Mai avem o zi în zonă și, fiindcă vremea la altitudine ne face figuri, rămâne să vedem tot locuri la altitudine mai joasă. Față de primele zile! Mă bucur că ai mei colegi sunt în sfârșit deschiși și spre ideea pe care o spusesem eu cu vreo două seri în urmă: urcare cu autobuzul la lacul de acumulare Mattmark. Așa că în jurul orei 8.15-8.30 pornim cu autobuzul în sus pe valea Saas Vispa. Trecem prin Saas Almagell și tot mai departe urcăm pe serpentine până la barajul lacului Mattmark, la 2200m altitudine. De pe net aflăm că lacul a fost construit între 1960 și 1965 și are o suprafață medie de 176 de hectare și o lungime de 3.2 kilometri. Din capătul lui sudic se urcă spre pasul Moro (2853m) aflat pe granița helveto-italiană. Dar scopul nostru este doar vizita lacului și a barajului de acumulare, nu și urcarea pe munte (acum). Pe baraj sunt niște panouri interesante care prezintă istoria zonei. Din ele vă arăt doar trei! Alături de culoare inegalabilă a lacurilor glaciare (ape venite din ghețari!).
Revenim pe baraj pentru a merge spre tunelurile gemene interesante de pe partea stângă a lacului (adică dreapta cum vedem noi acum dinspre vale). Sunt stânci faine, flori de colț care cresc natural, ferestre prin tunelul dinspre lac... Tunelul din dreapta este închis din motive de siguranță și totuși la întoarcere voi intra vreo sută de metri în el. După tunel la vreo 500 de metri vine din dreapta apa Schwarzbergtalbach care formează o cascadă superbă deasupra și sub drumul pe care suntem, spre lac. Apa vine din Schwarzberggletcher, ghețar cu origini în Schwarzberg Weisstor și linia de graniță Schwarzberghorn (3609m) - Roffelpass (3441m) - Steinchalchulcke - Rothorn Pass - Seewjinenlucke (3108m) - Monte Moro (2985m) care formează linia de graniță. Pe Google Maps apar mai mulți ghețari pe acolo și dacă te uiți pe teren, doar cel din care curge apa mai are ceva zone cu gheață, restul fiind doar morenele - urme ale curgerii gheții...
Ne întoarcem la baraj și la parcare și admirăm trupa de bikeri care veniseră aici pentru o scurtă tură. Cine știe de fapt ce plan au... Eu rămân în parcare și colegii coboară un pic sub parcare pe zona glaciară și la cascada formată din Allalingletcher. V-ați prins (ca și mine de altfel, acum!) că ghețarul vine de sub Allalinhorn pe care urcasem cu trei zile în urmă?
Fix la 11.26 autobuzul pornește spre vale. Ne vom opri în Saas Almagell pentru urcarea cu ”telescaunul vechi”. Este, cu siguranță, una din liniile de transport pe cablu de început. De aici vom urca pe frumoasa vale glaciară Furggbach. Mai întâi urcăm până la Furggstalden (1915m) și de aici coborâm vreo 10 minute pentru a urca mai departe cu un alt telescaun nedeservit (primul până acum!) până la Heidbodme (2320m). Aici e un restaurant și un punct de belvedere extrem de fain spre partea superioară a văii glaciare Furggbach a cărei obârșie formată de linia Stellihorn (3436m) - Jazzihorn (3227m) - Punta di Saas (3204m) - Sonnighorn (3487m) formează linia de graniță în continuarea celei menționate anterior. În stânga noastră se mai impune Almagellhorn (3227m) care închide valea. Chiar vedem undea sus, un steag italian, semn că acolo deja e altă ”țară”.
Cum ultima linie de transport este în pauză de masă, hotărâm de comun acord să coborâm pe jos spre Saas Almagell. Poteca foarte faină coboară printre pietre și foarte multe flori și pierdem rapid altitudine până la stâna din vale Furggu (2070m). Avem cu toții un mic șoc aici: cei care stăteau la masă ne spun că apa de la izvorul amenajat nu este de băut și este doar pentru animale. Ciudat!
Continuăm tot la vale prin pădurea de pin și printre foarte multe flori și, lăsând în dreapta un traseu spre Almagelleralp, ajungem curând la Furgstalu (1901m). Aici ne regrupăm și coborâm cu telescaunul în Saas Almagell.
Ne mai rămăsese o zonă restantă de care Gec ne aduce aminte: Hannig. El nu mai vine cu noi și ne va aștepta la cazare. Noi luăm un autobuz spre ”Poșta” din Saas Grund și de aici altul până în Saas Fee. Printre case urcăm spre stația de gondolă ce ne duce de la 1800m la 2339m. Este așa de liniște și de frumos sus. Cumva trebuie să mai vedem o dată stațiunea Saas Fee de sus și toate vârfurile, morenele și ghețarii de deasupra stațiunii. Este vizibilă și zona Plattjen unde din păcate gondola este închisă. Cezar cu Gabriela urcă puțin spre vârful Mällig (2535m) și apoi coboară în fața noastră pe potecă spre stațiune. Vom merge separat și ne vor povesti că la intrarea în pădure (curbă bruscă la stânga), ei au continuat în față spre valea Torrenbach și chiar au văzut ceva capre sălbatice. Noi vom porni pe Sonnen Trail (poteca Soarelui) unde vom citi pe parcurs, pe diverse panouri, informații interesante din punct de vedere turistic (la stâna de la 2244m, apoi la Hannigalp la 2148m). La 2100m este intersecția unde colegii au mers tot în față. Urmează serpentine foarte faine prin pădure și ieșim în Haldenwald și mai departe coborâm în zona Lomatte din partea de sus a stațiunii. De aici pe străduțe înguste coborâm spre
centrul aflat la circa 1800 de metri altitudine. Ne întâlnim cu colegii și povestim micile noastre variații.
Luăm autobuzul și în 15 minute suntem în Saas Grund unde ne aștepta Gec cu mașina. Plecasem cu toate bagajele de la cazare și Gec aranjase pentru seara asta să stăm într-o altă zonă extrem de faină. Mâine avem de văzut un loc extrem de fain. Dar până la asta mai oprim în două locuri interesante în Saas Balen. Gec ne așteaptă la mașină și fiecare face ce vrea. Aici ne atrăsese cascada Fellbach și eu mai vreau să merg la Biserica Rotundă. Urcăm cu toții la cascadă. Abia acolo vedem că se putea ajunge și cu mașina... Cascadele Fellbach (fiindcă sunt două, doar cea de jos fiind vizibilă!) au 90 de metri (cea de sus, 1710m altitudine), respectiv 60 de metri (1610m) și ne atrag până sub dușul rece al apei și vegetația de zonă umedă care ne udă bocancii.
Eu nu sunt sătul de explorare (niciodată!) și merg la Biserica Rotundă (Rundkircke). Ar fi interesant dacă aș și înțelege și istoricul ei începând cu 1809-1812.
Mergem la Gec la mașină și de aici el ne duce pe valea Ronului prin Brig și Fiesch în Fieschertal. Aici voia inițial să dormim în fân la o familie de bătrânei și fiindcă nu au totul amenajat ne-au oferit două camere și un living mic într-o cabană acoperită în cea mai mare parte cu lemn. Bătrânii nu vorbesc mai deloc engleză și colegii se înțeleg cu ei în germană și italiană. Cred că aș putea și eu să mă descurc puțin în germană-engleză și îi las pe ei să vorbească mai mult. Mă simt obosit psihic datorită lipsei de comunicare. Posibil să fie la mine cauza fiindcă mă obosește vorbăria multă. Din toți doar Gec este scurt și la obiect, celorlalți plăcându-le să vorbească mult. Poate uneori prea mult și pe atâtea subiecte că nu mai pot să le țin ritmul.
În capătul de sus al văii se vede creasta Risihorn (2875m) - Setzehorn (3061m) - Wasenhorn (3246m) - Finsteraarhorn (4274m) care face stânga pe după Fieschergletcher. Este același peisaj fain și foarte drag iubitorilor de munte. Poate cu alte ocazii voi ajunge și pe aici... Gânduri asemănătoare vechilor ghizi tăcuți, ”bergfuhrer” cum ieri am scris un comentariu unor prieteni plecați de ceva ani în Austria la un filmuleț cu niște ghizi în echipament clasic alpin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu