Chiar dacă m-am odihnit bine, tot mai am nevoie de relaxare. Bine, relaxare activă, cum îmi este stilul. Rebeca are nevoie de liniște ca și mine. Adică de natură. Atât cât îi permite programul. Așa că vine cu mașina și mă ia de la Muntele Băișorii după ce terminăm tot ce avem de strâns pe aici și îmi propune pentru diseară un loc liniștit, știut de ea. Ok, să mergem!
Locul este relativ aproape. Pentru asta coborâm în Băișoara, facem dreapta spre Iara și Buru și apoi mai departe spre Rimetea. Locul este folosit în special de camperi și de parapantiști. Știe ulița care urcă din centru spre acea zonă faină de unde se vede apusul peste frumoasa Piatră a Secuiului. Interesant că, uitându-mă pe hartă, văd că limita de județ dintre Cluj și Alba este fix la est de micul masiv izolat amintit adineauri. Hm, ce idee faină îmi vine acum: pe cât se poate, călătorii pe granițe de județ. Bine, nu pe cele artificiale, de la câmpie, ci pe cele care urmează muchii de dealuri sau de munți!
Ne aranjăm pentru seară, adunăm ceva lemne pentru foc dintr-o zonă pe care Rebeca o știe de altă dată și ne bucurăm de seara faină. Până și după momentul când îi dă o răpăială de ne bagă instant în mașină :D!
Dimineață nu ne grăbim, suntem relaxați. Nu avem un program fix și planul este să mai rămânem câteva zile prin Apuseni. Venim cu idei pe care le legăm foarte fain. Deocamdată admirăm răsăritul înainte de a porni mai departe. Asta după ce lăsăm locul curat, cel mult cu câteva lemne ne-arse pentru următorii care vor veni aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu