Etna-Sicilia 28-30.03.2025

De multă vreme visez la Etna și acum mi-am propus să ajung cât de sus mă lasă muntele. Așa că mi-am luat bilet dus-întors București - Catania și mi-am rezervat două nopți la hostelul City In. Este în mijlocul orașului și nu îmi fac griji pentru transport. Știu că mă descurc oriunde ar fi! 

Ziua 1 - 28.03.2025

Vedeți în prima poză îndemnul pe care îl văd deseori la ieșirea din metrou, la Gara de Nord. Contează foarte mult optica pentru a-ți face viața mai ușoară chiar și când e greu. Merg cu trenul la aeroportul Otopeni, trec de zona de control și în așteptarea plecării avionului mai fac un pic de plimbare-explorare prin aeroport. Știu că e un aeroport mic în comparație cu altele de prin Europa și îmi este cunoscut. Cam la 23.45 decolăm și în jurul orei 1.00 ajung în Catania (ora Italiei e cu o oră în urmă față de București; adică aș fi ajuns cam pe la 2.00, ora Bucureștiului). Găsesc o cursă shuttle care mă duce în oraș și de acolo cu Google Maps ajung la destinație. Este un tânar care mă primește și îmi dă indicații pentru cazare și ca sursă de apă îmi recomandă fântâna de pe via Plebiscito, aproape de intersecția cu Via Grimaldi pe care stau eu. Stau aproape de castelul Ursino. Cercetez transportul pentru mâine și oficial există doar o cursă care urcă la ora 8.00 din piața Papa Giovanni XXIII din fața Gării Catania Centrale până la Rifugio Giovanni Sapienza aflat la 1920 metri altitudine. Așa că mă pregătesc sufletește pentru trezirea matinală. Doamne ajută să pt urca cât mai mult!

Ziua 2 - 29.03.2025

Pusesem alarma la 6.30 (de reținut că pe la ora 2.00 m-am pus la somn) și la 7.00 și câteva minute ies din hostel. Fac stânga până la Castello Ursino care e închis și din piaza Federico din Svevia intru pe stradela Via S. Calogero care mă coboară îngust (se văd ziduri cu construcție cu stâncă brută, de vulcan, pe alocuri), urmată de Via Scuto până la Via Cristoforo Colombo. Este încă dimineață și se văd ceva comercianți care încep să deschidă tarabele sub podul căii ferate. Eu traversez Giardino/Grădina Pacini spre Piazza Paolo Borsellino (de reținut fiindcă de aici pleacă autobuzul Alibus spre aeroport!), o traversez direct și continui pe Via Cardinale Dusmet/SS 114 Orientale Sicula paralelă cu linia de tre. trec de Piazza Martiri della Liberta și continui până în fața gării Catania Centrale. Aici, în piața Papa Giovanni XXIII ar trebui să fie autocarul care urcă la Sapienza. Ajunsesem la 7.45, cu un sfert de oră înainte de plecare și șoferul anunță că este full și că doar mâine are locuri. Bun, și eu ce fac? În nici 2-3 minute apar rechinii, șoferi care se oferă să ducă, care mai de care, turiști pe Etna. Nici nu puteam să îmi imaginez că în Italia așa civilizată cum o știam eu, poate fi vorba de așa ceva. Dar este doar Sicilia și aici mafia se manifestă pe orice plan. Am ceva rețineri și când văd că este același preț ca la autocar și că șoferul ne duce dus-întors, accept! Inițial merg în spate într-un mini-van și ne re-organizează în mașina altui șofer. Și pornim la drum 3 turiști! Eu încă am ambiția să urc până pe vârf deși sunt conștient că nu am vreme suficientă. 

Șoferul știe străzile la perfecție și nu știu dacă aș fi putut să mă descurc pe cont propriu. Sunt multe străzi în pantă, întortocheate și de multe ori fără indicații. Doar rar mai vezi câte o săgeată pe care scrie Funivia sau Etna! Cumva iese din Oraș și vedem direcția spre Nicolosi. Cam stau cu ochii pe geam fiindcă este o altă climă și un alt mediu, total mediteranean și diferit de ce avem pe acasă. Ieșim pe SP 92 și urcăm spre Villino Platania și de aici încep serpentine care te fac să pierzi total direcția. Doar când botul mașinii este îndreptat spre vale își dai seama cât ai urcat din oraș. Trecem de vârful Monte Sona împădurit, urcăm după el pe alte serpentine, vedem casa acoperită de lavă în urma unei erupții, apoi alte și alte serpentine pe lângă Monte Vetore împădurit și ieșim curând la zona comercială a cabanei/rifugio Giovanni Sapienza (1920m). Este ora 9.20 și stabilisem ca la 12.45 să ne întâlnim să pornim la vale. Plătim cât ne-a cerut omul și de aici fiecare are program liber.

Încă este vânt sus și cei de la telegondolă/funivia dell'Etna ne spun că estimează ca abia la ora 11.00 să facă prima cursă. Deci să luăm bilet (dus-întors 52 euro) doar când suntem siguri că putem urca. Hm, e vremea cam păcătoasă și mă mulțumesc și cu atitudinea de aici. Dacă apuc și mai sus, cu atât mai bine!

Este ora 9.20 și zic să mă mișc un pic pe la magazine și ceva mai sus, să explorez un pic zona.

În spatele stației de gondolă putem vedea un microbuz șenilat care urcă până la 2500. Deocamdată este vânt sus și toată lumea este în așteptare. Urc pe lângă el pe un drum amenajat în lava neagră. Este un mediu destul de ostil cu toată lava stinsă și în plus sunt pete de zăpadă și ceață în sus. Să vedem ce voi reuși. Ceva mai sus, cam pe la cota 2000, este o cabană de lemn - stână numită ”baita” Aldo Poli. Măcar în interior, chiar dacă nu e nimic amenajat, te poți feri de vânt. Dar e prea puțin pentru mine și văd pe Google Maps că sunt ceva cratere în apropiere și mai ales sunt două ”lava cave”. De fapt ambele, cel puțin de la suprafață, par niște puțuri săpate în mare de lavă întărită. Nu îmi pot da seama cât de adânci sunt. După baita urc pe drum până la prima curbă și după ea (tocmai trecuse în sus un microbuz șenilat) este, pe dreapta, prima lava cave. Pe Google Maps apare ca Jaskinia im. Chrupka. Este tare interesantă!

Deasupra ei este Piccolo Cratere sud dell'Etna pe care îl explorez pe toate părțile. Este primul crater pe care îl văd aici! Mai departe pare atractiv Monte Calcarazzi și găsesc o potecă printre bucăți de lavă și zăpadă pentru a ajunge la mijlocul lui, sub șaua dintre cele două cratere. De aici voi face stânga în urcare până la nord de craterul nordic. Inedită senzația de a fi între fierbinte (fosta lavă în curgere) și rece (zăpadă).

Parcurg coama celor două cratere cu ochii în toate direcțiile fiindcă totul e fascinant și după al doilea găsesc a doua lava cave (Hole in One, Etna). Tot așa pare un puț de vreo 40 de centimetri diametru, nu se știe cât de adânc. De la el revin în zona șeii dintre cele două cratere și înapoi la drumul pe care venisem. Nu prea mult fiindcă după curba mare fac stânga pe o potecă/vale care mă duce, printre bucăți de lavă roșiatică sau neagră, spre parcarea de lângă stația de gondolă. Totul devine și mai misterios mai ales când vin ceva valuri de ceață peste mine. Dar am orientare bună și nu îmi fac probleme.

La 10.45 sunt la gondolă și ne anunță că la 11.00 va face cursă. Așa că îmi iau bilet (plata cu cardul) și mă așez la coadă. Vedeți în poze și ceva informații tehnice. Cumva asociez oamenii de aici cu cei de la telecabină, de la mine, din Bucegi. Pornim, într-adevăr, la ora 11.15. Mereu sunt cu ochii pe geam. Apare din cel în ce mai multă zăpadă peste pârtiile negre și la un moment dat intrăm în ceață. Pare și rece și mă mulțumesc să ajung la 2500 de metri altitudine, în 10 minute pe cablu.

Ies afară. Sunt câteva grade cu minus, vânt și ceață. Clar nu se poate urca mai sus. Fac ceva poze și apoi intru pentru o cafea și un mic aperitiv. Relaxant, atât cât permite vremea. Dau ceva mesaje pe acasă și apoi merg la gondolă pentru coborâre. Tot cu ochii pe geam ca și la urcare.

Am 10 minute până la plecare. Șoferul îmi face semn că am timp de explorare. Intru și iau rapid câțiva magneți din magazin și, pe ploaie măruntă, vizitez zona și panourile descrpitive. Sunt în timp util la mașină, așteptăm și colegii și pornim la vale.

Pe drum șoferul ne mai arată încă o dată casa care a fost acoperită parțial de lavă și apoi zonele de jos, din Catania. Facem o oră până jos, în oraș, și șoferul ne întreabă unde vrem să coborâm fiecare. Colegii aleg diferite puncte și eu îl rog să mă ducă în aceeași piață de unde m-a luat. Este ok pentru el fiindcă așa e corect. Dar recunosc, evident fără să spun, încercarea tipic est-europeană/sudică de a fenta un pic turistul. E 13.50 și îmi este foame. Dar nici nu aș zăbovi prea mult fiindcă îmi vine în minte să mai fac o ”excursie turistică” azi, dacă tot mai am vreme până se întunecă. Așa că aleg o shaorma la farfurie la Doner Kebab Ali ”Baba” și un Ayran răcoritor. Aici se numește ”piadina grande” și costă 6 euro. Cea mijlocie era 5 euro. Îmi place că micul restraurant este amenajat, inclusiv la toaletă, în stil oriental, elegant! Este o atmosferă cu care sunt obișnuit din estul Europei. 

Caut pe net (ca și acum) și aflu că stația de autobuz este în apropiere. Merg la casă (este în afara spațiului pentru autobuze, într-o clădire albastră) și aflu că am cursă (linia ET07) la ora 15.00 și costă 5 euro. Bun, iau bilet și aștept la peron. Până să vină autocarul sunt întrebat de doi turiști de unde să ia bilete și îi ghidez spre casa de bilete, așa cum am fost și eu ghidat cu câteva minute mai devreme. 

Drumul este fain și fac puțin peste 45 de minute. Iese din oraș pe autostrada A18 Messina - Catania și dă-i direct, paralel cu marea și cu munții, până aproape de Taormina. În orășelul suspendat pe terase  intrăm pe coastă și autocarul urcă pe niște curbe strânse și extrem de interesante (ca șofer de mașină mică mi se pare o ”nebunie” să urci pe acolo cu ditamai autocarul) până pe Via Luigi Pirandello unde este Taormina Terminal Bus (16.20). Iau în calcul întoarcerea și cu autocarul și cu trenul. Adevărul e că la tren am mai multe posibilități pe când la autocar mai am o cursă sau două astăzi pentru întoarcerea în Catania.

Foarte interesantă viața lui Luigi Pirandello, dramaturgul italian laureat la premiul Nobel în 1934 de care recunosc că nu auzisem până acum! Este strada pe care urc pe lângă stația de gondolă spre Mazzaro și după care găsisem o stradelă în trepte spre centrul orașului (via Dietro La Noce). E adevărat că e mai problematic să urce pe aici cei care se mișcă mai greu cu picioarele sau turiștii comozi/leneși. Tocmai de aceea pe scări nu voi întâlni alte persoane și doar pe străzile de jos și de sus. Și ies în centrul turistic foarte fain, pe Via Teatro Greco. Este normal să caut să îl vizitez și sunt oprit de pază. Nu pot depăși un anumit punct fără să plătesc intrarea. Nu, mulțumesc! Fac poză la o hartă a acestuia și apoi pe via Teatro Greco cu foarte multe magazine cu suveniruri (mă opresc și eu la unul să iau ceva magneți) ies în piața unde e biserica Santa Caterina d'Alessandria, o faină construcție de sec. XVII construită pe ruinele unui odeon și a unui templu grecesc mai vechi. De aici începe promenada pe Corso Umberto, foarte faina pietonală a centrului orașului. Mă voi opri din când în când pentru poze. Orașul îmi place foarte mult și inevitabil îl asociez cu orașele de pe coasta ligurică, Cinque Terre și celelalte orașe asociate. Fusesem acum un an și jumătate și am amintiri relativ proaspete. Din Piazza IX Aprile este o belvedere foarte faină a Taorminei. Este unul din locurile unde este multă lume și nu incomodează deloc. Fiecare se simte bine și nu deranjează pe ceilalți. Îmi place! Nu stau să descriu aici fiecare loc și fiecare poză și este cert că orașul este fascinant, mult mai fain decât Catania, după părerea mea. E adevărat că este și alt stil de oraș. Acum fiecare are preferințele personale :)!

Mai departe continui pe Corso Umberto până în Piazza Duomo unde, evident vizitez Domul și admir fântâna centrală. Mai departe trec prin Porta Catania, punctul prin care era ieșirea din orașul vechi, medieval, spre Catania, și intru în Chiesa di Sant'Antonio Abate. Are un istoric și o amenajare interioară interesantă care a avut nevoie de trei ani pentru realizare. E un fel de machetă a Taorminei, foarte interesantă, cu lumini cu puternic efect optic.

Câteva poze panoramice din parcul Giardini Naxos și pornesc pe Via Crocefisso la vale ocolind imensa parcare supra-etajată. Luasem decizia de a merge cu trenul. În prima serpentină la dreapta eu fac stânga pe o pietonală îngustă și foarte faină și voi ieși tot în Via Crocefisso, mult mai jos. Este așa de faină coborârea spre zona de case de la malul mării. Interesant că undeva pe aici găsesc pe hartă Via dei Sei Mulini. Dar pe teren și Google Maps voiam doar să ajuns la SS (Strada Statale) 114. Practic de aici doar fac stânga pentru câteva sute de metri până la stațai de tren Taormina Giardini. Sunt panouri turistice cu explicații. Gara este foarte faină și chiar e o mini-expoziție arheologică în interior. Nu găsesc casa de bilete și nu observ nici automatul de bilete. Spre ghinionul meu asta va duce la o suprataxare în tren: 10 euro (doar comentez că nu am văzut casa de bilete și îmi spune de automat; mă opresc fiindcă nu îmi place să fac circ și plătesc suprataxa cu cardul)! La 17.58 am tren la linia 2 spre Catania Centrale și Siracusa!

Chiar dacă s-a întunecat și am avut o zi plină, încă imi se pare devreme să merg direct la hostel. De data asta mănânc la Star Kebab și îmi permit și o bere Messina. Dacă tot cheltui bani, măcar să susțin mai multe afaceri locale :)! 

Cu stomacul mulțumit pornesc pe Corso Martiri della Libertà devenită apoi, din Piazza della Republica, Corso Sicilia. În Piazza Stesicoro este mai întâi statuia monumentală a lui Vincenzio Bellini și apoi amfiteatreul roman din care se vede o mică parte și Chiesa di San Biagio in Sant'Agata alla Fornace în fundal. Zona este ofarte faină și cu panouri cu documentare și luminare bună. 

De aici urmez Via Alessandro Manzoni pentru a ajunge în monumentala și activa Piazza Università. Este multă lume și pe mine mă interesează clădirile luminate și locurile interesante: Universitatea din Catania, Basilica Cattedrale di Sant'Agata, Palace of Chierici, Fântâna Elefantului (e interesantă legenda elefantului ca simbol al Cataniei, u Liotru, ”talisman protector împotriva erupțiilor Etnei și reprezintă înțelepciune și renaștere”) și Fontana dell’Amenano. 

Trec prin piața de pește (Pescheria) cu miros specific și ies pe sub podul de tren din apropierea grădinii Pacini. De aici chiar sunt ”acasă” și doar îmi rămâne să urc spre Castello Ursino și apoi la cazare (circa 20.20). Nu înainte de a alimenta cu apă de la țâșnitoarea de pe Via Plebiscito :D!

Am avut o zi faină! Mulțumiri Divinității pentru că am putut ajunge pe Etna la altitudinea ”de acasă”, pentru ideea ad-hoc și vizita faină din Taormina și pentru toată experiența siciliană. Și, vorba reclamei, ”asta nu e tot”!

Ziua 3 - 30.03.2025

Trezirea undeva pe la 6.00 fiindcă trebuie să fiu în timp util în Piazza Borsellino pentru autobuzul spre aeroport. Las cheia în cutia de la recepție fiindcă la ora aceea nu e nimeni treaz și cobor pe străzile cunoscute și apoi prin Giardini Pacini. La stația de autobuz este un automat de bilete special pentru cursa de aeroport. Îmi iau bilet și în jurul orei 8.00 vine autobuzul/autocarul Alibus (4 euro) care ne duce spre aeroport. Este o senzație amestecată de atmosferă siciliană pusă pe pauză dimineața cu agitația turistică legată de călătorie (alți turiști cu trollere care zboară în diverse direcții, eu având doar rucsăcelul mic, de călătorie). La 10.30 avionul decolează spre București. Eu îmi promit să revin cu altă ocazie, eventual vara, pentru a ajunge în punctul accesibil cel mai înalt de pe craterele Etnei.