Plimbare pe valea Fetei de la Bușteni la Azuga 25.10.2014
Colegi de tură: Ancuța Elena Vasile, Cezar Partheniu
Sâmbătă 25.10.2014 am ieșit cu Ancuța într-o scurtă și lejeră plimbare de toamnă. Din Bușteni (gară, 9.30) mergem spre palatul Cantacuzino și după el cotim la stânga spre drumul ce urcă pe la stânele de pe piciorul Zamora. Marcajul CR spre acestea face dreapta și noi cotim stânga pe un drum de exploatare.
Foșnete de frunze arămii, drumuri călcate de mașini de transportat lemn, priviri spre marii Bucegilor (îmbrățișații Coștila și Caraiman!)...
Tot pe drum ajungem în valea Fetei și bănuiesc că drumul descrie pe site-ul primăriei Azuga continuă după primul pod de piatră. Noi mai urcăm puțin pe vale până sub capătul culmii Sorica și niște transportatori ne spun că pe valea din stânga putem ajunge în Sorica. Înaintăm puțin și, cum Ancuța nu are încălțăminte adecvată pentru mers prin apă pe pârâu, ne întoarcem pe drumul bănuit mai devreme și confirmat de oamenii întâlniți. Drumul ocolește niște picioare de munte, șerpuiește prin pădurea de foioase cu frunze de-acuma pe jos (în cea mai mare parte), traversează valea Seacă și coboară în valea Mărului (are un fir adâncit și îngust ce-i împarte versanții) și apoi urcă pe drumul forestier Valea Mărului.
Drumul forestier coboară la capătul sudic al Azugii. Niște câini ne dau un pic de furcă înainte să ajungem la șosea. Pe șosea trecem pe lângă o veche fântână (construită în 1906 pe vremea când Azuga era doar un sat și în pădurile ei se plimbau cerbii liniștiți) și fiindcă e devreme, îi propun Ancuțăi să luăm prânzul într-un loc special (la înălțime). Pe TA urcăm vreo 10 minute până la un foișor de unde se vede tare fain inversiunea Coștilei cu Coama Lungă. Mâncăm, coborâm la gară și la 15.20 luăm trenul spre București.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu