Bună dimineața! Suntem la baza Detunatelor și evident că cea mai accesibilă este Detunata Goală. Ce ar fi dacă, înainte de a urca pe ea (aseară doar gustasem un pic din peisajul ei fantastic) să mergem pe Detunata Flocoasă? Nu vă gândiți la prostii :D! Pentru ambele avem cale de acces de la Izvorul Minunilor unde am campat aseară. Se urcă pe drumul de pământ până în șaua dintre ele și de acolo se paote merge sau pe una sau pe alta. Pornim la drum după micul dejun și curând dăm de marcajele PR și varianta de urcare pe Detunata Goală. O lăsăm pentru mai încolo (de aseară intuiam o diferență măricică de nivel pe distanță scurtă), mai urcăm un pic până în șaua dintre Detunate și facem dreapta pe drumul nemarcat spre Detunata Flocoasă. Îi spune așa fiindcă este acoperită de pădure! Hm, ne-am tot învârtit și nu am reușit să îi vedem coloanele. Dar bucățile căzute și apoi un grohotiș ne vor confirma numele.
Mergem puțin pe curbă de nivel, prin pădure, ieșim într-o poiană largă și după ce o traversăm (Osmand ne e foarte de ajutor având multe poteci nemarcate!) avem o pantă înierbată la dreapta. Sau mai bine zis o poiană largă în mijlocul căreia e o stână. Nu e locuită, dar în apropiere sunt câteva juncane prin pădure. Facem o pauză de odihnă și poze.
Prin capătul de sus al poienii urmăm o potecă vagă ce ne scoate într-un drumeag aflat la est de vârf. Mereu verific harta și văd când ajungem în dreptul vârfului. De aici (de altfel ca și până acum!) facem dreapta și avem ”potecă” nemarcată spre vârf. Panta este deja cam pe la 30-35 de grade. E o vegetație luxuriantă și în același timp extrem de sălbatică. Și urcăm continuu, mereu căutând soluții cât mai sigure spre vârf. Chiar sub el panta crește, undeva peste 45 de grade. Este o potecă tare încâlcită și uneori destul de expusă și ascunsă privirii după circa 10 metri. Doar 15-20 de minute ne ia de la drumeag și suntem pe vârful aflat la 1258 metri altitudine! Hm, nu se vede nimic prin pădure și putem intui verticale care se găsesc la vest de noi. Pe acolo clar nu ai cum continua!
Cu aproximație pe aceeași potecă revenim la drumeag. Și spun așa fiindcă practic nu există potecă aici și totul se face după intuiție. Nici nu mă mir că nu există marcaj pe Detunata Flocoasă!
Aici relieful este mult mai liniștit și facem dreapta urmărind potecile marcate pe Osmand. Până acum aplicația nu mi-a dat deloc rateuri! Cred că mergem vreun kilometru și apoi găsim poteca ce face dreapta pentru a coborî pe la vest de vârf înapoi în drumul nostru de mașină. După culorile din aplicație îmi dau seama că vom străbate câteva poieni. Deocamdată este o zonă de pădure cu mulți mușchi. Trebuie să fim atenți la fiecare pas fiindcă sub acești mușchi sunt bucăți mai mici sau mai mari de coloane sparte. Curba de nivel ne scoate la un grohotiș imens format din bucăți de coloane. Este asemănător cu cel de sub Detunata Goală, cumva și cu Marele Grohotiș din Piatra Craiului sau cu cel de sub Moara Dracului de sub vârful Hășmașul Mic sau Ecem. Și evident că mai sunt și alte astfel de grohotișuri prin munții noștri. Mie astea îmi vin în minte acum! Trecem pe la limita dintre pădure și grohotiș și poteca ne scoate apoi, prin pădure, preț de cinci minute, la prima poiană largă. Poteca este evidentă și urcă spre o coamă intermediară cu gard pe ea. Gardul are și sârmă electrică pentru animale și în stânga se vede un foișor de vânătoare. Exact în dreapta lui este fainul vârf împădurit al Detunatei Flocoase!
Cum am spus, urmează o altă poiană întinsă prin care mergem pe curbă de nivel pe deasupra unor văcuțe liniștite. Harta îmi indică după ele, la stânga, o vale pe care ar trebui să coborâm. Trecem cu atenție gardul de lemn, coborâm pe un fel de drum de piatră, facem dreapta în câteva minute și ieșim în altă poiană unde poteca ne duce la o stână. Nu e nimeni acolo și în schimb sunt câteva vaci cu doi sau trei juncani/juncane, pe drumul ce face dreapta. Trecem o ”poartă” cu curent electric și apoi urmăm drumul ce ne scoate prin pădure exact la mașină. Este aici o frumoasă troiță. Câteva minute de pauză și apă și apoi plecăm în circuitul Detunatei Goale. Pe lumină/fără stresul întunecării este cu totul altceva!
Urcăm pe același drum de pământ ca și ieri, pentru aproximativ un kilometru și aici facem stânga pe marcajul PR văzut ieri. Într-adevăr poteca are un urcuș abrupt în serpentine strânse până la un grohotiș specific zonei. Așa-zisa potecă (fiindcă doar se văd niște marcaje pe pietre!) face dreapta, iese dintre bolovani și apoi iarăși începe un urcuș susținut până la muchia Detunatei. Știm că suntem sus și mai avem un pic de mers, în stil capră neagră ;), până în punctul cel mai înalt aflat la 1158 metri altitudine. E așa de sălbatic și de fain! Și ai un sentiment interesant: ești la distanță temporală și fizică mică de grohotișurile de jos și totuși pare foarte mult. Punctul maxim nu este chiar pe buza peretelui de coloane. Sunt vreo 10-15 metri de pantă înierbată, dar nu se poate coborî fiind extrem de mare riscul unor căderi sau desprinderi de coloane. De-asta știu că îi zice Detunata: când cade câte o bucată se aude ca un tunet până departe!
Un pic de apă și o ciocolățică și mai departe. Coborâm la potecă, sub abruptul pe care îl vedeți (cumva îmi aduce aminte de anumite pasaje din Porțile închise din Retezat!) și apoi prin pădure, în vreun sfert de oră, suntem în poiana largă aflată la nord de vârful Detunatei Goale. De aici un marcaj CR merge timp de 3 ore spre Roșia Montană. Știu unde e capătul celălalt și mâine, anticipez, îl vom vedea. Dar îmi rămâne în plan traversarea, cândva în viitor...
Facem stânga pe circuitul PR și coborâm pe la grootișurile și pe sub pereții Detunatei Goale, pe unde ”gustasem” aseară un pic din relieful locului. Acum ne este cunoscut și la fel de plăcut și ne oprim din loc în loc pentru poze. Merită din plin să absorbim locurile și în poze și mai ales în memorie.
Până la Izvorul Minunilor mergem pe același drum, pe la adânciturile cu gheață, pe la forajul în permafrost și pe la podul din coloane. Este foarte fain momentul când ieșim din nou la poiana cu masă și izvor, după o zi atât de faină și plină. Masă, un pic de relaxare și planificarea timpului în continuare! Mulțumesc, Doamne-Doamne că ne dai energie să descoperim atâtea locuri faine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu