Ziua asta are ceva special. Din acest motiv fac o postare separată. Între noi fie vorba, fiecare zi are ceva special, indiferent unde ești și ce faci. Ține doar de tine să vezi specialul din fiecare zi. Și, dacă reușești să vezi fiecare lucru mărunt și să îl apreciezi, ajungi să îți dai seama că sunt prea puține zile pentru câte lucruri frumoase sunt de văzut și de făcut!
Dar să ne întoarcem la prezent. După o tură de noapte și un răsărit superb (vă las doar o imagine, vă las pe voi să vă zboare gândul la mai multe!) mă odihnesc câteva ore și mă hotărăsc să ies puțin pe schiuri fiindcă este atât de fain afară... Mă gândesc și îmi anunț colegii că ies doar până la barieră și voi prelungi puțin tura. Recunosc că m-am îmbrăcat cam subțirel, doar cu tricou și polar și fără ochelari. La întoarcere îmi vor spune colegii că am fața roșie ca racul. Și de la soare și de la efortul de la urcare (chiar dacă nu pare să faci cine știe ce efort pe foci - nu au legătură cu F.O.C.A., Fabricat Original cu Aluminiu, roboțelul din serialul ”Robotzi”, ci mai degrabă cu pieile de focă folosite inițial de eschimoși pentru a se putea deplasa pe schiuri)!
Cobor prin nordul releului prin câteva cristiane timide în semi-plug (nu am mai pus de mult clăparii în picioare!), folosesc serpentinele drumului și ajung imediat la barieră. E prea puțin, hai să mai merg! Trec printr-o zonă cu scoici (îmi aduc aminte ce îmi spun prietenii că este destul de greu să te deplasezi prin scoici), ajung iar pe drum și mă folosesc de puțina zăpadă de pe drum ca să ajung până la serpentina de sub tabla de șah. De aici marcajul CR iese din drum și coboară pe piciorul Coștilei spre șaua Șugărilor. Mai fac câțiva metri și hotărăsc întoarcerea. În caz că e nevoie de mine sus la releu, trebuie să ajung cât de repede posibil!
Urc peste tabla de șah și mă opresc puțin în șaua unde marcajul CR intersectează țeava de gaze. De aici se vede Crucea Eroilor. O vedeți în imagine?
Mai îmi rămâne o simplă formalitate să trec de barieră și să urc până la releu. Colegii nu știau cine e pe schiuri și abia când m-au văzut mai de aproape și-au dat seama că doar zăpăcitul de Cezar poate fi. Bine, pentru mine e ceva normal să merg pe schiuri dacă tot le am aici și e zăpadă să le pot folosi... La final rog un coleg să îmi facă o poză (ca să mai schimb și eu poza de profil Facebook :D!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu