Bucegi 6-7.10.2012

Bucegi 6-7.10.2012

Colegi de tura: Ilinca Alexandrescu, Cezar Partheniu

Saptamana trecuta am dormit in placutul refugiu de la Strunga venind din partea vestica. E cel mai aproape si cel mai accesibil (si ati vazut pe cate variante se poate ajunge in Gura Strungii). Acum planul meu include doua traversari ale platoului Bucegilor, cercetarea unor trasee mai vechi sau mai noi si binenteles mult mers. Ilinca este nerabdatoare sa mearga pe munte si ca urmare vom pleca amandoi in cautarea drumurilor pierdute din Bucegi.

Ziua 1 - sambata 6.10.2012

Fiindca avem mult de balaurit, plecam din Bucuresti cu IR 1745 la 6.15. E intuneric afara si abia pe la Ploiesti se crapa de ziua. Noi mai suntem un pic somnorosi si ne trece repede cand vedem ca se apropie ora 8.00 cand ar trebui sa fim in Sinaia. Trenul nostru ajunge cu ceva intarziere si abia la 8.20 iesim din gara si pornim spre statia de telecabina langa care gasim doua marcaje BR si BA. Mi se par tare ciudate fiindca marcajele nu pleaca de aici, ci de pe drumul asfaltat ce urca spre Cota 1400. Mergem la cabina si am o surpriza placuta: fata de telecabina de la Busteni, aici se acorda o mica reducere la transport dus-intors (62 de lei dus-intors pana la Cota 2000 fata de 62 lei la Busteni)! Nu e mult, dar amanuntele conteaza! Prima cabina pentru public porneste la ora 9.00 si urcam in 10 minute pana la Cota 1400. Aici doar schimbam "peronul" si ne imbarcam spre Cota 2000. Cabina asta a fost construita de italienii de la Cerreti e Tanfani din Milano. Pacat ca romanii au ramas la nivelul de atunci pe cand italienii au avansat in tehnica de transport pe cablu. Cabinele care la noi sunt folosite in Italia sunt pe post de obiecte de muzeu! Imi aduc aminte de recent vazuta istorie a "tomberoanelor" din Sassolungo care au mai avansat ceva in timp macar ca forma si culori! La 9.25 suntem sus la Cota 2000, citesc cate ceva despre cainele ciobanesc intr-o brosura editata in programul LIFE 07/NAT/IT/000502 si agatata cu un snur de perete. De remarcat ca aceasta inca rezista si nu a fost mazgalita sau rupta! Programul cabinelor e urmatorul: Sinaia-Cota 1400 8.30-16.00, Cota 1400-Cota 2000 8.45-15.45 (urcare si coborare)! Cam pe la 9.45 suntem gata de drum si pornim in jos spre Cetate/Piatra Turcului pe BG.

Coboram in cateva minute la BR de pe Drumul de Vara (maine revin pe aici intr-un mic ocolis!) si pe partie in jos ajungem la cota 1800 de unde incepe PR spre valea Vanturis (10.10). Marcajul e refacut de curand si ne face palcere sa mergem pe relativa curba de nivel. Macar am scapat de pietrele de pe partie! Trecem primul izvor (sec) al vaii Stane si pe poteca destul de slab evidentiata intram in padure. Acum si poteca si marcajele sunt mai vizibile! Cam o ora mergem prin padure vazand di ncand in cand prin ferestre de padure mici stanci, codite ale Coltilor lui Barbes. Abia la 11.10 iesim sub peretii de stanca ce formeaza Coltii mai sus amintiti. Verticalele si surplombele sunt asa frumoase si probabil ca tenteaza cataratorii la ceva trasee. Stiu ca si data trecuta cand am fost pe aici ma intrebam exact acelasi lucru: daca exista ceva trasee alpine! De fapt mi s-a si parut ca vad ceva pitoane sus in perete. Ar fi bine sa nu fie asa fiindca zona este unul din monumentele naturale din PN Bucegi!

Coboram putin mai jos in padure, mergem tot pe curba de nivel prin padure pe sub al doilea rand de stanci si putin dupa ora 12.00 se linistesc verticalele si iesim sub capatul sudic al muntelui Varful cu Dor in valea Vanturis deasupra lacurilor. Acum nu e pic de apa si chiar ma intreb cum arata cascadele de mai jos! Coboram in firul vaii si Ilinca simte nevoia unei pauze la umbra, catorva guri de apa si ceva mancare. Las rucsacul, urc pana la stana sa vad cum mai arata si revin in 15-20 de minute la Ilinca. Mananc si eu cativa biscuiti si plecam mai departe in amonte pe firul vaii Izvorul Dorului (12.45).

Urmam semnele ce merg pe langa firul destul de drept al vaii. Mai sunt ceva sinuozitati, mai sunt ceva urme de cascade si de lacuri, mai sunt roci de forme deosebite (pietre in limbajul obisnuit :D), mai sunt si ceva chei si zone mai inguste...Valea este superba si e foarte bine ca a fost marcata!

Cu atata nesat merg pe vale strangand in minte cat mai multe amintiri si la 13.25 ajungem la stalpul indicator de sub Valea Soarelui. Tare incantat sunt ca am mers pe Izvorul Dorului! In fata noastra vedem stalpii benzii rosii pe care ne vom intoarce maine din saua Laptici (nord), in stanga indicatoarele cu CG pe care continuam spre Bolboci (vest) si in dreapta partia Valea Dorului cu ambele marcaje BR si CG pe care am facut acum cativa ani primele cristiane adevarate (caci pana atunci doar in parcul Tineretului din Bucuresti alunecasem acum multi, multi ani pe niste schiuri Reghin vechi). Schimbam marcajul in CG si urcam pe drumul de TAF pe unde acum vreo 10 ani am coborat singur pana la Bolboci unde sora mea si prietenul ei erau intr-o vacanta de 1 mai! Dupa nici 10 minute ajungem la prima stana (unde "Terminând de ros un os/Şade-un câine zdrenţuros/Tremurând şi el fricos" - Pseudofabula, Rosu si negru) si apoi vad pe marginea drumului pe iarba (deci in afara drumurilor publice), niste gratargii care se simteau bine! Imi pare rau pentru ei, nu au respectat regulile parcului natural, vor avea de platit! Spre zona inalta a Bucegilor zarim Omu, Gavanele si muntele Obarsia dintr-un unghi ceva mai rar.

Dupa a doua stana pana sa iesim in drumul asfaltat doua prietene iesite la picnic au aceeasi soarta: numarul masinii va ajunge in atentia autoritatilor (nu PN Bucegi de la care nici acum dupa o luna nu am primit nici un raspuns!) pentru incalcarea regulilor de vizitare a parcului natural. Imi pare rau pentru acesti oameni, dar doar ceva amenzi usturatoare si puterea exemplului pot sa faca ceva la noi!
iesim in sosea la cota 1820 si pe sub vf Nucet/Nucetu (1861m) mergem pe curba de nivel pe deasupra altei stani. Cobor pana la stana sa vad cat de bine arata, revin la Ilinca in poteca si mai departe ocolim varful pentur a ne lasa in jos pe piciorul lui spre lacul Bolboci. In fata noastra se vad la orizont muntii Deleanu, Zanoaga si Lespezi dominati in spate de mareata Leaota. Stalpii indicatori ne coboara pe piciorul de munte si putin inainte de intrarea in padure vedem in dreapta Tataru si Grohotisu cu Gura Strungii dintre ele si cu valea Tatarului pe care am coborat saptamana trecuta.

Tot aici la intrarea in padure gasim si o masa de lemn care e foarte buna pentru putina odihna, in special daca urci dinspre Bolboci!
Intram in padure si coboram destul de abrupt pe un drum de TAF frumos imbogatit de Mama Natura (sau Mama Padure?) cu un covor verde de muschi. Ma bucur sa vad urmele unor piloni de la vechea linie de funicular de la inceputul secolului XX.

