Coștila 17.10.2019

Cota 1400-Coștila 16.10.2019

Le mulțumesc prietenilor de la hotel pentru toate și urc la platoul unde sunt gondola și cabina. Aș fi urcat cu gondola că ajunge ceva mai sus și pornește ceva mai târziu. Așa că tot cabină scrie pe mine! Cu prima cabină ajung la Cota 2000 și pornesc la drum în povești. E un ghid cu doi japonezi cu care merg vreo 200 de metri până la gondolă și un nene cu bicicleta electrică al cărui scop e să ajungă la Babe. Îi sugerăm amândoi (ghizi) să meargă pe drumul de sub Furnica și apoi pe la Piatra Arsă și Babele. Grupul ghidat merge și pe Furnica, eu mă las pe marcaj pe sub vârf... În șaua Călugărului vor apărea în spatele meu și nu apucă să mă ajungă din urmă fiindcă ies din marcaj și cobor puțin spre stadion. Intru pe lângă gard printre jnepeni, urmez bulevardul dintre jnepeni și urc la stația de cabină. E devreme și mă odihnesc vreo oră cu trei ceaiuri și o nuga.

Mă uit pe geam și îl văd pe nenea cu bicicleta. Îmi iau rucsacul în spate și cobor la el. Îl văd ambițios și îi sugerez drumul. Îi spun la un moment dat să lase bicicleta și să meargă doar el dus-întors la Babe. Da' cum să facă asta? A venit până aici cu bicicleta și să nu urce până în vârf? Așa că mergem la pas, ușor în urcare chiar până la Babe. E fericit că a ajuns aici! Nu credea că va pune pasul lângă Babele pe care le-a văzut doar la televizor! Îi arăt și Sfinxul. E prea departe să mai meargă cu bicicleta și în plus gonartroza din genunchi abia îl lasă să se miște. Nu știe cum să îmi mulțumească și accept câteva felii de cozonac date de soția lui de unde lucrează. Și un măr și o piersică! Ce lux pentru mine! Le mănânc, mai vorbim puțin și la deal! După ce dăm mâna și facem schimb de telefoane!

Trec pe sub Sfinx și vă mărturisesc că îmi place mai mult de pe partea asta (estică) decât de pe vest de unde sunt pozele clasice...

Pe drumul de mașină ajung la destinație și am timp puțin de relaxare până la apus.

Și așa arată primul apus din nou la înălțime:

Sinaia-Cota 1400 15.10.2019

Fiindcă astăzi telecabina de la Bușteni e închisă pentru revizie, mă hotărăsc să urc pe la Sinaia în două zile. Prima zi e simplă: doar de la Sinaia până la Cota 1400. În Sinaia sunt culori de toamnă și încep să se coloreze frunzele în multe, multe nuanțe. Eu aș vrea să scap cât mai repede de bocancii de iarnă, încă e toamnă și uscat. Urc la stația de telecabină și, fiindcă am puțin timp. Vreau să vizitez Muzeul orașului Sinaia aflat în palatul Știrbey. Palatul Știrbey sau vila Alina Știrbey Florescu a fost construit în 1874-1875 de către prințesa Alexandrina (Alina) Știrbey și cel de-al doilea soț al ei, generalul Ioan Emanuel Florescu. Palatul este o clădire de piatră cu două foișoare cu turnulețe și avea inițial un mic lac natural în față cu alei pentru trăsuri. Din păcate nu mă uit la program și azi este închis. În pozele de mai jos vedeți programul, tarifele și câteva citate din interior.

Așa că urc la cabina care mă duce până la Cota 1400. 

Aici sunt hotărât să fac pauză peste noapte și voi sta toată seara la povești cu prietenii de la hotel. Sunt toți niște oameni foarte faini...

Expoziție trenulețe la muzeul tehnic 13.10.2019

Trenulețe... Una din jucăriile pe care ni le-a transmis tata cu mare dragoste. Nu le-aș da pentru nimic în lume! Oriunde merg, dacă e vorba de vreo expoziție de trenulețe, trebuie să ajung. Acasă deocamdată ce am e doar în cutii... Până acum am văzut două expoziții foarte faine la Muzeul Căilor Ferate de lângă Gara de Nord din București și Muzeul Trenulețelor din gara regală din Sinaia. Citisem pe net tot felul de reacții legate de expoziția asta și trebuia să o văd și eu (a fost expusă la sfârșitul a două săptămâni consecutive, azi 13 octombrie fiind ultima zi). Intrarea este cea normală în muzeu, 6 lei/adult, 3 lei/copil.

Părerea mea acum, după ce am văzut expoziția, este că merită toți banii! E vorba de pasiune pusă de cei de la cele trei asociații de profil care colaborează acum. Cu atâta pasiune vorbesc despre căsuțele de lemn, despre locomotive și despre ce e transportat în fiecare vagon, despre viteza de rulare pe șinele mici și corespondentul în realitate, despre printurile 3D cu care au făcut unele acoperișuri, despre luminile din vagoane, despre copiile clădirilor unor cantoane cu imaginea reală... Am văzut o reprezentare a forturilor bucureștene, o biserică maramureșeană înaltă, un depou, o gară în care vin și pleacă trenuri, diferite vagoane din multe generații, am povestit despre un tren săgeată care merge la o altă expoziție cu 40-50 km/h... Am intrat în vorbă cu niște băieți cărora le explicam cum funcționează o locomotivă cu aburi... E adevărat că expoziția e micuță (diorama mai bine zis) și copiii, în special se plictisesc repede, eu aș fi fost în stare să stau ore întregi dacă nu începea să se aglomereze...