Mi-era dor de mers prin zăpadă. Așa că, după două săptămâni de ”blocaj” în vârful muntelui, am nevoie măcar de 1-2 ore de mers prin alb și printre copaci plini de zăpadă. Așa că de la marginea Poienii Țapului (unde las mașina) am o jumătate de oră până la cascada Urlătoarea și o altă jumătate de oră înapoi. Așa că încet la deal prin pădurea de cleștar... Nu am prea multe de povestit în afara clasicului marcaj ”punct albastru” și a doar 4-5 persoane care sunt la plimbare. Unul dintre drumeți este un vecin de pe platou, de la cabină...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu