Pun telefonul să sune începând de la 7.30, la 8.00 mă trezește o alarmă din hostel (un alt telefon), mă bucur că am hainele uscate (neavând prea multe haine, ar fi desul de nasol să merg cu haine ude pe mine!), îmi strâng bagajul și ies în holul hostelului. Aseară mi se spusese că micul dejun e opțional. Acum întreb de micul dejun și aflu că mă costă doar un euro și e destul de consistent: un croissant măricel, patru feliuțe de pâine prăjită, unt, ciocolată cremă și un pahar cu suc de 0.3 litri. Îl termin repede, salut gazda și la 8.37 ies pe poarta hostelului. De aseară știu bine drumul, merg repede și ajung în 20 de minute la gară direct la casele de bilete.
La primul tren spre Roma (Frecciarossa, tren de viteză Eurostar Italia comparativ cu TGV), mă costă rezervarea 10 euro plus 1 euro taxă de oraș. Plătesc rezervarea și la 9.10 pornesc de la peronul 14 cu trenul AV 9615 în mare viteză spre Roma Termini (stația centrală din Roma) într-un tren plin ochi.
După ce îmi verifică controloarea biletul (de fapt rezervarea), mă uit și eu mai detaliat pe ea și văd un text interesant: "Con questo viagio risparmi circa 63 kg di CO2". Pe spate văd detaliat contribuția medie la emisiile de CO2 în atmosferă astfel: 115 kilograme cu avionul, 76 kilograme cu mașina și 31 kilograme cu trenul de la Milano la Napoli. Deci de la Milano la Roma cu un calcul aproximativ în funcție de distanță rezultă cam 63 de kilograme! În mod normal ar trebui să ajung la 12.30 și este anunțată începând de la Napoli o întârziere de 15 minute. De notat că trenurile Freccia (Frecciarossa, Frecciargento) ale Trenitalia merg pe linii separate față de celelalte trenuri la fel ca și TGV-urile franțuzești! Înainte de a ajunge la Roma Termini sunt afișate toate legăturile la alte trenuri (Milano, Napoli, Venezia, Torino, Civitavecchia, Fiumicino aeropuerto...)
12.45 Benvenuti a Roma! Caut o hartă în gară şi găsesc la informaţii trenuri rapide. E vorba și de o hartă a orașului pe hârtie și de hărți publice! În timp ce mă orientez pe hartă (în primul rând caut liniile de metrou ca să știu unde trebuie să ajung diseară: capătul de metrou Rebibbia pe Via Tiburtina!), mă sună Oana şi mă invită mâine seară la ei la cină! Vorbim mâine :D! Foarte fain și plăcut abia să ajungi într-un oraș mare și să și primești o invitație la cină! Așa da prieteni!
Ies din gară și dau de o mare stație de autobuze cu Piazza dei Cinquecento în spate. E mare agitație pe aici și aud vorbindu-se română în jurul meu şi chiar o discuţie într-un cuplu. Nu am văzut culoarea pielii fiindcă m-a dezgustat însăși replica: "Lasă-mă-n pace cu curvele tale!" Înghit un pic în sec, tac și merg mai departe. Știu că românii nu sunt prea bine văzuți în Italia și ca urmare caut să nu dau impresia că vin din România. Să nu mă înțelegeți greșit, iubesc România și românii de calitate, dar cine știe ce aș putea păți spunând în gura mare că sunt român sau folosind un comportament specific celor de nivel scăzut (înjurat, scuipat semințe, vorbit în gura mare, căutat gâlceavă în orice nimic etc).
Din fața gării fac stânga pe via Cavour până în Piazza del Esquilino. Esquilino vine de la caii castrați din grajdurile de pe colina Celio (Castra Priora Equitum Singularium) de pe actuala via Tasso. Grajdurile au fost construite sub Traian în jurul anului 100 A.D. pentru cavaleria imperială. În mijlocul pieței este un obelisc egiptean copie a celui din fața Mausoleului lui Augustus (Piazza Augusto Imperatore) și în stânga este biserica Santa Maria Maggiore. De fapt suntem în spatele ei! Fațada e masivă cu patru statui solemne pe marginea balconului circular suspendat... Biserica a fost construită sub papa Clemens X în 1673.
Pentru a intra în biserică merg pe via Liberiana pe dreapta bisericii până în Piazza Santa Maria Maggiore care face parte din patrimoniul artistic al Romei și al lumii. În centru este o coloană dedicată papei Paulus V (1552-1621). Intrarea în Santa Maria Maggiore este la fel de masivă și primitoare. Bazilica este una din cele patru bazilici papale din Roma, datează din sec. V (432-440) și face parte din patrimoniul UNESCO. Maggiore vine chiar de la faptul că este cea mai mare din cele patru bazilici! Aș putea să vă povestesc aici ceea ce se găsește pe internet și cred că sigur vă veți plictisi. Punctez doar ce m-a impresionat.
Chiar în dreapta intrării este statuia regelui spaniol Filip IV căruia, deși a murit în 1665 în Spania, i s-a construit un catafalc imens de lemn într-una din bisericile catolice din Roma (chiar cea unde suntem acum!). De reținut că Roma era și este centrul catolicismului mondial!
Cum intru, mă simt atât de mic în nava imensă cu coloane pe laterale și cu mozaice din sec. V. Se păstrează și acum la o calitate excepțională! Pe stânga și pe dreapta sunt foarte multe sculpturi și capele dintre care rețin Cappella din San Michele și Cappella Sforza. Sub altar se află Capela Sixtină și oratoriul Nașterii Mântuitorului unde sfântul Ignatius de Loyola și-a îndeplinit prima Messă pe 25 decembrie 1538. În oratoriu am impresia că este statuia papei Ioan Paul al II-lea în chip de rugăciune și un text evreiesc de mare înțelepciune.
Trec în revistă alte capele bucuros că văd și icoane cu iz ortodox și ies bucuros că am făcut alegerea de a intra în Santa Maria Maggiore...
În piața Santa Maria Maggiore găsesc un loc interesant: carsharing! Sunt cam 25-30 de locuri în Roma unde plătești, închiriezi o mașină, mergi cu ea și o lași într-un alt loc. Foarte faină ideea!
Pe via Cavour ajung la piața și bazilica San Pietro di Vincoli în care intru rapid (acum pot spune, atunci nu știam, că are intrarea cu stâlpi asemănători Palatului Dogilor din Veneția - la fel ca și o mică laterală a castelului Peleș închisă publicului). Ținta mea e Colosseumul spre care găsesc intuitiv străduțe mici și mărunte... Ies chiar la centrul de turism din Piazza del Colosseo. Apăi ziceți că se putea mai bine :D...
Mă informez asupra forurilor Romei antice și a ce am de vizitat prin zonă și caut cel mai eficient Roma Pass pentru ce am eu timp să vizitez. E cel de 30 de euro cu care am transport gratuit în toată Roma, două intrări la muzee gratuite și următoarele cu reducere și alte facilități. Pachetul conține cardul propriu-zis, o broșurică cu descrieri sumare ale obiectivelor și o hartă a Romei cu mijloacele de transport! Foarte utilă chiar dacă bănuiesc că puteam să obțin asta și gratis!
Chiar dacă e foarte multă lume, decid ca primul obiectiv vizitat să fie Colosseumul. În principal mai vreau să văd și forurile ce formează centrul orașului antic...
La intrare în Colosseum beneficiez de trecere pe la coada mai mică cu Roma Pass-ul pe care îl validez printr-un aparat. Am pierdut/câștigat o intrare...
Încerc să urmez circuitul turistic căutând să prind unghiuri cât mai faine posibil... Sensul de parcurs este indicat pe un panou mare și vizibil. Deocamdată merg pe la nivelul 1 și ies de câteva ori pe galerii apropiate de arena principală. Unele galerii sunt modernizate/reconstruite, altele sunt lăsate ca pe vremea romanilor... Intru în muzeul Colosseumului unde găsesc niște hărți ale vechiului Imperiu Roman (la maxima lui dezvoltare). Dacia este prezentată greșit ca făcând parte aproape integral din Imperiul Roman. Sunt incluse și actualele Maramureș, Bucovina și Basarabia în care nu știu să fi colonizat romanii... Dar cum istoria e scrisă de învingători...
Sunt prezentați în machete scene de pe Columnă și chipurile a mulți împărați romani. Nimic despre originile străine (de Roma) ale unora din ei...
Sunt prezentate secvențe din istoria Romei, în special incendiul de 10 zile din anul 64 A.D. și reconstrucția ulterioară a Romei sub conducerea lui Nero și apoi detalii despre Colosseum, cel mai important monument din dinastia Flaviană/Flaviilor. A fost început de Vespasian, inaugurat de Titus în 80 A.D. și completat de Domitian cu nivelurile subterane (și 100 de zile de spectacole). El a adăugat cazarmele sau școlile de gladiatori (Ludus Magnus, Dacicus etc) și cazarmele marinarilor flotei din Misenum care acopereau parțial Colosseumul. Pentru a-și arăta dărnicia Vespasian a transformat un lac privat al palatului regal al lui Nero într-un loc de jocuri și competiții pentru marele public (încăpeau circa 75.000 de spectatori).
Inițial amfiteatrul s-a numit Flavio după dinastia împăraților și în Evul Mediu a fost numit Colosseum datorită statuii imense de bronz din spatele lui. Colosseumul a fost distrus în incendiul din 217 A.D. și refăcut apoi în forma actuală. A fost folosit până în vremea lui Alaric (410) și Valentinian II a întrerupt jocurile sângeroase definitiv în 435-438 deoarece nu mai corespundeau conceptelor creștine. Au mai fost înregistrate lupte cu animale până în vremea lui Theodoric 523 A.D. de când a început distrugerea construcției și furtul de materiale. A fost folosit ca fortăreață a familiei Frangipane și abia în vremea lui Napoleon au început restaurările și reconstrucția Colosseumului. Încă se mai lucrează la restaurarea monumentului de importanță mondială.
Mă plimb pe toate terasele disponibile, caut unghiuri cât mai faine asupra zidurilor ruinate, a scenei de luptă și a tunelurilor subterane, a grădinilor forului roman și a Arcului lui Augustin (cu cele opt statui de daci ce supraveghează de sus micii trecători romani și acum din toată lumea)... Sunt prezentate jocurile romane (dimineața parade ale participanților - vânători și animale sălbatice, la prânz oamenii uciși erau dați de mâncare animalelor de pradă și erau prezentate parodii cu comedianți și acrobați, după amiază erau luptele de gladiatori - prizonieri de război, sclavi sau oameni care luptau pentru faimă)... Jocurile erau plătite de politicieni pentru a obține sprijinul poporului și intelectualii care vedeau în ele mijloace de a influența conștiința și a conduce populația spre o decadență spirituală, dezaprobau aceste obiceiuri.
Ies din marele Colosseum și cotesc la stânga spre Arcul lui Constantin. Acesta a fost construit în urma victoriei lui Constantin asupra lui Maxentius în bătălia de la podul Milvius (azi Ponte Milvio) din 28 octombrie 312. Pe partea de sus (atic) sunt reprezentate scene din războaiele duse de Traian pentru cucerirea Daciei. Partea de jos se presupune că ar face parte din alte construcții și e datată în timpul împăratului Hadrian. Dacă în partea de sus sunt reprezentate scene de război, în partea de jos sunt scene de vânătoare și sacrificii de inspirație elenă. Pe mine de fapt mă interesează statuile celor opt daci vânjoși, drepți și semeți din partea de sus a Arcului. Așa voi vedea peste tot prin Roma chipurile dacilor noștri!
Căutând să intru în Foro Romano, de la Arcul lui Constantin urc pe Via Sacra. În capătul străzii este o poartă spre Foro Romano. Doar că e poartă de ieșire din for, nu de intrare! Sper să fie o variantă pe stânga și urc pe stradă până ajung la mica bisericuţă San Sebastian al Palatino. E închisă și îmi dau seama că nu pe aici trebuie să merg spre Foro Romano. Fac cale-ntoarsă până la poartă, aud indicaţii pentru intrare de la un turist care ieşea (mai jos la dreapta) şi cobor pe Via di San Gregorio până la intrarea în zona arheologică (câteva sute de metri mai jos pe partea dreaptă).
Aici validez cardul prin trecerea pe la aparate (nu am ce face, îmi fac socoteala că pot vedea Foro Traiano din exterior, oricum Columna se vede mai bine de la o oarecare distanță), intru prin poarta masivă, urc pe niște scări și merg la stânga spre stadion. Înainte de apeductul lui Claudiu (apeductul Aqua Claudia a fost început de Caligula în 38 A.D. și terminat de Claudiu în 52 A.D. și aducea apă în Roma antică de la distanțe de până la 70 de kilometri spre colina Palatină - una din cele șapte coline ale Romei) fac dreapta spre stadion. Uitați ce verdeață și frumos era acum doi ani în ianuarie la Roma!
Stadionul este de fapt o mare grădină cu un semicerc de piatră în interior. În jurul grădinii era o alee circulară pentru plimbare pe jos sau în trăsuri, afirmație atestată de scriitorii Martial și Juvenal. Sculpturile de pe părțile laterale formau o galerie de artă și canale de apă erau folosite pentru irigarea grădinii... În stânga stadionului este Domus Severiana, ultima extensie a Palatelor imperiale de pe colina Palatină (după cum îi spune numele, construită de Septimius Severus).
Mergem în partea de sus a lui Domus Augustana, partea privată a palatului lui Domitian. A fost construită de arhitectul Rabiro în 81-92 pe vechile ruine ale lui Nero. Mă plimb printre ruine, trec pe lângă Casa dei Grifi, merg spre Domul Flavia care avea în centru o fântână octogonală cu canale ce alimentau grădinile în forma unui labirint, ajung deasupra casei lui August (Casa di Augusto) foarte fain conservată cu acoperișuri de protecție, continui pe la casa Liviei (Casa di Livia, soția lui Augustus) și ajung la Cripto Portico.
Acesta este un coridor subteran de 130 de metri lungime care unește casa Liviei cu partea sudică a Domus Tiberiana (prima parte construită din palatele imperiale). Pasajul subteran unea diverse zone ale palatului imperial din perioada Julio-Claudiană. Inițial arcada era acoperită de stuc (stucco) alb, sculptat și pictat cu îngeri și picturi decorative. În Cripto Portico sunt panouri care descriu fântâna octogonală, grădinile Boni (în care intru curând; grădini reconstruite în sec. XX de Giacomo Boni pe fundația grădinilor Farneze, acestea la rândul lor construite în locul grădinilor palatului imperial), Palatul lui Flavius (69-96. A.D.), epoca lui Nero și Domus Transitoria, evoluția grădinilor în perioada lui Augustus (24 B.C.-14 A.D.) și înapoi în timp până la începuturile Romei (754 B.C.).
Ajung în Grădinile Boni foarte simetric și ordonat amenajate și întreținute, doar mă bucur de imaginea portocalilor sălbatici (nu îmi permit să iau nici o portocală și abia mâine îmi voi da seama că nu sunt bune portocalele sălbatice!) și admir multitudinea de monumente de pe Via Sacra. Deocamdată sunt la un nivel superior față de acestea...
Prin grădinile palatului imperial găsesc niște scări pe care cobor la nivelul de jos al Forumului Roman (Foro Romano despre care am tot amintit mai sus). Lângă scări găsesc la un moment dat o fântână cu mușchi ascunsă într-o grotă acoperită de verdeață. Ea face parte din clădirile de deasupra Viei Sacra. Acestea au fost construite între perioadele lui Flavius și Severus și erau în principal magazine și structuri de servicii și secundar case de locuit din care se păstrează în unele locuri fundații cu mozaice de culoare alb-neagră. Bazinele, terasele și arcadele construcțiilor arată utilitatea clădirilor. Mă învârt peste tot pe unde am acces și cobor pe scări la Via Sacra puțin mai jos de Arcul lui Titus. Arcul a fost construit în 82 A.D. de Domitian pentru a comemora victoriile fratelui său Titus, în special Asediul de la Ierusalim din 70 A.D. Arcul e folosit ca model pentru multe din Arcele Triumfale ridicate după sec. XVI (inclusiv cel din Paris).
De aici urmez la stânga Via Sacra printre monumente care de care mai impresionante: pe dreapta sunt Bazilica lui Maxentius cu trei arcade imense, templul lui Antoniu și al Faustinei cu intrarea dominată de 12 coloane masive și scări monumentale, Portico medievale, bazilica Aemilia parțial distrusă, templul lui Romulus și Curia (inițial locul de adunare al curiilor/ginților Hostilia sau Saliorum și apoi a Senatului republicii) și pe stânga Casa Vestalelor (preotesele virgine care ajutau la venerarea zeițelor), Regia (inițial reședință a împăraților Romei și apoi a suveranilor pontifi), Templul lui Castor și Polux, bazilica Iulia și Coloana lui Foca (Împărat al Imperiului Roman de Est) aflată în fața Arcului lui Septimius Severus. În stânga Arcului este Templul lui Saturn, zeitatea agriculturii romane cu o interesantă poveste (statuia lui Saturn era din lemn și plină cu ulei). Actuala construcție este al treilea templu construit după distrugerea celui de-al doilea din 283 A.D.
