Am venit târziu aseară... Nu contează... Călătoria de dimineață începe... Mă trezesc pe la 6.00 și abia la 6.55 reușesc să plec la drum. Cumva sunt jenat că s-a trezit și Cristina și-mi zice că nu-i bai. Chiar îmi dă un sfat: cartelele de 6 călătorii de 22.8 CHF fac o călătorie mai ieftină! Ies dintre blocuri la Ostring și în 20 de minute sunt la gară.
La 7.34 pornesc spre Geneva cu trenul IC706. Trenul merge prin Fribourg/Freiburg și Lausanne, dar eu chiar nu sunt concentrat la gări. E prea devreme și dimineața cenușie mă împinge un pic la somn. Vremea e mohorâtă, ninge puțin, dar dacă e vorba de descoperit locuri noi... După aproape două ore cu trenul ajung la 9.15 în Geneva Cornavin.
Fac poză la prima hartă întâlnită și la drum! Asta după ce surprind statuia ”Le senegalais” a lui Ousmane Sow chiar în piața Cornavin!
Merg la stânga și imediat îmi apare biserica Notre Dame de Geneve. E frumoasă, e masivă, aduce un pic cu marea catedrală pariziană...
În spatele bisericii este Vechea Școală de Arte industriale (1878) care mai înainte (din 1848) fusese Școala de Arte Frumoase. Pe Rue Rousseau cobor spre Rhon după ce acesta se formează din lacul Leman/Geneva (găsesc un panou cu stemele celor 26 de cantoane elvețiene). Sunt mai multe poduri și deocamdată eu intru pe Pont de la Machine. În stânga până la lac mai sunt Pont des Bergues și Pont du Mont Blanc. La mijlocul podului pe stânga este complexul de evenimente și expoziții Cite du Temps (construit în 1841) și pe dreapta o mică platformă de lemn cu pescăruși înghețați pe marginea gardului. E totuși o senzație atât de plăcută că parcă aș sta mai mult...
Fac stânga pe Quai Bezanson-Hugues pe lângă terase închise și în Place de Bel-Air observ Tour de L'Ile și Banca Cantonală.
Intru spre oraș pe Rue de la Confederation, traversez Place de la Fusterie și pe Rue de la Croix d'Or ajung în Place de Longemalle unde sunt câteva hoteluri foarte faine. Prin Place de la Madeleine urc pe Rue de la Fontaine până în Place de Bourg-de-Four. pe partea stângă văd La Cave de Palais de Justice și tare fain ar fi să iau de aici o sticlă de vin sau să degust ceva... Mai departe... Trec de Biserica Evanghelică luterană din Geneva/Genf și de Passage des Degres des Poules, un pasaj cu scări ce urcă la dreapta spre Rue Guillaume Farel.
Urc prin el și ies în spatele catedralei Saint Pierre Genevieve pe care o ocolesc pe stânga până în Piața Cour de Saint Pierre din fața clădirii mari și impunătoare. Fațada catedralei dă impresia unui Pantheon grecesc... Văd că este un sit arheologic aici cu tot felul de mărturii precreștine, dau să cobor pe scări și de fapt este un muzeu cu plată. Bineînțeles că fiind în Elveția, prețurile sunt ca pentru ei, nu pentru un călător venit din sud-estul Europei (8 CHF site-ul arheologic, 18 CHF spațiul Saint Pierre). Mă mulțumesc cu ce poze pot face...
Ies în piața din fața catedralei și pe Rue du Soleil-Levant ajung la Arhivele Statului. Nu intru, doar îmi plac picturi și tunurile expuse pe o terasă acoperită...
Pe Rue Henri Fazy ies în Rue de la Croix Rouge pe care fac stânga prin Promenade de la Treille până la palatul Eynard aflat la marginea parcului bastioanelor (Parc des Bastions).
Cobor în parc pe niște scări mari și caut să mă bucur de ceva natură albă și curată. Fac dreapta și ajung la zidul Reformatorilor. Zidul este construit în zidurile vechi ale orașului și comemorează 400 de ani de la nașterea lui John Calvin. Inaugurat în 1909, zidul conține figurile proeminente ale principalilor reformatori calviniști sau din alte teologii (John Calvin, Theodore Beza, William Farel și John Knox în centru, Willina Tăcutul, Gaspard de Coligny și Frederick William de Brandenburg în stânga și Roger Williams, Oliver Cromwell și Stephen Bocskay în dreapta). De-a lungul monumentului de 100 de metri e inscripția Reformei și a Genevei Post Tenebras Lux. Printre restaurant și zona de șahiști ies în Place de Neuve din capătul parcului.
În fața Teatrului de Stat este statuia generalului elvețian Guillaume Henri Dufour care a prezidat prima Convenție de la Geneva prin care s-a fondat Crucea Roșie Internațională (1863).
Fac dreapta pe Rue de la Tertasse și găsesc o placă comemorativă pentru Horace Benedicte de Saussure pentru reușita lui de a urca pe Mont Blanc în 1787 (împreună cu Jacques Balmat).
Continui pe Rue de la Tour de Boel și pe scări în jos pe lângă biblioteca orașului cobor în Place de la Fusterie și place du Rhone până la Quai du General Guisan aflat pe malul Rhonului.
Pe Promenade du Lac surprind câteva lebede elegante, trec prin piața de la capătul Podului du Mont Blanc unde e statuia ridicată în memoria unirii cantonului Genf cu confederația elvețiană. Merg puțin prin grădinile engleze să văd ce feriboturi aș avea pe lacul Leman și fiindcă nu am nimic convenabil, mă întorc la podul Mont Blanc și trec pe partea nordică a lacului spre portul Geneve Mont Blanc.
Fac dreapta și ajung rapid la monumentul lui Brunswick și cel al împărătesei Sissi. Monumentul este un mausoleu construit în 1879 pentru a comemora viața lui Charles II, duce de Brunswick (1804-1873). Pe o platformă aflată pe malul lacului este statuia împărătesei Sissi, asasinată la geneva de anarhistul Luigi Lucheni la 10 septembrie 1898. Aparent corsetul a ajutat-o pe împărăteasă să supraviețuiască atacului, dar pierderea de sânge a fost prea mare pentru a supraviețui.
Admir ultimele vase pe Rhon și dau să mă îndrept spre gară pe lângă hotelul Beau-Rivage. Trec prin Square du Mont Blanc și ajung la mica biserică anglicană ”Sfânta treime”. Este o biserică relativ nouă (construită în 1853 pe zidurile orașului vechi). Chiar dacă e închisă, eu mă simt foarte bine și relaxat lângă ea...
Pe Rue du Mont Blanc ajung puțin după 11.00 la gară și mă urc în primul tren regio express RE3217 spre Lausanne. Încă sper la un vaporaș spre Montreux în capătul celălalt al lacului Leman! Nici nu am prea mult timp de pierdut fiindcă în 48 de minute sunt în Lausanne!
E vreme umedă și cețoasă și tot țin să merg cu vaporul pe lacul Leman, ies din gară pe terasa Alfred-Stucky și pornesc la vale pe lângă linia de tramvai. Sau am străduțe, sau am alei de promenadă (cum ar fi Promenade de la Ficelle) spre portul Ouchy... Înainte de ultima stație cobor pe stânga ei pe Rue de la Lac spre Place de la Navigation. E un parc cu mai multe docuri cu bărci... Caut portul și mă duc la el pentru a lua un vapor spre Montreaux. Văzusem aseară că am o cursă la 12.30! Doar că am o mare păcăleală (bineînțeles că din neatenția mea): cursa este duminica și acum e sâmbătă! Mă uit pe toate programele și văd că astăzi aș avea o cursă spre Evian (Franța), dar nu rezolv nimic cu asta! Este exact pe malul opus al lacului și ideea mea e să văd astăzi cât mai mult din Elveția! Așa că mă plimb puțin prin port... Pe marginea parcului văd un panou cu un itinerar turistic pe terasele din zona Lavaux. Sunt terase viticole formate pe valea glaciară care a creat chiar lacul Leman! Plimbarea ar fi frumoasă undeva mai în primăvară când înverzește natura...
Mă plimb pe Quai des Savoyards și prin Place de la Vieux Port spre Cap de Vaudaire, printre ”tablele” de șah și de dame din parc, pe lângă vasele cu panouri solare (au un doc special)... Găsesc Amiralitatea și vasul La Vaudoise, ultimul vas de acest tip construit în 1932 pentru transportul mărfurilor clasificat ca monument istoric plutitor în 18 iulie 1979 și proprietate a Nobilei și Venerabilei Confederații a Piraților din Ouchy (conform panoului descriptiv)... Mă mai joc un pic cu pescărușii și lebedele care vin la doc în speranța de a primi ceva de mâncare...
Trec pe lângă castelul Ouchy impunător de lângă port (în spațiul Pierre de Coubertin). Inițial a fost construit de către episcopul de Lausanne ca un turn pe malurile lacului Leman în 1170. Un secol mai târziu a fost fortificat ca reședință episcopală (în special pentru Guillaume de Varax), a fost folosit ca închisoare și distrus în 1609. Abia în 1885 Jean Jacques Mercier a cumpărat terenul, a lăsat dor turnul demolând restul și a reconstruit castelul în 4 ani transformându-l în hotel.
Pe lângă hotel Aulac ajung la Infocenter, iau o hartă și ceva explicații și merg la automatul de bilete să văd care e cel mai ieftin bilet. E un automat de la care prin SMS cumpăr un bilet redus GLS (Grande Lausanne Reduit) de 2.2 CHF (prețul normal al biletului GL - Grand Lausanne e 3.5 CHF; nu mia ști ucare este motivul reducerii!). Mă sui în primul tren cu care urc spre gară și mai departe spre orașul de sus. Până la Lausanne Grancy mergem pe deasupra și mă tot uit la panta destul de mare... De aici intru în subteran până la Lausanne-Besierres care este cel mai aproape de catedrală.
De la nivelul metroului urc la nivelul străzii (ambele sunt în podul Charles Bessieres) și mă îndrept spre Place de la Catedrale pe pod și apoi pe Rue Louis Auguste Curtat. În drum îmi iau un croissant cu unt (1 CHF) care dispare imediat în stomac:D! Suficient pentru a astâmpăra foamea, la fel cum a făcut și croissantul luat în Paris înainte de pleca cu TGV-ul spre Marseille...
Urc la catedrala Notre Dame de Lausanne impresionantă și mă uită Dumnezeu acolo! Așa e de fain! Catedrala a fost construită între 1170 și 1215 de diverși zidari (mason în franceză) și ingineri, i se adaugă tot felul de elemente de arhitectură până în sec. XIX și în sec. XX i se fac doar restaurări interioare și în 2003 i se adaugă o orgă nouă. Din 1405 până în prezent de la or 10.00 la ora 14.00 se anunță vocal din turnul clopotelor ora în cele patru puncte cardinale. Acum a rămas doar tradiția, inițial aceasta avea rolul prevenirii incendiilor...
Chiar de la intrarea impunătoare sunt ”amuțit” de sculptura exterioară: statui de sfinți care păzesc intrarea. După intrare sunt două mici ronde laterale cu statui ce reprezintă principalii reformatori care au modernizat biserica. Catedrala masivă e liniștită și chiar se recomandă liniștea pentru rugăciune. Pe stânga în mijloc este o pianină specială pentru concerte religioase de orgă. Citesc aici că ar fi un instrument unic în lume...
Cu cât înaintezi spre altar, găsești în toate părțile plăci funerare și statui de sfinți care supraveghează de sus mici oamenii-vizitatori...Mai găsesc o orgă mică și merg la ”creșa” de Crăciun pe care e păcat să nu o vizitez. Azi e ultima zi și se vizitează gratis până la ora 17.30!
Aici e unul din locurile de pelerinaj pe Camino de Santiago pentru pelerinii care merg pe Camino (Via Francigena de la Canterburry la Roma) către Santiago de Compostella (chiar e și o ștampilă de pelerin). Știți că sunt fascinat de acest drum și ca urmare mă bucur să găsesc un element legat de Drum!
Mai găsesc criptele funerare ale câtorva sfinți și o carte de piatră cu psalmii inscripționați prin gravare... Citesc câte ceva pe panourile descriptive și ies bucuros din catedrală. Nici nu îmi dau seama cum a trecut mai mult de o oră aici...
Pe Rue Cite Derriere urc în Place du Chateau aflată lângă castelul Saint Marie. Castelul a fost construit între 1397 și 1425 de episcopul de Lausanne ca reședință episcopală și folosit astfel până în 1536 când Lausanne a fost capturat de Berna și secularizat, episcopul fugind pe niște scări ascunse. A fost folosit ca armurerie până în 1803 când a devenit sediul guvernului cantonal Vaud.
În fața castelului este statuia primarului Jean Daniel Abraham Davel, mare patriot elvețian care în 31 martie 1723 a mers cu un grup de oameni neînarmați cu o petiție la consiliul municipal pentru a cere independența cantonului Vaud. A fost condamnat și executat la 24 aprilie la Vidy. Lângă statuia lui stă scris: ”Ce am făcut nu este opera unei zile. Moartea mea va fi utilă țării mele.”
Pe Rue Cite Devant și Sentier des Colombes cobor la scările de lemn (Escaliers en Marche) care mă duc în Place de la Palud. După scări pe stânga e un magazin vechi de armurerie (clădirea e fondată în 1808). În mijlocul pieței este statuia Justiției montată aici în 1726 ca o copie a celei originale din 1585.
Găsesc străduțe care în 10 minute m duc la gară. E ora 14.00 și câteva minute, îmi scot orășelul Montreux din cap și întreb la biroul de informații de primul și cel mai rapid tren spre Luzern (IR 2531, 14.50).
Așa că în 15 minute mă urc în tren, trec prin Freibourg și Berna și mă opresc la 17.00 în Luzern la capăt.
În Bahnhof Platz (Piața Gării) este Poarta Veche care a făcut parte din vechea gară. Aceasta a ars în 1971 și poarta a fost conservată și inclusă în arhitectura pieței gării noi (1991).
Merg la port și mă conving iarăși, văzând programul vaselor, că nu am posibilitatea de a merge cu vaporul pe Wiewaldstattersee/lacul Luzern/Lacul celor patru cantoane (Luzern, Nidwalden, Schwyz, Uri). Hai la plimbare dară! Din Bahnhofplatz aflat la capătul Seebrucke (podul rutier aflat la intrarea din lac în canalul Reuss) văd primul pod de lemn Kappelbrucke la stânga (celebru) și mă îndrept spre el pe chei. Hotărârea îmi vine pe moment: voi traversa mai multe poduri, mai ales că mai e încă un pod de lemn mai încolo! Planul îmi este să merg până la ultimul pod și apoi să mă întorc șerpuit pe poduri până la cel mare! Trec de piciorul podului Kappelkirche și a primului pod metalic Rathaussteg și după Teatrul din Luzern și Theaterplatz ajung la Biserica Iezuită. Biserica este construită între 1666 și 1677 pe malul canalului Reuss din nevoia iezuiților de a avea o biserică mare pe locul capelei Saint Michel 1588-1591. În prezent este dedicată sfântului Francois Xavier.
Pe Bahnhofstrasse ajung în Franziskanerplatz unde este mica biserică franciscană, cea mai veche din orașul nou, construită în 1269. Doar fac câteva poze și ies la chei (Reussteg) și apoi pe Pfistergasse la muzeele de istorie naturală și cel de istorie. Între ele la un nivel superior străzii este intrarea pe podul de lemn Spreuerbrucke. Trec strada mare printr-un pasaj subteran și revin pe o pasarelă pietonală pe malul canalului pentru a ajunge la al doilea pod rutier. Aici pare să se termine seria de poduri, consider că este cel final și trec pe malul drept al canalului Reuss (podul Geissmattbrucke mă duce spre orașul de sus - Altstadt).
Văd un lucru interesant: o stradă trece prin vechiul turn! Este vorba de St. Karl Quai care trece prin Nolliturm (asta din 1901), turn de 28 de metri construit în 1513 ca punct de apărare a cetății vechi. Găsesc niște scări înainte de turn și urc prin parcul aflat în afara zidurilor de apărare. Urc pe Luegislandvegg și îmi place că dintre câțiva alergători chiar e un cuplu care mă salută cu un zâmbet! Pe dreapta las patru turnuri din fortificație, merg pe Diebold-Schilling și apoi pe Schirmertorstrasse și văd prima alee (Schirmertorweg) care mă duce prin turnul omonim. Schimerturm era turnul de intrare în oraș prin care veneau în special agricultorii. În momentul în care treceau de turn, erau considerați a fi în siguranță în oraș. Acum nu se mai pune problema în acest fel :D! In interiorul zidului este un circuit de vizitare prin Zeitturm și Wachturm și apoi pe aleea Museggstrasee pe la Liggislandturm și Mannliturm până la Nolliturm cel mai de jos. Cum la ora asta sunt închise toate, mă mulțumesc doar cu o trecere în revistă pe sub turnurile de apărare și revin la St. Karl Quai ceva mai în amonte de Nolliturm.
Pe chei trec de clinica de copii Horsale și pe lângă o moară veche de apă și ajung la capătul podului Spreuerbrucke, primul pod de lemn vechi în întoarcerea mea pe canal. Podul a fost construit în 1408, restaurat ultima dată în 1986-1988 și conține una din cele mai vechi capele dedicate din oraș. La fiecare pilon e o pictură din istoria sau legendele Luzernei.
Urc pe Winmarktgasee și fac dreapta printre case foarte fain pictate, tot timpul îmi spun în gând că e cel mai frumos oraș elvețian de până acum (imaginați-vă o Sighișoara cu combinație de vechi cu modern). Trec prin piețele Weinmarkt, Kornmarkt și pe Kappelgasseși Eisengasse ocolesc complexul de magazine Manor și cobor pe Theilingasse în Sternerplatz ajung în Kappelplatz unde este capela St. Peter construită în sec. XVIII pe fundația unei alte vechi capele din sec. XII. Actuala capelă dă numele podului de lemn din apropiere.
După niște tineri cobor la chei, mă întorc puțin în aval ca să trec pe podul metalic Rathaussteg și intru pe marele pod de lemn cu turn în mijloc (Kappelbrucke). Podul a fost construit în 1333 și este emblematic pentru orașul Luzern. La fiecare pilon sunt câte două picturi triunghiulare (una din fiecare sens de parcurs), în total 110 picturi! Din acestea o bună parte a fost distrusă în incendiul din sec. XVII. În mijloc este un unghi al podului unde găsim Turnul de apă, denumit astfel pentru că e în mijlocul apei, nu fiindcă a folosit ca turn de apă propriu-zis! A avut multe funcții ca închisoare, cameră de turtură și arhivă. Acum turnul este închis publicului deși conține un magazin de suveniruri și o asociație de artilerie. Mă simt ca în Veneția unde sper să ajung în câteva zile!
Sunt în capătul podului în Rosengartplatz și la dreapta văd șoseaua mare Schweizerhofquai și în capătul ei biserica mare Hofkiche St. Leonegar. Bineînțeles că vreau să ajung acolo!
Dar nu-mi place aglomerația și aleg niște străduțe în partea medie a orașului (ca înălțime). Zona este mult mai seacă și mai puțin interesantă decât Altstadt. Trec pe lângă biserica Matthauskirche și cumva străzile mă duc spre Fluhmattstrasse. Văd jos sub mine cinematograful rotund și pe niște scări (evit liftul panoramic) cobor după niște elvețieni la fel de zâmbăreți până lângă cinematograf. E închis, fac o poză la o clasică căsuță elvețiană veche (chiar lângă cinematograf) și văd pe stânga pe strada Denkmalstrasse o variantă de a urca la Muzeul Alpin și la Muzeul ghețarului. Așa că urc pe stradă până la statuia leului Lowendenkmal. Statuia comemorează masacrul gărzilor elvețiene din 1792 din timpul revoluției franceze. Inițiatia monumentului i-a venit lui Karl Pfyffer von Altishofen, ofițer din armata elvețiană și construcția a fost realizată de sculptorul danez Bertel Thorvaldsen în 1820-1821 cu o puternică simbolistică arhitecturală.
Cum muzeul Ghețarului este închis de la ora 17.00, fac câteva poze la panoul de la intrare și la câteva magazine și pe Lowenstrasse până în fața bisericii mari (Stadtkirche) (în piața Luzernerhof).
Biserica are o istorie lungă. Prima mânăstire menționată aici este Luciaria în 760. În 1135 se construiește o nouă biserică și sfântul Leodegar devine patronul acesteia. A fost punct de apărare al orașului până în 1870 când se vor elimina tunurile din biserică. Curtea bisericii a fost construită în 1633-1639 pe fundamentul unei vechi biserici romanice.
Prin cimitir/curte cobor prin ieșirea din spate și ajung la mica biserică evanghelică Markuskirche. E tare simpatică și consider că trebuie să merg mai departe!
Cobor la lac la chei pe lângă hotelul Grand Hotel National și intru în piața Kurplatz de pe chei. Las pe stânga pavilionul de muzică clasică Kurpavilion, înaintez pe chei prin semi-viscol până la podul Seebrucke (de acum chiar vă este cunoscut!) și merg direct la gară.
Fac câteva poze la expoziția suspendată din gară și la ora 20.00 iau trenul spre Berna (1 oră). Cam ajunge pentru astăzi!
O anunț rapid pe Cristina că ajung pe la 21.00 și ceva (îmi piuie bateria), mă întristează un pic un mesaj de acasă (e dorită prezența mea!), mi se închide telefonul de tot și la 20.58 ajung în Berna. Cu tramvaiul 7 (de ieri știu acum cum stă treaba cu transportul în Berna) ajung în 20 de minute (cu tot cu drumul de la gară la tramvai și de la tramvai acasă) acasă la Cristina. Mai vorbim un pic de locurile pe unde am fost, îi dau dreptate că nu poți vedea foarte multe orașe într-o zi fiindcă toate sunt frumoase. Ar fi trebuit să stau mai multe zile... Pun niște rufe la spălat (oricum nu am prea multe :D!), căutăm trenuri și hostel pentru mâine (urmează o zi feroviară interesantă!) și după un duș bun mă bag la somn puțin după miez de noapte....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu