RT - In cautare de drumuri noi 2-4 iunie 2012

Colegi de tura: Dinu si Marlene Mititeanu, Laura Giurgea, Cezar Partheniu

Pentru aceste zile de inceput de iunie (Rusaliile ne-au daruit inca o zi libera!) era planuita o tura pe muntii de granita. Cum vremea ne-a facut fente, joi 31 mai domnul Dinu anunta amanarea turei in we 16-17 iunie cu speranta ca norii se vor da la o parte de pe cer si vor oferi perspective celor ce vor putea veni. Asa ca intr-o ora se stabileste planul pentru we: doua zile pentru pregatirea traseului pentru Maraton Apuseni si o zi in Cheile Manastirii si o vizita pe la draga "bunica" Eugenia! Aranjam locurile in corturi si intalnirea de sambata dimineata in Cj. Trenul meu pleaca cu 85 de minute intarziere din Bucuresti si in Cj ajunge sambata dimineata tot cu aceeasi intarziere :D! 

Ziua 1 - sambata, 2 iunie 2012

Urmand sfaturile colegilor, iau troleibuzul 4 si ne intalnim la "Regionala CFR" langa Catedrala. Pornim direct spre Muntele Baisorii si pe drum aflu planurile modificate pentru cele trei zile. Lasam masina la pensiunea Skiland si pornim pe traseul de maraton in sens invers parcurgerii lui de catre alergatori. Coboram pe Valea Vadului pe drumul forestier, trecem de locatia PA 5 de anul trecut, coboram in firul vaii si trecem apa pe traseul de anul trecut. 

Aici propusese Dinu o varianta de marire a traseului pe valea Vadului pana la ultima casa din catunul Muntele Cacovei si apoi in sus pe dealul Boinic, dar aceasta a fost declarata "nealergabila" de colegii nostri maratonisti. Asa ca urcam pana in dealul Boinic unde fusesem eu anul trecut arbitru observator. Mereu notam distanta parcursa (la fiecare kilometru de la/pana la linia de sosire). Abia acum aflu ca dealul Boinic si prelungirea sa pana in Valea Ariesului este granita dintre judetele Cluj si Alba! 

Coboram apoi la catunul Zăpodie/La Zăpozi. De aici incepe peisajul panoramic "hoinar prin trecut"! Trecem Tisa si incepem sa urcam spre colibele Știolne. Dinu il cauta la coliba pe Dănilă Rusu caruia ii imprumutase niste carti despre rezistenta anticomunista din munti. Nu-l vom gasi nici a doua zi in Segagea la el acasa! 

Lasam in dreapta breteaua semimaratonului (care "strange" clepsidra traseului MA :) ) si urcam in sus printre colibe si apoi in serpentine pe dealul Româneasa. La km 11 Marlene opreste GPS-ul pe care il va redeschide maine in continuarea traseului de maraton. Urcam spre rezervatie si in capatul pantei intalnim CA care vine din Muntele Baisorii spre Vf Scarita si coboara spre Lunca Larga-Runc-Ocolis. Noi facem dreapta prin rezervatie botanica-geologica "Sesul Craiului" si ajungem prin pajisti fermecatoare deasupra abruptului Scaritei. Facem pauze de admiratie, fotografie si povestiri ale locului (mai vesele sau mai triste) si continuam pe marginea abruptului si prin padure pe marcajele vechi TR, TA, PR. Iesim iarasi la marginea abruptului si facem o pauza de "aspirare a frumosului"! Cu greu ne ridicam si pornim inapoi pana in saua dinainte de dealul Româneasa. 

Aici ne intalnim cu Maco si Vladut (colegi de club care alergau pe traseul de maraton inclusiv varianta lui Cozmin de pe tronsonul 4), Alex - fost student al d-lui Dinu - si Stefana care venisera din Baisoara pana in rezervatie. Facem schimb de informatii si pornim fiecare grup pe drumul lui. Laura si cu mine coboram pe la vălaie (bazinele pentru animale de la izvor in care apa se scurge secvential pornind din ciurgăul care o capteaza la iesirea din pamant). Ne alimentam cu apa (Laura si cu mine) si ne intalnim cu Dinu si Marlene la obarsia vaii de sub izvorul cu vălaie (pentru a studia varianta in caz de vreme rea - sa nu uitam ca anul trecut la marcarea traseului pe Maco aproape l-a trasnit in zona de sub Româneasa cand cautau o alta varianta spre Sagagea). Coboram cu totii pe poteca pe langa apa (intra in functiune GPS-ul meu pentru marcare, intalnim valea Boului care coboara din stanga si mergem pe drumul forestier pe alocuri cu noroi si cu suvoi de apa pe el pana la intersectia cu valea Tisei. Aici mancam putin si pornim in toropeala soarelui in sus pe Tisa! GPS-ul mai pierde semnalul si voi reusi totusi sa marchez urcusul pana la PA 4 din valea Tisei. Mai urcam un pic in sensul traseului de MA si facem stanga in sus si apoi dreapta spre Crucea Crencii. In stanga noastra se vad meandrele Apei Rasucite (ne aduc aminte de meandrele lui Laci de pe valea Leaotei din Fagarasi http://cezarpart.blogspot.ro/2010/09/fagarasii-mai-altfel-21-29082010-partea_23.html).

Mi se spune de o alta varianta de traseu in tronsonul 4 propusa de  Dan Jecan ! De la Crucea Crencii revenim pe un forestier pe curba de nivel la PA 5, trecem apa Vadului si pe vechiul marcaj CA urcam in 25 de minute pana la cabana militara si apoi  la Skiland. Noi patru am mers azi o zi "scurta" de 30 de kilometri! La Skiland ii gasim pe Maco si pe Vlad, mai stam de vorba la masa cu ei.  Laura "cere" permisiunea de a pleca cu ei in Cj. Imi lasa cortul ei si ramanem doar trei (Dinu, Marlene si cu mine) in continuare. Nu gasim locuri bune de cort mai jos de Skiland si pana la urma urcam cu masina si campam in saua "La Plopiș". 

Ziua 2 - duminica 3 iunie 2012

Dimineata trezirea e la 4.30 si la 5.30 suntem cu motorul pornit si gata de drum (5.33 mai exact!). Lasam masina in parcarea Skiland si intr-un sfert de ora (5.50-6.05) suntem in valea Vadului la PA 5. Scurtam pe la Crucea Crencii si urcam pe traseul de maraton pana in Bocșești la PA 1. Mai jos il gasim acasa pe Nea  Sabin. Cata bucurie sa ne vedem si sa ii revada pe Dinu si pe Marlene! Continuam traseul pana la colibele Știolne si apoi pe traseul de ieri ajungem in saua de sub Româneasa. 

Marlene porneste GPS-ul si intram in padure pentru vreo 5 minute. Iesim in partea de sus a poienii "La Măteoaie" si coboram in mijlocul ei unde anul trecut a fost arbitru observator Laura Giurgea. Dinu reamenajeaza izvorul cu gheonoiul si cu o oala gasita in coliba acum parasita, luam o proba de apa  de dus la analize (pentru siguranta alergatorilor care vor vrea sa bea de aici!) si coboram prin padure pana la zona cu stanci. E un sentiment asa de placut sa cobori pe stanci si prize! Instant imi aduc aminte de recenta tura neprevazuta din Cracul Teiului/Cracul Mare din muntii Cernei si de frumoasa creasta a "Perlei Carpatilor" de mai sus de Zarnesti! 

Coboram cu grija (aici va fi montata o coarda de siguranta la concurs, ca si anul trecut!), facem cateva serpentine curatand drumul si iesim aproape pe nebanuite in poiana "La cires" de unde vad prima data maretia Scaritei. Cu siguranta cel mai frumos punct de pe traseul MA! Coboram in valea Gârliciu unde un arhitect a refacut cu arta o casa de lemn in stilul zonei, trecem poarta maramureseana (spre bucuria noastra) fara placa cu "acces interzis" de alta data si dupa punctul unde valea seaca Gârliciu se uneste cu valea seaca Răstoaca formand valea Belioara (care are apa!), facem pauza de masa (aproape langa locatia PA 3). Nici macar nu e ora amiezii! Dinu si Marlene imi povestesc de traseul de urcare spre Scarita pe dealul Bradatzel si de pestera-horn Cosul Boului prin care la anumite ore se putea citi cat e ceasul din umbra soarelui (asemanatoare hornului Hili din Cheile Turzii).  

Iau apa putin mai de jos de la un furtun (plus proba pentru Sanepid), coboram pe langa Coltul lui Balmoș si inainte de Gura Belioarei vedem in stanga bisericuta din lemn de circa 200 de ani. Facem dreapta pe drumul de masina si in centrul comunei Belioara - 570m cea mai joasa altitudine a traseului - (pe harti apare gresit "Poșaga de Sus"!) avem bafta cu o ocazie care ne duce pana in centrul comunei Segagea. Marlene o cauta fara noroc pe tanti Sofia care e dusa la biserica. Pe ulitele binecunoscute de Dinu si Marlene urcam spre cele doua biserici, una greco-catolica si cealalta ortodoxa unde se tine slujba de Rusalii. Intram putin in biserica si apoi afara in curtea bisericii la sfintirea apei. Marlene e asa de bucuroasa ca o gaseste pe tanti Sofia si pe alte femei imbracate in costumul popular al mocanilor de pe aici! Chiar ca ar trebui ca macar la sarbatori sa fie imbracati cat mai multi in costume populare. Altfel se pierde ce avem noi mai frumos si unicat in lumea asta mare! 

Dupa slujba urcam pe langa bar si apoi pe ulite ajungem la casa lui Dănilă Rusu. Dar nu e acasa! Cine stie pe unde o fi! In schimb Marlene sta de vorba cu Ileana Magurean, vecina lui Dănilă, tare necajita ca e singura si nu o mai indeamna sufletul sa mai imbrace costumul traditional. Sotul ei plecase la alta femeie de ceva timp cu ambele pensii: cea de munca si cea de Baragan (sa nu uitam ca multi sateni au fost dusi in Baragan pentru a le scadea posibilitatea de a complota cu rezistenta din munti!). Marlene o incurajeaza si ii promite o intoarcere pe aici poate chiar mai devreme decat spera! Urcam pe ulita pe langa un nuc cu coroana larga (asemanator cu un nuc de acasa de la dl Dinu unde construisera o masa la umbra in tinerete!) spre dealul Țicului si facem o pauza sub un alt cires imens. 

Ne miscam mai departe in sus pe culmea dealului printre vacile ce pasc linistite si ajungem la drumul forestier ce urca din Segagea ocolit pana la Bocșești. Facem dreapta pe drum, realimentam la un moment dat cu apa si urmatoarea pauza e dupa 2 km la locul PA 1 (unde vorbiseram dimineata cu Iulian, baiatul lui nea Sabin). 

Dupa PA vedem pe usa din lemn gros a unui grajd niste sarma ghimpata si cateva cutii metalice prinse de ea. Nu stiu ce rol au si dl Dinu imi explica utilitatea lor: se folosesc (ca si niste cuie din lemn infipte in usa din interior spre exterior in alte locuri!) pentru a proteja animalele din grajd de ursi!
Continuam pe traseul MA pana la Crucea Crencii si apoi prin poiana "Stăuina Runcanilor" (denumire locala pentru "stână") urcam spre spre Pietrele Mărunte. Dam intr-o zona cu multe drumuri forestiere si ca urmare pierdem traseul pentru cateva sute de metri. Revenim la track, ajungem la WP-ul "Mijlocul Padurii" si facem dreapta pe un culoar care ne urca spre varf. Iesim la golul alpin prin care urcam printre ienuperi spre vf. "Pietrele Mărunte" cu ceva pauze cu vant pentru a colecta PET-urile, conservele si cutiile de bere gasite pe drum! 

Ajungem in punctul cel mai inalt al traseului (1717m) sub varful nordic din cele trei varfuri "Pietrele Mărunte" si facem dreapta spre o cabana particulara "ce asteapta domeniul schiabil" si apoi in saua "Colțul Rotund" unde constatam noi semne de marcaj CR care duc pe sub cupola Muntelui Mare si peste Neteda spre satul Lupșa. Ultima pauza de masa si coboram pana in saua "Șesul Cald" unde va fi pus un  PH. In fata avem partia de pe varful Buscat. 

Noi ocolim pe stanga varful pe un vechi drum, trecem pe langa izvorul Găbrienii  si apoi facem stanga la prima intersectie in cautarea variantei lui Cozmin. Din pacate, Marlene uitase sa ia in GPS traseul acesta de prelungire a MA. Asa ca nu gasim drumul la 90 de grade in stanga spre valea Ierii , dar ajungem in poienita unde va fi primul PC (il avea Marlene ca waypoint in GPS. De aici balaurim in dreapta prin padure si reusim (iritati ca nu am gasit traseul prin multele drumuri  "in grilaj"!) sa revenim la traseul de anul trecut. E prea tarziu si nu mai avem timp de explorare! 

Coboram pe traseu pana in saua "La Plopiș" (identificam si o alta varianta a lui Cozmin care ocoleste o zona pamantoasa-pietroasa) si de aici inapoi pana la pensiunea Skiland. E aproape 9 seara si ne grabim spre casa (Cluj). Cautam sa aflam cine mai vine maine cu noi. Cum vorba spune "Cei patru apostoli erau trei: Luca si Matei!", asa "patim" si noi! Draga Dia nu poate merge cu noi la Fața Pietrii fiindca are treaba (si i se rupe inima ca nu poate veni la tanti Eugenia!), nici Laura sau Maco nu pot veni si ramanem noi trei! Si poate a fost mai bine! Ajungem acasa, facem cate un dus, mancam de seara, schimbam cateva poze, analizam greselile de traseu pe calculator si adormim in jurul miezului noptii cu plan de a pleca maine la 7.30 spre Cheile Manastirii. 

Ziua 3 - luni, 4 iunie 2012

Dimineata analizam variantele mele pentru trenul de intoarcere si ajungem la concluzia ca cea mai buna varianta este IR de la 21.40 (Cj). Asa ca nu ne mai grabim foarte tare! In jurul orei 9.30 suntem in parcarea cabanei Ramet si Dinu cu Marlene analizeaza traseul. E ceva nou si pentru ei (!!!) si nu stim exact cum va fi.  Dinu are o semicoarda noua de 50 m, doua hamuri cu un cosulet si un opt si doua casti. Trecem drumul si urcam prin fânaț, apoi prin padure spre baza peretelui din dreapta celui cu Diedrul Surplombant. Ajungem la stanca, alegem un perete mai usor de catzarat, dar cu multa vegetatie pitica si cu iarba. 

Dinu si Marlene urca precum caprele negre, eu insa am ceva tarsa la alunecus! "Stai acolo si iti arunc coarda", aud de la Dinu de mai sus. Asigura, ma leg in coarda  si acum filat, urc mult mai usor pana la prima regrupare. Mai urcam o lc pana sub stanca si pentru a creste viteza si siguranta ne legam toti trei in coarda: Dinu cap de coarda fara echipament, Marlene prim secund si eu al doilea, ambii cu hamuri si casti! Urcam 6 lungimi de cate 25 de metri eu, fiind ultimul recuperez anourile de dupa coltzuri de stanca, copacei si chiar dintr-o frumoasa clepsidra de calcar! Nivelul nu e greu (1B-2A) si e asemanator cu Picatura (din spusele lui Dinu caci eu inca nu am ajuns pe creasta Picaturii!), cu o maaare diferenta: jnepenii Picaturii sunt inlocuiti de arbusti si ierburi tepoase care isi lasa tepii si zgarieturile pe pielea noastra! Urata treaba! La un loc de belvedere scot si eu aparatul din rucsac pentru cateva poze. 

Imi fac si ei cateva poze de sus (musai pe stanca nu prin "boscheti"!) si mai urcam inca o lungime pana sub cruce. Facem pauza de masa si de dezechipare si de aici deja treaba e banala! Mergem pe creasta pana in saua de deasupra casei "bunicii" Eugenia, coboram pe grohotis pana la ea si suntem pe de-o parte uimiti de harnicia ei (de parca nu am cunoaste-o; cu mica gradina cu cate un pic din fiecare!) si pe de alta parte intristati ca vedem lacatul la poarta ei. Aflam de la Dia telefonul familiei Bic si apoi ca tanti Eugenia e acolo, la sora si cumnatul ei.

Mergem spre ei pe niste poteci pe care doar banuim ca am ajunge unde trebuie. Ne intampina nea Ion care ne primeste ca pe copiii lui, povestim de toate si tanti Maria ne serveste cu un fel de placinta cu stevie si branza  si cu un fel de pasca (placinta cu branza si stafide) extrem de gustoase. Si mai buna ii apa rece de izvor pe care ne-o aduce nea Ion din spatele casei! Trag in chip (expresie a bunei noastre colege Dia) surorile si pe sotul Mariei cu gandul la Dia care ar fi vrut sa fie aici cu noi si e musai sa o luam din loc. 

Salutam "bunicii" de aici si condusi de tanti Eugenia pe o alta poteca slab vizibila, trecem paraiasul si urcam la ea acasa. Mai stam putin de vorba (eu trebuie sa onorez gazda band un paharel de ghinars!) si dupa 15.30 ii sarutam obrajii dragei noastre bunici din Fata Pietrii si pornim pe o potecuta pe deasupra casei vecinei Iustina. Ajungem la crucea de deasupra ultimei case si pe BR coboram pana la asfalt intre manastire si Cheile Manastirii. 

Dinu se duce sa aduca masina si noi culegem cateva flori de soc pentru un borcan mare de socata. Ne schimbam cu haine mai curate, eu imi fac rucsacul ca sa fie gata in Cj si pornim spre casa. Ajungem undeva in jurul orei 20.00 acasa, mancam niste paste foarte gustoase si putin dupa ora 21.00 Dinu ma duce la gara unde cu putina tristete pentru despartire si speranta spre turele viitoare ne luam "La revedere" (vorba unui cantec "la revedere, niciodata adio!")! La 21.40 plec "in glasul rotilor de tren" spre Bucuresti si voi ajunge dupa cateva ore "chinuite" de somn, evident cu aproape o ora intarziere (7.22 in loc de 6.27). La timp cat sa ajung acasa, sa fac un dus si sa plec la serviciu pentru o noua saptamana de munca! 

Tare faine or fost aste trei zile, fara pic de ploaie, cu multe locuri noi, cu munca pentru Maratonul Apuseni www.maratonapuseni.ro (in folosul comunitatii!!!) si cu energie noua pentru cele cateva zile de suportat intre betoane!