe ultima suta de metri. Pana la Bucuresti povestim una-alta si timpul trece extrem de repede. Putin dupa ora 19.00 debarcam in Gara de Nord si fiecare se indreapta spre casa.
Faina si foarte utila plimbare prin zapezi mari, ninsoare ca-n povesti la mica altitudine! Am vazut ce inseamna cu adevarat schiul de tura si imi place din ce in ce mai mult! Sper sa reusim pe o zapada mai buan sa ajungem pe Plesuva pe traseul propus. Adica mai lung decat cel realizat (vedeti imaginea de mai jos)!