Ocolesc Arcul lui Septimius Severus pentru a surprinde cât mai mult din măreția lui. Arcul a fost ridicat în 203 A.D. pentru a comemora victoriile lui Septimius Severus și a băieților lui Caracalla și Geta în campaniile împotriva parților (194-195 și 197-199). Arcul se află la baza colinei Capitoliului. În spatele Arcului se află Capitoliul și în lateral închisoarea Ammertine-Tullian și biserica sfinților Luca și Martin. În spatele închisorii văd că aici este amenajat Muzeul Central al Resurgenței. E târziu să mai intru și oricum m-ar costa intrarea.
La difuzoare se anunță cu 15 minute înainte de închiderea Forului Roman că s-a terminat programul de vizitare. Toţi turiştii sunt rugaţi sa iasă din situl arheologic în mai multe limbi.
Pe Clivo Argentario ies la Via dei Fori Imperiali sub Bazilica di Santa Maria in Ara coeli și marele monument al lui Vittorio Emanuelle II. Deocamdată trec strada și intru în Piazza Foro Traiano, loc în care pătrund cu o oarecare emoție: în stânga mea este, după un alt rând de coloane, chiar Columna lui Traian! ”În carne și oase”, cum s-ar spune!
Forul lui Traian a fost ridicat sub supravegherea lui Apolodor din Damasc ca urmare a victoriei din războaiele dacice. Coloana a fost adăugată un an mai târziu față de construcția forului (112). O dată cu Forul au fost construite Piețele lui Traian și au fost renovate Forul lui Caesar și Templul lui Venus Genetrix. Într-un capăt al Forului este Bazilica Ulpia și o statuie ecvestră a lui Traian și în celălalt două mari biblioteci între care se află Columna. Columna!!! Hai la ea! Pe Via dei Fori Imperiali ajung lângă Columnă! Ca dimensiuni se compară cu copia de la Muzeul de istorie din București, dar ca sentiment...
E un sentiment extraordinar să fii român lângă Columnă! Asemeni atâtor români care au simțit că au aici o legătură, sunt fericit că am ajuns la locul unde sunt celebrate războaiele dace. Războaie în care romanii au învins doar parțial cucerind o parte din Dacia și nu pentru mulți ani! Războaie în care romanii au venit în țara noastră doar din setea de avere și de aur! Războaie pe care le-au câștigat doar prin tactici și arme, nu prin inteligența nativă și hotărârea de a-și apăra locul străbun cu orice preț!
Parcă simt sângele dac ce-mi curge prin vene! Nu contenesc să fac poze la toate scenele de pe coloană. Fiecare obicei, fiecare tradiție, fiecare căciulă de dac de pe Columnă, fiecare haină și imagine a pământului dac, fiecare scut, fiecare barcă, fiecare cetate reprezentată, fiecare barbă mare și fiecare privire hotărâtă răsucesc în mine toate sentimentele și energiile de acasă. Parcă dealurile și munții de acasă strigă din tulnice de se aude până aici la Roma cât de puternici sunt dacii! Știu că mă repet, dar nu am văzut pe aici statui de daci cu capul plecat. Mai bine mort decât sclav, cred că asta era una din devizele străbunilor noștri! Mai jos aveți doar două imagini ale Columnei, vă închipuiți că am făcut câteva zeci!!!
Lângă Columnă este biserica catolică a prea sfântului nume al Mariei în formă de dom cu frumoase statui la balconul suspendat. O admir înainte să pornesc mai departe spre Piazza Venezia pe lângă biserica Santa Maria di Loretto. În stânga mea este monumentul lui Vittorio Emanuelle II, masiv, cu multe colonade, statuie ecvestră în mijloc și bineînțeles steagul Italiei arborat și fluturat de vânt. Asta îmi aduce aminte de o reclamă de pe la noi: ”Nouă ni se fâlfâie!”.
Sunt în Piazza Venezia care și-a primit numele de la Palazzo di Venezia construit de cardinalul venețian Pietro Barbo (devenit mai târziu papa Paul II) lângă Bazilica di San Marco Evanghelista al Campidoglio, patronul spiritual al Veneției. Palazzo Venezia este fosta ambasadă a Republicii Venețiene la Roma.
În capătul celălalt al pieței iau un autobuz care merge pe Via del Plebiscito o stație până la Piazza Argentina. Vis-a-vis de stație este Largo di Torre Argentina (sec. IX), vechiul nume roman al pieței. În centrul pieței este un sit arheologic foarte fain care conține ruinele a patru temple romane (notate A, B, C, D) și a teatrului lui Pompei. Originea numelui este destul de ”la distanță”: Torre Argentina vine de la Strasbourg al cărui nume latin era Argentoratum. În 1503 maestrul papal de ceremonii Johannes Burckardt cunoscut ca Argentinus a venit de la Strasbourg a construit Casa del Burcardo căruia i-a fost anexat turnul. După unificarea Italiei în 1909 s-a decis demolarea zonei și s-au descoperit capul și mâinile unei statui de marmură și mai apoi toată zona sfântă de aici. Până în octombrie 2014 a fost deschis în piață un sanctuar al pisicilor unde se îngrijeau toate pisicile fără a fi omorâte (când am fost eu nu știam de acest sanctuar, doar văzusem multe pisici dintre care una simpatică este în imaginea de mai jos)!
Ies de sub imensul dom și de aici încep pozele nocturne. Să nu credeți că se termină ziua! Mai întâi pornesc pe via dei Pastini, las pe stânga un magazin de ceramică Raku și pe dreapta văd magazinul Bartolucci de păpuși și marionete din lemn. Vă dați seama că personajele principale din vitrină sunt Pinocchio și tatăl lui, Gepeto!
Pe via dei Sabini și via dei Crociferi ajung la celebra Fontana di Trevi. Fântâna se află la capătul apeductului Aqua Virgo care aduce apă de la izvoarele Salone aflate la 20 de kilometri de Roma și alimentează fântânile din centrul istoric al Romei. Fântâna barocă construită de Nicola Salvi a fost terminată în 1762 după planuri ale lui Bernini făcute cu un secol în urmă! Figura centrală este Neptun purtat pe un car-scoică de doi cai, unul nărăvaș și altul calm care sugerează fluctuația mării. În laterale sunt reprezentate abundența și sănătatea perfectă. În partea de sus este reprezentată Agripa, fata care a dat numele apeductului.
Fiindcă spectacolul este foarte frumos acum pe înserat, foarte multă lume se înghesuie să facă poze. Din acest motiv (în general nu îmi place aglomerația) fac doar câteva poze și plec mai departe.
Mă întorc la Largo di Lombardi și pe străduțe ajung la Mausoleul lui Augustus. N-aș fi vrut să-l pierd ca obiectiv deși cu siguranță la ora asta este închis. Așa și este! Fac o poză monumentului circular cu grădini pe mai multe nivele și prin piața Augusto Imperatore trec pe sub o arcadă în Largo San Locco și fac dreapta pe lângă Chiesa din San Rocco pe Lungotevere in Augusta aflată pe malul râului Fiume Tevere. Cobor pe niște scări de marmură până la nivelul apei. Cam la fel ca la începutul circuitului turistic din Paris! Doar că aici admir Ponte Cavour, nu Saint Michel!
Urc pe scări pe partea dreaptă și mă opresc un pic lângă un desenator-pictor să îi admir lucrările expuse stradal. De aici de sus se vede foarte frumos Via dei Condotti luminată puternic...
Prin fața bisericii merg la primul semn de metrou și cobor cu liftul. Altfel nu s-ar explica cum de sunt la același nivel cu Piazza Spagna de unde am urcat pe scările spaniole! Îmi scot niște bani de la un bancomat şi mă duc la pizzeria de mai devreme. Întreb de telefon și chiar proprietarul venise de și-a luat telefonul. Iau o felie mare de pizza şi două sticle de Nestea (10 euro), mă satur şi pornesc din nou la drum. Mă mai plimb puţin prin Piazza Spagna (acum cu șoriceii mulțumiți parcă e altă stare de spirit!) şi la 21.00 mă urc în metrou pe linia A până la Termini şi apoi linia B până la Rebibbia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu