Prin dealurile Bodocului 8.11.2014

Prin dealurile Bodocului 8.11.2014

Tură publică pe www.carpati.org organizată de Andrei Constantinescu (andynho)

În zilele anterioare turei Andrei s-a ocupat de organizare (împărțirea pe mașini, rezervare la restaurant etc) și sâmbătă dimineață ne adunăm 16 de omuleți la Obor la locul de întâlnire (ora 6.00!). În total am fost 20 cu cei care au venit direct din Târgoviște în Sinaia. Grupul a fost foarte vesel și binedispus, atmosfera foarte plăcută, organizarea foarte faină!

Așadar sâmbătă cam pe la 6.30 plecăm din București cu patru mașini, a cincea venind de la Târgoviște pănâ la Sinaia (9.30). Ca loc de întâlnire a fost parcarea de la gara Sinaia fiindcă era ușor de dibuit pentru toți :D! Într-o oră suntem în Malnaș sat. Noroc pe cei din față care știau drumul că altfel treceam noi lejer de punctul de plecare în traseu. Ne dezmorțim puțin și la drum! Vis-a-vis de primărie este o uliță pe care urcăm pe lângă pârâul Hereț. Pe stânga lăsăm poșta care acum e închisă, pe dreapta niște pisoiași se tot dau pe lângă noi, mai în față ne oprim puțin la mașina de pâine (fiecare își ia ce vrea), mai departe pe stânga sunt niște case de țigani fain vopsite cu copii timizi în casă... Destul de repede ajungem la capătul uliței!

No, de aici ce facem? Îs două ulițe. Seniorul nostru Ovidiu intră în vorbă cu un țigan maghiar de-l întreabă de vârful Bodoc. Ba-i spune să mergem înainte, ba-i spune că mere și la stânga... Până la urmă tot harta ne lămurește, mergem înainte!

Tot ținem drumul în față, facem pauze de mâncare și de striptease :D (plecasem mai toți îmbrăcați neadecvat de iarnă!) si urcăm tot mereu. Mie ambii acumulatori mi se duc de tot și de aici înainte mă bazez pe aparatele colegilor mei. Și pe ceea ce îmi înregistrează ochii :D!

La un canton de vânătoare mă urc pe o scară de lemn ca să îmi pot admira colegii în ansamblu și o colegă urcă puțin pe scară. Vă imaginați un episod gen Romeo și Julieta :))! Ei pornesc la drum și eu căpos nu cobor pe scară și dau să sar pe un alt colț al suportului de beton al cantonului. Nu știu cum de reușesc să îmi rup chinga de la aparat și să îmi cadă aparatul (în husă închisă) pe pământ lângă mine. Rezultatul: mi-am rupt montura de la obiectiv! Ca urmare până o s-o repar (între timp am schimbat montura și mi-a mai rămas un șurub în plus :D!), voi folosi aparatul de buzunar. 

Continuăm să urcăm pe drumul forestier, urscahe ne dă semne că a fost pe aici de curând, mai facem o pauză de câțiva biscuiți (mie îmi "fierb" picioarele de mers și reușesc să stau cu colegii) și continuăm spre culme. La un moment dat drumul se cam transformă în potecă printre păduri de fagi înalți și drepți. Pauze de poze cu fagii, de poze de grup... Și mai departe!

Urcăm puțin mai abrupt până în linia culmii, câțiva colegi cotesc la dreapta spre vârful Bodoc și noi (cam jumate din grup) ne oprim la o pauză de masă (cu belvedere spre munții Vrancei). Alte glume, alte râsete (cu stindardul în vârf de băț - un tricou pus la uscat)!

Urmăm colegii spre sud pe PG până pe vârful Bodoc (Bodok) de 1193 metri (teoretic până la culme urcasem pe TR)! Poze de grup, poze cu vârful, poze în zări...

No, acum la drum că timpul trece și avem rezervare la restaurant la 16.00 în Sfântu Gheorghe!

Ne întoarcem în locul unde am făcut pauză mai devreme, continuăm pe drumul de culme prin poieni lungi, lăsăm în dreapta BG ce coboara spre sud spre Angheluț/Angheluș (traseul de creastă), mai adunăm câte o pungă sau câte un sac de rafie aruncat cine știe pe unde și drumul ne tot duce din șa în șa. Din vorbă în vorbă tindem să coborâm spre valea Malnaș. Îi destul de târziu și cam în 2 ore ne așteaptă masa (pentru care Andrei făcuse rezervare).

La firul văii ne opresc niște vânători care erau la "lucru" pe vale. Ei sunt aici la linia de tragere de la marginea pădurii și hăitașii gonesc animalele dinspre vale. Ne ocolesc pe traseul spre vârful Hentar (de fapt noi pierdusem traseul). .Urcăm puțin până la pajiștea de sub vârf și regăsim marcajele PG. De aici îi foarte clar drumul: pe piciorul ce coboară din vârf spre vest! Linia de culme e golașă și vânătorii sunt la marginea pădurii din stânga. Ne fac semne să-i ocolim. Apăi pe aici îi drumul! Coborâm în liniște pe lângă liziera pădurii din dreapta (nord)! Salutăm vânătorii care nu prea au avut succes (din ce spun ei) și puțin mai jos trecem pe lângă Piatra Egrici. Pe ea e un mare marcaj PG pe care nu ai cum să îl ratezi. Unii dintre noi se așteptau ca piatra să fie ditamai monumentul natural! E o piatră interesantă de vreo 3 metri pe care te poți urca prin spate (prilej de poze io-la). Continuăm pe culme tot în jos până la limita pădurii. Urmăm marcajele prin pădure și cotim la dreapta spre Vâlcelul Podului. 

E o zonă în care trebuie să mărim pasul ca să nu ajungem prea târziu la masă. Și avem cum fiindcă tot coborâm! Serpentină după serpentină, povești după povești, dorințe de a rămâne într-un foișor pentru integrare în natură (!)... Ajungem în drum pe vâlcel, facem stânga pe drumul de mașină și de aici e aproape terminată plimbarea pe dealuri. Grăbim pasul puțin și aproape de DN găsim grupul mare de vânători cu mașini de teren (într-una vedem un mistreț în spate, deci până la urmă au avut ceva noroc la vânătoare). Ieșim la DN (16.30, Malnaș Bai), trecem un pod la stânga și așteptăm pe o pajiște șoferii care merg să ia mașinile (au plecat pe jos până la mașini). 

Cu toții mergem în Sfântu Gheorghe la restaurantul Șugaș (unde ne aștepta rezervarea). E și o nuntă în alt salon și nu ne lasă să mergem la ei la masă :D. Avem salon separat, mâncăm gulyaș (majoritatea, eu aleg niște ciuperci umplute a la Vili cu spanac pentru care aștept ceva mai mult - gulyașul era semi-preparat cred de a fost servit așa de repede!), ne bucurăm de beri, pălincă de gutui (delicatesa care ne înveselește pe trei dintre noi de nu se poate!), ceaiuri, găluște cu prune și alte bunătăți. Pâinea de casă cu cartofi și cu smântână a făcut deliciu până să vină mâncarea! Fiindcă fiecare mașină are drumul ei, ne salutăm în parcare cu amintiri plăcute și promisiuni de alte ture și pornim spre casă.

Cam pe la 23.00 ajungem în București cu ceva oboseală (recunosc că la mine s-o resimțit și pălinca puțin :D) și multă bună dispoziție. Pe drum avusesem niște tendințe de a mă opri la Brașov sau la Bușteni pentru o altă tură mâine, dar nu s-a concretizat nimic pe munte. Doar prin stuful din delta Văcărești!

Uite și o hartă cu traseul nostru (selecție din harta de pe www.tenereclub.ro). Din Bodoc, nu din Văcărești :D!