La 15.25 ajungem la marginea lacului Bolboci in capatul ultimului intrand mare de pe malul stang. De aici se formeaza un golfulet pana la statia de supraveghere a barajului ce a format acest lac. Mult mai bine decat speram eu de cand cautasem cu Radu aceasta intrare asta iarna! Ocolim lacul vorbind despre iesiri in strainatate si despre oportunitatile pe care nu trebuie sa le ratam niciodata. Ajungem pe baraj, il parcurgem cu ochii in sus spre inaltul Bucegilor si in jos spre Zanoaga pe firul Ialomitei. Mai mult foamea care rontaie ne indeamna sa oprim vreo ora la Bolboci pentru o ciorbita calda si o surpriza de la Ilinca: snitzele homemade foarte gustoase! Multumesc pentru gand! A doua portie de snitzel o pastram pentru diseara la piure :D!
Cam pe la 17.00 lasam cabana in urma si pornim in continuare pe drum. Mergem vreo 15 minute pe CA pe drumul auto ce urca pe stanga lacului Bolboci (dreapta geografica) spre Padina. In capatul primei cozi lungi de lac vedem placa ce indica o parte din Memorialul "Nae Popescu". Stiam pe unde am coborat in iarna si acum cautam marcajele pe vale. Acestea au fost sterse (uneori intentionat) de pe majoritatea traseului pe care Nae Popescu il vroia ca legatura intre Valea Larga si Moeciu. Poate il vom reface vreodata! Urcam pe vaile Bolboci si apoi Olboace pe drumul forestier, trecem pe langa 15 baraje si nu vedem deloc indicatoare sau orice ar sugera pe unde e drumul. Eu stiu ca erau cateva marcaje pe Plaiul Mircii si tot caut sa urcam pe undeva. O scurtatura spre culme este pe un drum de TAF prin padure! Noi ajungem pana la capatul drumului si analizez harta in GPS. Ilinca urca pe un fel de drum de TAF fara sa gaseasca semnele. Eu incerc un fir de vale ce apre sa urce spre Deleanu. Revenim la drum si discutam cu GPS-ul in fata. Valea gasita de mine pare sa ne urce spre Deleanu. Asa ca pornim pe fir. Se salbaticeste din ce in ce mai mult si la un moment dat vad in fata ceea ce pare a fi o saritoare. Trebuie sa evitam asta cu siguranta! Stiu ca Ilincai nu ii este usor pe pante inclinate. Mie nu imi este greu, dar e totusi neplacut! Decat sa ajungem sub saritoare, mai bine urcam pe versantul stang (drept geografic) al paraului. Panta ajunge pe alocuri la 45 de grade si peste si sunt trepte de pamant sau de iarba. Atingem de cateva ori brazii si bodoganim un pic rasina care se lipeste de haine si de maini. E musai sa continuam! Gasim o poteca ce ne duce pe curba de nivel in urcare prin padure si iesim intr-o poiana in capatul de sus al vaii. Sunt fericit fiindca vad in fata-dreapta coasta Plaiului Mircii! Si in plus iesim la gol alpin si inca nu e intuneric! Trecem pe deasupra capatului de sus al firului si vad in dreapta crucea lui Nae Popescu. Asta e!!! Ajungem la cruce si apoi in stanga vreo 20 de metri suntem in marcajul PG unde se vede vag un TR spre Plaiul Mircii. Soarele a apus de mult si acum doar ultimele sale urme rosii sunt la apus (19.30).
"Mai mergem pe Lucacila?"
"Da, Cezar, daca vrei tu. Eu sunt in forma!"
"E prea tarziu, alta data! Punem frontalele si mergem la Strunga".
Cu nasul de montagnard si stalpii destul de rari ajungem la intersectia cu TG spre valea Tatarului, saua Strungulita si apoi saua Strunga. Ma uit la ceas si sunt uimit : e ora 21.00 si bezna de parca am fi trecut de miezul noptii! Dar suntem acasa! O las pe Ilinca sa incalzeasca apa pentru supa si cobor la izvor. Ma intorc peste cateva minute cu coada intre picioare si cu sticlele goale: izvorul a secat! De fapt taraitul de saptamana trecuta nici nu putea sa tina mai mult de o zi sau doua. Asa ca mancam doar o supa si pastram ceva apa si pentru maine. Pe la 22.30-23.00 ne bagam in sacii de dormit si incercam sa adormim cat mai repede.

