vineri, 28 noiembrie 2014

Plimbare de Diham la început de noiembrie 02.11.2014

Plimbare la Diham la început de noiembrie 02.11.2014

Colegi de tură: Magda și Gigi Ursache, Cezar Partheniu

Duminică m-am gândit să o salut pe mama Oara, cabaniera de la Diham, veche și dragă prietenă! Plec singur de dimineață cu trenul regio clasic (6.23) și mă întâlnesc cu colegii de la "Floare de Colț" București. Printre ei sunt și Gigi și Magda care vor să meargă la Diham. Așa că mergem împreună!

În Bușteni admirăm eternul Caraiman și pisica din vitrina unui SH (de mult își duce vreacul pe acolo), mergem să votăm la liceu (chiar merge incredibil de repede treaba) și intrăm pe valea Cerbului spre Gura Diham. Ne alintăm cu niște mere verzi încă neuscate și după primul pod facem dreapta pentru Coama Lungă.

Drumul ne e cunoscut și mergem lejer. Nu mai e deloc bruma de săptămâna trecută, nu sunt nici urmele de mașină și noroi despre care auziseră Gigi și Magda... Urcăm intuitiv pe alte poteci decât până acum până la linia Coamei și ne pierdem în povești despre aparate foto (domeniul lui Gigi). Pe culme ne întâlnim cu niște localnici culegători de ciuperci și stăm puțin cu ei la vorbă, urcăm mai departe pe niște variante de drumuri și ieșim la poiana de sub vârful Grecului.




Aici începe frumosul: o zadă se îmbrățișează cu un molid și ne arată fiecare culoarea lui de toamnă, câțiva falnici molizi au acele acoperite de tubulețe de gheață doar pe partea unde a bătut mai mult vântul, fagii își mențin crengile fără frunze sub alte cristale albe...





Urcăm pe vârful Grecului și ne adăpostim într-o adâncitură sub vârf. Masă, voie bună, ceapă cu slană și țuică de Mizil, Mărgineanu pe fundal, rece de se simte la degete...

Strângem rucsăceii și mergem pe marcajele TG și BA spre Dihamul militar pe culme peste Leuca Mică și apoi Leuca Mare. Înainte de unitatea militară ocolim la stânga pe sub gardul unității (ne amintim vremurile bune când mergeam prin unitate, în special iarna, și nu te întreba nimeni nimic, nici măcar de sănătate!). 

Din Șaua Baiului (unde de pe pilon cad țurțuri de gheață!) urmăm drumul de mașină spre cabana Diham. Singurul detaliu special până la Diham (pe drumul ăsta cred că am mers de zeci de ori) sunt niște ciuperci adunate lângă două buturugi tăiate și acoperite parțial cu mușchi.


La 14.30 suntem la mama Oara care ne primește în bucătărie ca pe copiii ei. Că doar ne știm de foarte mulți ani! Ne bucurăm de întâlnire și eu în special de specialitatea casei ("mămăligă cu lapte bătut" care nu este în meniu!), asimilăm câteva ceaiuri (eu) și bere (Gigi), mai stăm la povești despre politică (doar îs alegerile azi!) și pe la 15.30 plecăm la drum spre casă. 


Cam așa ne-a salutat Bucșoiu de plecare!

Din șaua Grecului convenisem să mergem pe BA pe Clăbucetul Baiului spre Predeal. Eu știu drumul de relativ puțin timp, Gigi și Magda nu mai fuseseră de mult timp. De fapt ei știu culmea dinainte să se remarcheze! Înainte de vârful Clăbucetul Baiului Gigi propune să nu mergem pe traseul care ocolește vârful pe dreapta și să mergem pe sub vârf pe curbă de nivel pe stânga (ca să ajungem în poiana de după vârf). E o frumoasă explorare pe drumuri de animale până revenim la marcaje.
Din capătul de jos al poienii intrăm pe culme pe marcaje și le urmărim mereu spre vale spre unitatea militară Predeal. Culmea este pe cea mai mare parte dublată de un drum larg de TAF pe care coborâm bodogănind pe alocuri noroiul și șanțurile mari. Aproape la întuneric ajungem la intersecția cu TR care vine de pe valea Leucii. Aprindem frontalele, mergem puțin la dreapta și trecem pe podul de metal spre unitate. Prin unitate (unde Gigi își aduce aminte și ne povește de când au stat aici) ieșim la drumul Pârâul Rece-Predeal (17.50). Gata! Am ieșit bine! Mergem pe șosea la DN1 și apoi la stânga la gara Predeal, Stăm vreo 20 de minute în gară și cu regio 11032 ajungem din vorbă în vorbă în București. Gigi ne oferă o seară de drum cu muzică clasică foarte plăcută!

Chiar de a fost tură ușoară, ne-am bucurat de vremea de toamnă spre iarnă (ace de gheață în brazi, soare și nori deasupra Bucșoiului, Mărgineanu pe vârful Grecului)!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu