După faina explorare speologică de ieri (parte din peștera Șura Mare) urmează câteva zile de relaxare. Relaxare activă, bineînțeles! Mă știți pe mine să stau la terasă cu berea în mână? Cam pe la prânz ne salutăm prietenii de la SVM (cu mulțumiri pentru tura speo extrem de faină) și mergem prin Petroșani și pe valea Jiului de Vest spre Straja. Drumul în serpentine (accesul spre stațiune) este asfaltat de vreun an și extrem de plăcut pentru condus. De aceea aproape în fiecare zi vom urca și vom coborî cu mașina, în intervalul permis. Spun asta fiindcă zilele astea se desfășoară pe acest drum un concurs-campionat pentru cei cu placa, Transylvania Downhill. Vin din toate țările și au o pasiune interesantă și riscantă din punctul meu de vedere. Cei de la pensiunea Adriana, unde avem noi cazare, ne oferă ca posibilitate de transport cât este drumul închis, un abonament gratuit la gondola de acces în stațiune. Evident și cu parcarea gratuită la stația de jos a gondolei! Doar într-o singură zi vom folosi acest avantaj, mai mult din curiozitate.
Cum spuneam, după cazare și înainte de masa de seară pornim într-o scurtă plimbare de seară (Laura și cu mine). Alții după amiaza doar se plimbă prin stațiune! Noi vom urca pe pârtie până pe vârful Straja (1868m). Mai întâi facem o vizită fainului schit din lemn Straja. Despre istoricul schitului, semnul care a venit pentru construirea lui aici și Drumul simbolic al Crucii puteți citi câte ceva în pozele de mai jos.
Deasupra schitului este o cruce metalică luminată noaptea (Crucea Eroilor). Și câteva mese cu versuri faine, naționaliste, scrise pe ele!
Urcăm pe pârtie și vom face o pauză lângă lacul Mutu (1683m altitudine, adâncime maximă 7.5m). Lângă el este un monument al schiorilor și o cruce culcată. Dacă vreți, simbolic, așa cum arată biserica imaginea lui Iisus când a fost dat jos de pe cruce. Nu mai urcăm și pe vârful Mutu (1737m) care este în dreapta noastră.
Continuăm pe pârtia Straja care ajunge sub vârful omonim. Din păcate linia de transport/telescaun este dezafectată :(. Bine, acum noi nu avem nevoie de transport pe cablu! Sper, ca mulți alții până la iarnă să refacă structura cablurilor și a stâlpilor. Greu de crezut știind cum se mișcă toate pe la noi...
Scopul nostru este vârful Straja (1868m) al cărui monument de vârf este puțin mai sus de stația de telescaun. Poze, belvedere, părul în vânt...
La vale, pe același drum, ne bucurăm de spectacolul razelor soarelui spre apus și a ceții vagi peste valea Jiului de vest.
Trecem prin curtea schitului, ieșim în pârtie și cu ultimele poze cu informații, ne retragem la masă și apoi la somn.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu