Bucegi 13-14.10.2012

Bucegi 13-14.10.2012

Colegi de tura : eu si cortul

Pentru we acesta nimeni nu se incumeta sa vina cu mine. Se anunta ploaie si sambata si duminica si cam toti prietenii s-au speriat de asta. Stiu si eu ca nu e nici o placere sa mergi pe ploaie, dar pe de alta parte mergand singur imi pot schimba si adapta traseul la posibilitatile mele (mi le cunosc foarte bine si stiu ca rezist si fizic si psihic in conditii meteo neprielnice!). Deci voi pleca singur pe trasee lungi si prin locuri care au renumele a avea multi ursi "suparati". Ca tot eram eu un "ursulet suparat" la un moment dat (si mai sunt si acum cand vine vorba de distrugerea naturii si de nesimtirea umana), sunt ferm convins ca prietenii blanosi nu vor veni sa dea mana cu mine!

Ziua 1 - sambata 13.10.2012

Plec matinal din Bucuresti (6.15), ajung in Busteni la 8.00 si in 20 de minute sunt sus la statia de telecabina. Scrie ca prima cabina porneste la 8.30, dar ni se spune ca e cea de control tehnic si abia la 9.00 pleaca prima cabina pentru public. Cu 32 de lei urc pana la Babele alaturi de un montagnard iesit solo la o plimbare prin ceata si de trei tineri turisti cam "rataciti". De pe la 1600 e ceata laptoasa si grupul de incepatori/necunoscatori ai Bucegilor nu stiu in ce directie sa mearga. Ii conduc eu pana la Babele (a doua constructie de la statia de telecabina) si ii las in fata cabanei. Sunt asa de speriati de vreme incat nu cred ca au iesit din cabana, nici macar sa verifice toaleta din celalalt judet ;)! La 9.25 pornesc la vale pe CA pe Piciorul Babelor abia vazand la 20 de metri in fata. Cobor in mare parte pe langa conducta de gaze prin marea alba si pe la 1650-1700 ajung sub patura alb-gri ce m-a tinut pana acum ca intr-o stransoare. Tin ritmul bun si in 40 de minute de la Babele ajung sub hotelul Pestera. De curand urcasem cu Iulia Stroe pe o varianta a BA pe drumul de TAF de pe muntele Cocora. Acum urc pe poteca ce porneste din spatele hotelului lasand in urma latratul cainilor de la hotel. Am viteza destul de mare prin culoarul de padure si ceva stanci si in 10 minute ajung sus in "cimitir" la drumul de TAF. In alte 10 minute revin la hotelul Pestera si cobor pe drumul auto spre manastirea Pestera. De acum incolo voi merge in cea mai mare parte a acestor doua zile de ploaie pe drumuri de masina si ca urmare viteza e ceva mai mare. Ocolesc manastirea si cobor pe poteca acoperita cu un podet de lemn si apoi cu trepte cimentate printr-un mic canion ce ma duce la apa Ialomitei. Inca ploua si nu ma indur sa scot aparatul foto din rucsac. Urc un pic pana la intrarea in Pestera Ialomitei si nu am de gand sa o vizitez. De altfel nici nu pot intra fiindca pestera se viziteaza daca sunt cel putin patru persoane care doresc acest lucru. Revin la marcaj, mai cobor cateva zeci de metri, las in dreapta poteca nemarcata ce duce la grota Pustnicului (mai salbatica, mai mica si diferita fata de pestera Ialomitei), trec pe langa poiana Horoabei, las in stanga marcajul BR spre saua Laptici si ajung sub cabana Padina (11.00). Nu mai opresc fiindca am tot fost pe aici recent, trec de baza nationala Salvamont si vila Coteanu si intru in Cheile Coteanu. Sunt asa de scurte incat nici nu imi dau seama ca sunt chei! Dupa chei se despart drumurile auto care merg pe cele doua parti ale lacului Bolboci. Eu urmez drumul de pe dreapta lacului, trec pe langa pastravarie si turbaria Laptici si intru in Cheile Tatarului. Abia aici scot aparatul (11.30) si incep sa fac poze.

Pe dreapta lacului drumul ma duce in curbe destul de line pe langa marcajul TG (Valea Tatarului) si apoi paralel cu lacul (extrem de secat) traversez valea Mircii si ajung in valea Bolboci (de unde pleaca TR din memorialul "Nae Popescu" explorat recent). La 12.30 sunt la capatul barajului Bolboci cu atmosfera apasatoare deasupra mea. Asa ca stau doar pentru 2-3 poze si in 10 minute cobor pe drum pana pe platforma de sub baraj unde Ialomita se ascunde putin printre stanci si va iesi iarasi la marcaj langa campingul Zanoaga.

In 15 minute ajung la complexul Zanoaga si intru sa intreb doar de niste marcaje. Sunt doua doamne foarte dragute si o catelusa extrem de simpatica. E un pic iritata cand vede rucsacul imens si betele fiindca nu e obisnuita cu asa ceva. Intreb de cazare si de mancare si tare imi place atmosfera de aici. Recomand cu toata caldura complexul Zanoaga (0768.417.247)! Li se pare extraordinar de mult ceea ce vreau eu sa fac de acum incolo si ma sfatuiesc sa ma intorc dupa cheile Zanoagei ("ca doar cheile iti iau o ora si jumatate!"). Le spun planul meu si ca ne vom vedea mai pe seara (auto-estimare prea buna!) sau maine. Intr-adevar dupa 24 de ore voi fi din nou la Zanoaga! La 13.00 pornesc mai departe si in 3 minute las in stanga baza Salvamont Zanoaga si drumul ce urca spre Dichiu si apoi Sinaia. Trec podul de lemn pe langa campingul Zanoaga si ma indrept spre chei. Merg 5 minute pe forestierul plin de balti si abia apoi intru in Cheile Zanoagei (13.10). Cheile sunt mult mai frumoase decat imi aduceam eu aminte de acum 15-16 ani. De fapt de atunci stiu doar denumirile si mai am doar cateva imagini foarte vagi de mai jos de tabara Vanatorul!
Poteca coboara pe cei doi versanti ai cheilor, trece de doua ori apa pe podete amenajate foarte solide si in ultima parte trece pe langa doua izvoare puternice si iese la complexul de case de la Scropoasa (13.50).

Urc pana la vechea cabana Scropoasa (1205m) acum parasita, revin intre casele din amonte de lac si vad ca doar de la una singura iese fum. Din cate am inteles de pe www.hoinari.ro aici ar fi locuri de cazare. Maine voi schimba traseul de aici! Deocamdata cobor tot pe CA pe drumul de exploatare care merge pe marginea lacului Scropoasa. Pe cate poteci de munte ati mai mers pe langa stalpi de iluminat? Merg pe marginea dreapta a lacului pe podete amenajate cu balustrade, trec de intrarea in Cheile Orzei (inchise publicului), urc in serpentine prin covorul de frunze pana la altitudinea de 1400 de metri si cobor in capatul din aval al Cheilor Orzei peste un podet amenajat.

Ialomita isi reintra in drepturi si pana la tabara Vanatorul formeaza niste chei extraordinar de frumoase. Doar linia de transport de piatra aminteste ca pe aici exista activitate umana.

Intrarea in civilizatie (tabara Vanatorul) ma prinde abia la ora 15.00. E prea devreme ca sa ma opresc si sa pun cortul. Ies din tabara, in 5 minute trec pe langa hidrocentrala Dobresti si parcurg in 25 de minute aproximativ 2 km pana dupa tabara Cerbul. Ies la drumul principal si studiez harta in GPS (15.35). Fac  o alegere neinspirata care imi lungeste ziua cu cativa kilometri si imi "alimenteaza" gustul tineresc al aventurii. In loc sa ma fi oprit la Dobresti si sa urc pe valea Brateiului aleg sa urc pe drumul forestier de pe valea Rateiului. Eram ferm convins ca Ratei este afluent al Brateiului si ca voi ajunge unde trebuie! Urc pe drumul forestier cateva serpentine si intalnesc un barbat cu sotia si cu o prietena de-a ei care faceau un gratar. Cat ii intreb eu daca e drumul bun si pana sa imi explice, imi si pun in mana doua sandwich-uri cu friptura si ardei gras si un pahar de vin. Abia accept sa beau paharul de vin rosu (nu beau alcool pe traseu de obicei!) fiindca stiu ca il voi scoate repede afara din organism prin transpiratie. Mai urc 2 kilometri pana unde sunt niste utilaje de reparat drumul, nu gasesc pe nimeni pe aici si continui urcarea. Trec prin ingustele chei ale Rateiului (cel mai probabil pestera celebra este pe versantul stang al apei - eu urc pe cel drept (geografic)), la 17.10 trec pe langa un canton de vanatoare si mai continui sa urc inca vreo jumatate de ora pe drumul forestier. Se termina drumul, ramane doar o poteca si curand valea Rateiului se salbaticeste extrem de mult. Dar drumul meu e gresit: in loc sa ma indrept spre Bucegi si Bratei, GPS-ul imi arata ca am iesit din arealul PN Bucegi si intru in Leaota spre varful Sfantul Ilie! Stop si reorientare! Analizez harta si hotarasc sa urc pe valcelul din dreapta mea si apoi sa cobor pe valea Mitarca spre valea Brateiului. Valcelul cu apa destul de mare imi permite cu greu sa urc direct pe firul apei. Pietrele sunt alunecoase, bocancii mei sunt tociti! Rezistenta si ambitia ma duc mereu in sus in ciuda dificultatilor. Reusesc sa ies in culmea Ratei si sunt mai mult decat fericit: gasesc marcajul CR care face legatura intre varful Leaota si valea Brateiului. Traseul a fost refacut de curand de Asociatia Targoviste Chindia carora trebuie sa le multumesc in acest moment. Se intuneca complet si am intrat pe semn. De aici orice ar fi, trebuie sa urmaresc semnele. Cobor mult timp prin padure si ma bucur ca un copil cand mai vad cate un semn in fata. Adrenalina e la cote maxime si parca ma simt plin de energie. Poteca tot coboara pe piciorul ce formeaza versantul drept al vaii Mitarca. La un moment dat semnele dispar (sau nu le mai vad eu!) si cobor spre firul vaii amintite. Cand se inclina panta prea mult (trece bine de 45 de grade si e plina de noroi si frunze cazute!) caut mereu cu GPS-ul sa gasesc diferente de nivel cat mai mici. Ma si rostogolesc de 2-3 ori si de fiecare data ma ridic, ma scutur de frunze si plec mai departe! Un alt moment de fericire gust cand revad marcajele! Cu siguranta ca acestea veneau mai prin dreapta mea si le-am pierdut in ceata si in noapte. Cobor pe marcaje si ajung la o casa pe valea Mitarca. Nu mai e cazul sa mai fac poze, cobor pe langa apa si trec prin apa Brateiului/Bradetului pana la cantonul silvic Bratei (20.15). E ceva lumina, scrie "proprietate privata", intru totusi in curte si bat la usa. Iese proprietarul, imi spune ca nu ma poate lasa sa dorm undeva in casa (doar sa pun pe jos izoprenul si sacul de dormit!), dar e totusi amabil si ma lasa sa pun cortul langa curtea lui. Ii marturisesc ca mi-e totusi teama de urs si macar cainii latra animalul daca vine. De plecat oricum plec dimineata si nu deranjez cu nimic. E amabil si imi da o sticla de apa, imi pun cortul, ma schimb, mananc de seara si pe la 22.00 ma bag in sac si adorm. Imi pun telefonul sa sune la 6.00 pentru a porni la drum la ora 7.00.

Ziua 2  -duminica 14.10.2012

Nu am auzit nici un zgomot ciudat toata noaptea si probabil ca din acest motiv am dormit extrem de profund incat pe la 4.30 ma trezesc asteptand sa sune alarma. Ma uit la telefon, vad cat e ora si adorm la loc pana la 6.00 cand ma trezesc la primul tarait. Totul e mai greu dimineata si reusesc sa imi inving cheful de somn obisnuit. Mananc cate ceva de dimineata (rece fiiindca nu mai aveam decat un litru de apa!), strang hainele, sacul de dormit, izoprenul si apoi cortul. Ma supara un pic condensul din cort si va trebui sa mai lucrez la asta (probabil alt cort, dar nu se stie cand va fi asta). Mi-a udat si sacul de dormit pe exterior! Strang cele doua tente ale cortului, betele si folia speciala de sub cort, inchid rucsacul si reusesc sa imi depasesc planul cu cateva minute. Putin peste 7.00 ridic ancora cand se mijeste de ziua! "Gazda" mea plecase cu vreo 20 de minute mai devreme cu masina si m-a claxonat vazand lumina in cort. De la indicatorul din fata cantonului urc in serpentine stranse pe piciorul vestic al muntelui Lespezi. Urcusul imi ia putin fiindca atmosfera semi-virgina nu ma tine in loc. In plus si ceata e la ea acasa si umezeala ma cam impinge de la spate. Ajung la cota 1500 (cantonul Bratei este la cca 1200m altitudine!) si panta se mai indulceste. Dau de trei izvoare aproapiate unul de celalalt. Cum nu am baut deloc apa pana acum si nici nu imi este sete, urc rapid pe langa izvoare. De la 1600 in sus incepe iarasi un lant de serpentine stranse care ma urca pana la 1650m sub vf Lespezi (1685m). De aici pe curba de nivel merg vreo 10 minute si mai urc un pic pana in saua Lucacila care se afla in gol alpin. Din sa vad spre sud cariera Lespezi, langa mine se afla picioarele unui vechi stalp de funicular, ruinele unui fost canton de vinclu si un stalp indicator spre cabana Bolboci. Spre Lucacila cerul e alburiu acoperit de o ceata din care simt si ceva burnita. Ce vreme frumoasa pentru explorare! Cobor din sa pe drum de TAF cateva minute pana la un drum forestier de acces la cariera Lespezi. Urmez drumul in stanga si dupa aproape un kilometru ajung la cabana "Podu' cu florile" care apartine CJ Dambovita. Cabana nu e terminata si este inchisa publicului. Pe aici pe undeva ma gandeam eu ieri pe la Zanoaga sa pun cortul! Este ora 9.00 si va trebui sa fac o iesire de cercetare pe noul marcaj PG. Asa ca urc pe drumul de TAF marcat cu PG vreo 10 minute, trec prin estul varfului "Podu' cu florile" impadurit si ajung la capatul golului alpin la cca 1700 m altitudine. Peisajul este dezolant in fata: nu vezi la mai mult de 20 metri! Urmez poteca ce ma duce pe curba de nivel pana la stana Lucacila si apoi incepe sa urce printre tufe de ienupar. E umezeala, pantalonii mi se uda mereu de la ienupar si eu continui sa merg. Parca as fi robot, nu altceva! Castig mereu altitudine si ajung la cca 1850m altitudine. Pierd foarte usor semnele si tind sa cobor pe un picior vestic. Noroc cu GPS-ul care ma ghideaza si imi arata toate curbele de nivel. Ma intorc un pic si merg spre est pe ceea ce imi parea o ditamai valea mai devreme. Regasesc niste stalpi si imi vine sa cant de bucurie! Ma abtin caci ploaia nu imi da pace! Merg, merg, merg pe culme sau pe sub aceasta, ajung intr-o sa pe la 1800 de metri, mai urmez niste curbe de nivel si ma trezesc la ora 10.30 la stalpul langa care se afla TR sters de pe Plaiul Mircii. Am reusit! Pot spune ca am finalizat un traseu pe care mi-l doream din iarna! Vremea chiar nu mai conteaza acum! Satisfactia este imensa! Ma intorc pe acelasi drum pana la cabana "Podu' cu florile" si in 30 de minute cobor pe CR de mai devreme pana la Bolboci (cca 12.30). De aici cobor pana la Zanoaga pe drumul de ieri si intru la cabana. Femeile binevoitoare de ieri sunt uimite cum de am ajuns eu pe o ploaie in care nu ar lasa nici cainii afara. Catelusa nu ma mai latra fiindca am lasat rucsacul si betele la intrarea in cabana. Le rog sa imi faca repede o ciorbita si trei ceaiuri pe care le absorb instant in timp ce polarul si haina se mai usuca un pic pe calorifer (de fapt doar se incalzesc!). Cam pe la ora 13.00 pornesc la drum prin cheile Zanoagei. Mi-au placut asa de mult ieri incat vreau sa le mai parcurg o data! Acum pe ploaie e mai ciudat fiindca nu prea te mai uiti in jur si cauti mai mult sa vezi unde pui piciorul sa nu aluneci! Peste o ora (14.00 adica!) ajung pentru a doua oara la Scropoasa. Vad ca lipseste o masina de ieri si nici fumul nu mai iese din cabana din dreapta poienii. Deci cineva a fost aici! Mai am o ultima parte de traseu monoton de explorat! Fac stanga pe drumul de acces auto al barajului ce formeaza lacul Scropoasa pe apa omonima si doar in primii 50-100 de metri gasesc doua marcaje CA sterse si foarte vechi. GPS-ul imi arata toate curbele drumului si le urmaresc sarguincios prin ceata. Urc vreo doua ore cam pana pe la cota 1500 si ies in drumul de acces spre hotelul Pestera. Aici este o cabana silvica si omul pe care il vad acolo nu stie de nici un marcaj pe aici. Stie doar care e drumul spre sanatoriul Moroieni si Pietrosita. Cat vorbim noi, apare o masina dinspre Pestera, fac semn si opresc. Mare noroc ai, Cezare! Oamenii sunt foarte de treaba, vorbim de munte, de plimbari, de tot felul de trasee, de drumuri mai bune sau mai proaste si trecem de sanatoriu fara sa mai vedem nici un marcaj. "Auzi, nu vrei tu sa mergi cu noi pana in Bucuresti?" "Da, daca ma luati si e in regula. Eu vroiam doar sa ajung la gara in Pietrosita sa iau trenul de 16.49!" Le multumesc mult si vin cu ei pana in Bucuresti. Chiar le spun uimit si bucuros ca este prima data in multi ani de munte cand ajung in Bucuresti pe lumina!!!

Imi revizuiesc in minte aceste doua zile, sunt fericit ca am vazut atatea locuri frumoase in atat de putin timp si ma pregatesc pentru o noua saptamana de munca. Si pentru un viitor we tot in Bucegi! De la ploaia din aceste doua zile mai am si acum probleme cu cartela-abonament de la metrou care nu vrea in fel si chip sa functioneze (la data de 02.11.2012)! In fiecare zi imi amintesc de atunci incoace de memorabilele doua zile din sudul Bucegilor!

Va multumesc pentru rabdarea de a citi atat de mult! Ploaia nu m-a mai lasat sa va arat si voua locurile prin care am trecut! Sunt convins ca ati mers cu gandul langa mine!