Niilampää 28.11.2018

Prima zi liberă (day off)... Evident că nu pot sta în casă! Doar că nu mă mai trezesc așa devreme, ci mă las să dorm cât e nevoie. Undeva pe la 10.00 mă trezesc și cam pe la 12.00 sunt gata de drum. Dacă vă amintiți, anul trecut pe 26 decembrie am ajuns din Kiilopää la Niilampää (http://cezarpart.blogspot.com/2018/03/niilampaa-26122017.html) și voiam să dorm o noapte aici. Atunci nu aveam sac de dormit de iarnă la mine, acum am și știu că voi avea câteva zile libere la sfârșit de decembrie-început de ianuarie și vreau să văd cât timp fac de la Kiltamaja (unde sunt cazat) până la Niilampää. 

Cum ziceam, plec pe la 12.00 cam pe la -8...-10 grade Celsius. E lejer, acceptabil. Întâi merg pe drumuri de mașină spre est (Perkkatie și Rukkastie) și intru pe pârtia de schi fond până la Tievatuvantie. La Tievatupa nu intru la colegi și doar vreau să văd cum e cu sauna aici. E o clădire separată aproape de râu (se intră în râu între sesiunile fierbinți). Clădirea e închisă și se deschide doar contra-cost pentru minim 15 persoane. Pe Tievatuvantie las hotelul Muotkan Maja pe dreapta și pe cărări de mers/schi (încă nu sunt urme, e puțină zăpadă și proaspătă) ies pe poteca de schi (track) ce merge pe lângă râul Kakslauttanen până la locul de foc Sivakkaoja. De aici voi face dreapta pe Ruijanpolku până la poteca de mers/schi ce mă va duce până la Niilampää. Peisajul e superb și apusul se vede spectaculos. Încă nu e întuneric la 15.05 când ajung la cabană (trei ore de mers)! 

The first day off... Obviously I can't stay inside! I wake up later and let my body sleep as much as he wants. I wake up around 10.00 and I am ready to go around 12.00. If you remember last year on December 26th I reached Niilampää from Kiilopää (http://cezarpart.blogspot.com/2018/03/niilampaa-26122017.html) and I wanted to sleep a night there. I didn't have a winter sleeping bag at that time, now I have one and I know that I will have some days off at the end of December and beginning of January and I want to see how much time it takes me from Kiltamaja (where I live now) to Niilampää. 

As I said, I leave around 12.00 on -8...-10 Celsius degrees. It is light and acceptable. First I follow car roads to east (Perkkatie and Rukkastie) and enter the ski track to Tievatuvantie. At Tievatupa I don't enter at my colleagues and I want to see how is the sauna here. It is a separate building close to the river (river diving between hot sauna sessions). The building is closed and they open with money for minimum 15 people. On Tievatuvantie I let Muotkan Maja on right and on walking/ski tracks (no tracks yet, too less snow), exit the ski track that follows Kakslauttanen river to Sivakkaoja fireplace. From here I turn right on Ruijanpolku to the walking/ski track that will take me to Niilampää. The landscape is amazing and the sunset is spectacular. There is still light at 15.05 when I reach the cabin (three hours of walking)!

Niilampää este toamna unul din locurile unde se adună turmele de reni și proprietarii își împart animalele. Fiecare animal este marcat și treaba e destul de ușoară. Acum încă mai văd o turmă de reni ce aleargă prin țarcul special. Intru în cabană, mă bucur de căldură și scriu în caietul cabanei. Mai jos vedeți regulile de conviețuire în cabanele din Finlanda. 

1. Bagajul se păstrează în afara cabanei. Nu aduceți combustibili lichizi sau gazoși în cabană.

2. Verificați dacă soba e OK și fără cenușă înainte să faceți focul. Aveți grijă cu focul și stingeți-l când plecați. Dacă găsiți defecte. notați în caietul cabanei.

3. Folosiți lemnele puse la dispoziție. Spargeți cel puțin cantitatea de lemn pe care ați folosit-o. Facerea de ”kiehinen”, așchii rotunde pe lemne, este un gest frumos pentru următorii vizitatori. 

4. Scrieți numele, data vizitei și planurile pentru următoarele zile în caietul cabanei. Aceste informații sunt necesare dacă veți fi căutați. 

5. Când plecați goliți gălețile de apă, gunoi și compost. Un călător decent își ia gunoiul în afara parcului. Închide soba și închizătorul de gaz. Nu lăsați mâncare să fie mâncată sau împrăștiată de șoareci de câmp.

6. Lasă cabana și mediul într-o formă mai bună decât ai găsit-o!

După vreo 40 de minute de stat (timpul trece mai repede când e frig), închid totul și pornesc pe poteca de mers/schi/snowmobil spre Kiilopää. O cunosc de anul trecut! 

Niilampää is one of the places where the reindeer herds gather in autumn and the owners take their animals. Each animal is marked and the job is pretty easy. Now I see a reindeer herd in the special yard. I enter the cabin, enjoy the warm and write in the cabin's guest book. Below you can read the living rules in the finnish cabins. 

1. Your backpack is to be kept outside the cabin. Do not bring liquid or gas fuel in to the cabin.

2. Check that the stove is OKand it's empty of ashes before you light a fire. Be careful when handling fire and put it out when you leave the cabin. If you find any defects, mention about it in the guest book. 

3. Use firewood sparingly. Chop at least the same amount of firewood you've used. Making of ”kiehinen”, curly wood chips for lightning a fire, is a nice gesture for next visitors. 

4. Write down your name, the date of your visit and your plans for the next days to the guest book. These informations help in case you need to be searched for. 

5. When you leave empty the water, rubbish and compost buckets. A decent hiker carries his own rubbish out of the park. Close the gas stove and the gas bottle faucet. Do not leave food to be spoiled or eaten by voles.

6. Leave the cabin and its environs in a better shape that they were before your arival!

After about 40 minutes of staying here (time goes faster when it's cold), I close everything and start on the walking/ski/snowmobile track to Kiilopää. I know it from the last year!

Cam într-o oră și câteva minute ajung la Kiilopää și mă năpădesc amintirile de anul trecut. Cumva le stopez, intru în recepție, fac câteva poze la anotimpurile lapone și cobor la saună pentru o relaxare dorită. Acum sunt ca și acasă, cei 6 kilometri până la Kiltamaja sunt o joacă pe care o rezolv după vreo oră de relaxare.

In about one hour I reach Kiilopää and the memories from the last year come together. I stop them in some way, enter in the reception, take some pics at the lappish seasons and go down to the sauna for the wanted relaxation. Now I am like home, the 6 km to Kiltamaja are a child game that I solve after one hour of relaxing.

Zile normale de muncă/Usual working days 25-27.11.2018

După cum vă spuneam, aseară primesc mesaj să încep munca. Și începe cu o zi de pregătiri ale zonei de lucru.

As I was saying, last evening I received a message about starting of work. And it starts with a preparation day.

Uite și renii noștri/căluții care ne ajută să ne îndeplinim sarcinile!

Here are our reindeers/horses who help us do our jobs!

Continuăm munca și spre seară Marcelo e bucuros că bea o bere cu JC (Jesus Christ, Iisus Cristos). Am porecla asta de anul trecut. Sunteți curioși de ce? 

We continue to work and in the evening Marcelo is happy to drink a beer with JC (Jesus Christ). I got this nickname last year. Are you curious why?

Pe 26 muncim mult și am timp doar de câteva poze.

On 26th we work a lot and I have time for a few pics.

Ziua de 27 începe obișnuit. Vedeți în a doua imagine temperatura normală de lucru. Au fost și zile cu foarte puține grade în jurul lui zero și câteva sub -20 de grade. Normal este între -10 și -20 de grade. Și nu se simte când ai hainele potrivite!

27 starts as usually. In the second pic you see a normal working temperature. There were some days with a few degrees around zero and a few under -20 degrees. The usual is between -10 and -20 degrees. And you don't feel them with proper clothes!

Vedeți cum arată restaurantul și cortul de clătite (pancake kota), locuri unde ne mai încălzim din când în când.

You see below the restaurant and the pancake tent (pancake kota), places where we warm ourselves from time to time.

Seara temperaturile scad mult (vedeți pe termometre, pe cel rotund de la intrarea în cabană temperatura este cea de pe exterior). Suntem uimiți de ce se poate întâmpla. Ieșim afară și aruncăm apă fiartă în aer: îngheață instant și cade ca o pulbere de gheață!

În plus vedem pe aplicație (https://play.google.com/store/apps/details?id=com.jrustonapps.myauroraforecast&hl=en_US) că e probabilitate mare să vedem aurora boreală. Nu mai așteptăm, ne îmbrăcăm și mergem după cabanele Aurora pe pod și apoi într-o zonă cu o mlaștină înghețată. Marcelo mai fusese în primele zile când a venit aici și văzuseră bine aurora de aici. Și avem ce vedea (mulțumesc Marcelo pentru răbdarea de a face poze pe frigul ăsta)! La întoarcere mai fac câteva poze (nu am aparat capabil să surprind aurora, pozele sunt de la Marcelo) și vedeți cum arată barba la -20 de grade!

In the evening the temperature goes down a lot (you can see on termometers, on the round one at the entrance of the cabin the temperature is on the out circle). We are amazed of what can happen. We go out and throw up boiled water: it freezes instantly and falls down as an ice powder!

More we see on the app (https://play.google.com/store/apps/details?id=com.jrustonapps.myauroraforecast&hl=en_US) that it is highly probable to see the northern lights. We don't wait, dress up and go out after Aurora cabins on the bridge and then in an area with a frozen swamp. Marcelo had been there in his first days here and saw the northern lights. And we have a lot to see (thanks Marcelo for the patience to take pics on this cold)! On the way back I take some pics (I don't have a capable camera for northern lights, the pics are made by Marcelo) and you can see my beard at -20 degrees!

Ivalo-Saariselkä-Kiltamaja 24.11.2018

Ro:

Zbor spre Laponia, mai exact spre Ivalo (cred că este cel mai nordic aeroport comercial)... Da, prieteni, Laponia există! Nu e doar acel loc magic din povești, cu reni, spiriduși și Moș Crăciun. Toate astea sunt chiar reale. Chiar dau din casă spunând că pe toți cei de mai sus îi am colegi. Și e al doilea an, cam știu cum ce se mănâncă treaba și ce am de făcut.

Chiar din prima zi văd diferențe mari față de anul trecut: am și colegi vechi și colegi noi. Coordonatoarea noastră, suedeza Ulrika, este foarte faină (l-a înlocuit pe bunul Henkka de anul trecut) și e total diferită față de anul trecut. De fapt e aceeași, doar că postul pe care lucrează o face altfel. Sau așa a fost dintotdeauna! Dovadă că niciodată nu trebuie să judecăm oamenii după conjunctura în care îi întâlnim. O parte din colegi îmi sunt cunoscuți de anul trecut, alții sunt noi... Și toți vor dovedi (acum mă refer la colegii de cazare) că în puțin timp vom deveni ca o familie.

Mă bucur de ultimele zile cu soare, primesc de la sediu lenjeria (așa cum e în mailul informativ) și sunt condus (cu mașina) la cabana Kiltamaja unde voi sta toată perioada. Anul trecut am fost mutați chiar pe 31 decembrie în altă locație, acum vom afla cu bucurie ceva mai încolo că putem sta până pe 6 ianuarie aici. Kiltamaja este o căbănuță aflată între Kakslauttanen (complex hotelier) și Tievatupa, un alt loc de cazare al colegilor. La Tievatupa am fost mutați anul trecut din Kiilopää... Suntem mai aproape de Kakslauttanen (10 minute de mers) decât de Tievatupa (25-30 de minute). Chiar dacă par să laud cabana, nu intenționez asta. Doar pot spune că, exceptând cazarea din Laanila a unor colegi (primele două săptămâni), este cea mai bună cazare de până acum: mult spațiu comun, suficient spațiu privat, bucătărie mare, saună, camere de uscat rufe, spațiu mare în fața cabanei, loc de foc, distanță mică față de strada Kiilopääntie și de cea principală!

Cu ceva timiditate îmi cunosc colegii și datorită lui Marcelo mă obișnuiesc foarte repede cu ceilalți. Spre seară primesc mesaj cu întrebarea dacă pot lucra mâine. Da, bineînțeles! Și așa începe practic sezonul...

En:

Flight to Lapland, more exactly to Ivalo (I think it is the northernmost commercial airport)... Yes, my friends, Lapland exists! It is not only that kids stories magical place, with reindeers, elves and Santa Claus/Father Christmas. All of these are real. I even tell some pre-details by telling you that all were my colleagues. And it is the second year, I know exactly what I have to do.

Starting with the first day I see big differences comparing to last year: I have new and old colleagues. Our coordinator, the sweddish Ulrika, is very cool (she replaced the good Henkka from last year) and she is totally different comparing to last season. Maybe she is the same and the post she has makes her different. Or she was like this all the time! This is a proof that we should never judge people according to the conjuncture. I know some of the colleagues and some are new... All will prove (I'm talking about the same housing colleagues) that we become a family in a very short time.

I enjoy the last days with sun, I get the linen from the office (as it is in the info mail) and I am driven (by car) to Kiltamaja cabin where I will live for all the period. Last year we were moved on December 31st in another location, now we'll find that we stay here until January 6th. Kiltamaja is a cabin between Kakslauttanen (hotel complex) and Tievatupa, another housing for us. We were moved last year from Kiilopää to Tievatupa... We are closer to Kakslauttanen (10 minutes walking) than Tievatupa (25-30 minutes). Even if I seem to praise the cabin, it is not my intention. I can say that, except the Laanila housing for some colleagues for the first two weeks, it is the best housing until now: a lot of common space, enough private space, big kitchen, sauna, drying rooms, big room/space in front of the cabin, fireplace, small distance to Kiilopääntie street and the main one!

With shyness I meet my colleagues and due to Marcelo I accomodate fast with all of them. In the evening I get a message asking if I can work tomorrow. Yes. of course! And so the season starts...

Vantaa 23.11.2018

Începe al doilea sezon în Laponia... Până sus în nord am o escală de 20 de ore în Helsinki. De fapt aeroportul nu e în Helsinki, ci în Vantaa. Orașele Vantaa, Helsinki și Espoo formează metropola Helsinki. E lumină când ies din aeroport și cu ambii rucsaci (cel mare de 14 kilograme în spate și cel mic de 6-7 kilograme în față) îmi pun în mine să ajunge în primul parc național Sipoonkorpi (Sipoonkorven kansallispuisto). Teoretic sunt vreo 15 kilometri, nu ar trebui să fie bai.

Urmez indicațiile Google Maps, ies din aeroport, după prima intersecție fac stânga și ies puțin pe o zonă stâncoasă (îmi amintește de parcul Lenin și în general de tot orașul Helsinki), revin la stradă și urmez indicațiile din telefon... La arboretul Koivuhaka/Koivuhaan puulajipuisto (coordonate 60.304804, 25.007873) ies din drum și urc pe alei. E un frumos parc cu lumini, coșuri de gunoi și plase de protecție pentru copăcei (să nu le mănânce animalele coaja). Ies în zona Kvesvedstranden și printr-un tub pe sub drum trec în lunga zonă verde cu câteva locuințe care mă duce din Simonkylaa în Ruskeasanta.

Se întunecă și nu mai văd prea multe lucruri. Văzusem pe hartă un lac aici și mi-am schimbat destinația/am înțeles că parcul național e foarte greu de atins în câteva ore cu atâta greutate. Și în plus nu văd prea multe că e întuneric... Lacul e frumușel și puțin înghețat, merg pe lângă el și mai colind puțin prin pădurea-parc înainte de a reveni pe străzi spre aeroport.

La aeroport am surpriza să dau de Perica, un croat ce a trăit ceva ani în România și se naturalizează treptat. Lucrează la aceeași companie cu mine, în altă locație. Așa că îi ofer ceva informații ”nespuse” și vom păstra legătura. Spre dimineață avem amândoi avioane spre nord (Laponia...)

It's the start of the second season in Lapland... I have a 20 hours break in Helsinki before going up to north. In fact the airport is not in Helsinki, it is in Vantaa. Vantaa, Helsinki and Espoo cities form the Helsinki metropolis. It is light when I get out of the airport and with the two backpacks (14 kg + 6-7 kg) I decide to reach the first closest national park Sipoonkorpi (Sipoonkorven kansallispuisto). I should walk about 15 km, it shouldn't be a problem.

I follow Google Maps, get out of the airport, at the first cross I turn left and get out of the street on a rocky area (it reminds me of Lenin park and all Helsinki), come back to the street and follow the indications... At Koivuhaka arboretum/Koivuhaan puulajipuisto (coordinates 60.304804, 25.007873) I get of the road and up on the alleys. It is a nice lighted park, with garbage bins and protection nets for the trees (for not being destroyed by animals). I go to Kvesvedstranden area and I pass the road through an under tube to a long green area with a few houses taking me from Simonkylaa to Ruskeasanta.

It is getting dark and I don't see to much. I saw a lake on the map somewhere around and changed my destination/understood that the national park is hard to reach in a few hours with all the weight. And more it is dark and nothing to see... The lake is nice and a bit frozen, I pass near by and wander in the park-forest before going back to the airport on small streets.

At the airport I have the surprise to meet Perica, a croatian who lived a few years in Romania and is naturalizing step by step. He works in the same company with me, in a different location. So I offer him some "unsaid" info and we keep in touch. In the morning both have planes to north (Lapland...)