Ziua 2 - duminica 07.10.2012

Buna dimineata! Inca e intuneric! Ceasul suna la 6.30 pentru a vedea rasaritul fiindca Andrei mi-a trezit de we trecut pofta asta pentru primele raze ale diminetii! Mai motai un pic si Ilinca renunta la ideea de a iesi din sac! Asa ca la 6.55 sunt afara din refugiu si ma bucur de ros-portocaliul de inceput de zi. Revin in sacul calduros, mai stau si eu un pic si cand soarele a trecut de ceva timp de orizont, strangem bagajele, facem curatenie si iesim in fata refugiului sa mancam. Nu ne grabim prea mult si abia pe la 9.30 ne urnim din loc. Ce-ar fi sa nu mergem pe traseul marcat si sa ocolim un pic pe lapiezurile muntelui Colti (la Padina ni s-a spus ca se numeste muntele Padina pana in creasta muntelui Grohotisu!)!. Intram printre lapiezuri si vad cu uimire ceea ce imi povestea Adrian despre niste gropi sapate intr-un mod neobisnuit in coasta muntelui Strungile Mici.

Asa de fain se vede valea Coteanu pe langa care coboara marcajul BRCR pe versantul stang! Ideea mea (si ma bucur ca de multe ori Ilinca imi accepta ideile!) e sa coboram pe muchia dintre vaile Coteanu su Horoabe pentru a cerceta un pic locurile. Odata ajunsi in culme, ni se deschide in fata panorama vaii Horoabelor cu Turnul Seciului ascuns in canionul Horoabelor, poiana omonima de jos de langa Ialomita si toata partea interioara a potcoavei bucegene: Gutanu, Doamnele, Batrana, Omu, Obarsia, Costila, Babele, Jepi, Furnica... Aproape de noi sunt peretii Horoabelor care tot ma cheama de ceva timp pe langa ei! De canion ne desparte o vale interesanta, tentatie pentru alta tura!

Sunt multumit de "inspectie" si coboram pe muchie spre padure peste o treapta stancoasa. In dreapta vedem stana de sub Strunga pe care o colim cu mare maiestrie pe deasupra unui alt prag de piatra. Chiar la limita padurii vad o poteca ce se pierde printre brazi cumva spre Horoabe. E un drum ciobanesc spre vreun izvor sau face niste legaturi nebanuite? Tot asa ramane pentru o cercetare ulterioara! Coboram la drumul de TAF sub stana si urmand apoi marcajele BR ajungem la Padina la 10.40. Intreb la cabana de muntele pe care am coborat (explicatii confuze!), umplem sticlele cu apa si pornim mai departe pe banda rosie (dedicatie pentru www.bandarosie.ro). In cateva minute iesim din poiana Padinii (constructia PADINA FEST se vede de departe!) pe BR, urcam cateva minute si ajungem la drumul auto spre hotelul Pestera. Dupa acest drum facem dreapta pe marcaj printr-o poiana lunga si peste cateva minute (11.30) ajungem in partea de jos a Plaiului lui Pacala (dupa ce depasim valcelul Cocorei). Urcam pe un culoar printre brazii napaditi de boala pana in saua Laptici (12.35).

Traversam soseaua si coboram pe valea Izvorul Dorului pana sub statia Valea Soarelui (13.10). Imi aduc aminte de prima mea tura adevarata pe schiuri de tura de asta iarna cand am urcat pe aici fara piei de foca! Aici incheiem marea bucla a acestui we. Vad ca marcajele nu mai merg fix pe firul vaii Dorului pe unde stiam eu. Acum urca pe noua partie de schi. Asa ca pornim la trap si in 12 minute suntem langa capatul de telescaun Valea Dorului. Ilinca imi solicita o pauza de apa si ceva dulce si ne oprim exact sub panta partiei Valea Dorului. Am si eu nevoie de ceva apa si ma bucur ca Ilinca ma mai opreste din viteza. Altfel poate urcam "ca disperatul" pana in saua Dorului/Varfului cu Dor! Aici am prilejul de a mai "ferici" niste turisti cu 4x4! Nu au ce cauta cu masina aici! Fac poza si memorez numarul pentru o atentionare ulterioara! Dupa 10 minute de pauza pornim in sus pe partie si in 15 minute suntem in saua Dorului (13.50). In sa ii spun Ilincai variantele de drum: fie coboara direct pe BRCG si ma asteapta la fosta cabana Varful cu Dor, fie urca cu mine pana la Cota 2000 pe TR si apoi coboara pe BG la aceeasi cabana, fie merge pe varianta cea mai lunga pe TR pana la Cota 2000, apoi peste Furnica si inapoi pe BG pana la fosta cabana Varful cu Dor. Eu oricum trebuie sa merg pe toate aceste trasee! Ilinca alege prima varianta si eu pe ultima! Asa ca ne vom intalni peste putin timp mai jos deasupra Pietrei Turcului/Cetatii. In 15 minute urc in viteza mare pana la Cota 2000 unde e mare plimbare in parc. Toata lumea "moderna" in tenisi sau pantofi sta la poze si se minuneaza de aerul curat din jur! Ma simt ca si cum as fi intrat brusc din jungla in oras. In cateva minute trec ca acceleratul pe langa un grup in blue-jeans, ajung langa statia meteo si in aceeasi viteza cobor pana in saua Calugarului la intersectia BG de vara cu BG de iarna. Chiar imi spune un turist la un moment dat : "Mai usor la vale!" (14.18). Doar fac cateva poze si pornesc in ritmul maratonistilor spre Piatra Turcului. Ma uimeste cat de bun e drumul aici si chiar imi permit sa alerg un pic sa vad cam ce viteza de ne-maratonist pot sa prind : 12.6 km/ora!

Trec pe rand pe sub linia de telecabina si pe sub cea de telescaun si la 14.45 ajung deasupra Pietrei Turcului unde BG intra in marcajul BR. Urc intr-un minut la Ilinca si imi povesteste aventurile ei cat am lipsit eu : atipise pe ruinele fostei cabane si cativa pantofari i-au deranjat somnul cu zgomotul lor! Se plictisise un pic, lasam rucsacii langa ziduri si urcam amandoi in mai putin de 10 minute pana in saua Dorului/Varfului cu Dor (asa cum trasesem schiurile dupa mine in iarna in mod original!) (14.55). Revenim la rucsaci, mai bem cateva guri de apa si de aici integral pe partia "Drumul de vara" paan la Cota 1400. De retinut ca toata partia este marcata cu BR ca varianta de vara!

La 15.55 trecem pe la Cota 1400 si vedem un fluturas in cizmulite pana la genunchi si o rochita foarte vaporoasa. ne uitam unul la altul si incepem sa radem! Cand mai aud o femeie dintr-un grup spunand "Hai si la terasa aia de sus!" cu referinta la Valea cu Brazi mi se face lehamite de ceea ce vad si pornim pe partie in continuare spre Sinaia. Cam la cota 1200 iesim din partie in drumul asfaltat si dupa cateva sute de metri revenim pe poteca marcata cu BR pentru a iesi definitiv din padure la 16.45. Coboram pe strazile bine-cunoscute si la 17.10 suntem la giratoriul din centrul statiunii si imediat ajungem si la gara. Ne luam bilete si pana la tren socotim ca avem timp de o bere la terasa din gara regala. Aici este si expozitia de trenulete pe care nu ma incumet sa o vizitez doar pentru cateva minute. Imi ia sigur cel putin o ora sa admir si sa fotografiez trenuletele! Nici nu incepem bine berea si trenul nostru intra in gara cu cateva minute mai devreme decat e planificat (17.52 in loc de 17.57). Lasam berea si in fuga ne urcam in tren si ajungem la ora obisnuita acasa in orasul aglomerat si agitat. Tot mai bine e sus pe creste in liniste si pace!

Sa ne vedem cu bine peste o saptamana, dragi Munti plini de energie!