Temperaturi de primavară... Companie umană... Mi-am dorit și am avut parte mai mult de o parteneră de drum canină! Fiindcă gheața, zăpada și norii mi-au dat un pic de furcă, am schimbat traseul față de ce plănuisem eu inițial.
Sâmbătă dimineață sunt la 9.00 în Cheia. E multă gheață pe drum, Ciucașul e în nori cenușii... Pe lângă muzeele de flori de mină și de paleontologie merg pe BA (o parte din drum în paralel cu CR spre Zăganu) însoțit de o cățelușă cu care mă jucasem pe ultimele străzi din Cheia. Mă va însoți cuminte pe mare parte din drumul celor două zile! Prin zăpada până la genunchi ajung în Poiana Stânei la miez de zi și tot mă mâncă să urc spre Zăganu pe TA. Nu-s urme și aleg varianta de joasă altitudine. De la casa de vânătoare caut semnele BA pe lângă curțile caselor și ajung la drumul ce pornește pe Valea Stânei. Reconfigurez traseul! Urc pe vale spre chei și poate rămân în Șaua Stânei sau chiar ajung până la Răscuce. Drumul pe vale e urmat de cheile înguste prin care merg pe urme de rachete și de schiuri de tură. Sunt niște chei prin care merg pentru prima dată și sunt extrem de faine (acum și pline de zăpadă)! Fetița mea "dispare" din când în când și tare mă bucur când revine pe urmele mele! Mi se pare ciudat că la un moment dat plânge, îi dau o felie de pâine (nici eu nu am prea multe și împart egal cu ea!) și în loc să o mănânce, o ascunde în zăpadă! Dacă așa vrea ea... Ajung la golul alpin, urc la stâlpul din Șaua Stânei și negura nu mă atrage spre culmea Gropșoarelor. Rămân la 1408 m altitudine maximă și merg cu colega de drum pe BR pe Muchia Văii Stânei. Pe sub micile ei vârfuri urmez linia muchiei și pe limita de județ poteca coboară la stânga în serpentine spre pasul Boncuța. Aici (circa 16.00) suntem "deranjați" de un grup de amatori cu snowmobile, mașini de teren și vin la bord. "Niște vin cald nu vrei?" "Doar după ce pun cortul!" Îmi indică drumul (marcat cu BR?) pe care în 20 de minute mă întorc la intrarea în Valea Stânei (de mai devreme). Pe drum ajung până la cantonul de vânătoare și fetița dispare printre case. Asta e! Pun cortul (în 15 minute) în curtea casei de vânătoare pe zăpadă, mă ocup de toate acareturile necesare (haine uscate, masă, sac de dormit etc) și la 19.20 mă bag la somn.
După 12 ore mă trezesc și mai moțăi până la ora 9.00 când mă hotărăsc să ies din sac. Cred că sunt -5...-7 grade! Bruma acoperă cortul, zăpadă cu care fixasem țărușii e bocnă și abia reușesc să îi scot (greșeala mea că nu am luat țărușii de iarnă!). Ca și ieri, toate manevrele de dimineață (de la ieșitul din sac până la rucsacul gata de drum) îmi iau cam o oră. Nu mai urc spre Zăganu fiindcă îmi ia prea mult timp și nu mai ajung la busul de 16.45. Nici pe același drum ca ieri nu aș merge! Decizie rapidă: fac o buclă de vreo trei ore prin pasul Tabla Buții și apoi întoarcere prin Boncuța și apoi drumul de mașină spre DN1A! De la cantonul silvic urc pe CR o oră și 20 de minute (pe săgeata scrie 1 1/2-2 ore) până la muchia pe care vine BR din Boncuța și apoi pe culmea dezgolită ajung în pasul Tabla Buții. Trebuia să vin aici ca să am semnal să trimit și să primesc mesaje dragi! Stau vreo 20 de minute în soare, cobor pe BR până în pasul Boncuta și apoi pe drumul de ieri revin la cantonul silvic. Schimb câteva vorbe cu un nenea de la canton și pornesc pe drumul plin de noroi, urmez sfaturile unor localnici și pe al doilea drum la dreapta urc spre dealurile împadurite (cel mai mult ajung la 980m altitudine) și cobor spre șosea. Până sus mă însotiseră alti doi căței care s-au întors alungati de patru cățelandri de la o remorcă de tăietori de lemne. Fetița mă părăsise în Poiana Stânii... Doar ce cobor vreun kilometru și mă iau cu masina niște prieteni de munte cu mașina (14.40). Fuseseră la o petrecere la o cabană privată. Așa că mergem direct până la București (17.00) neașteptat de devreme. Am timp de un duș și de un concert fain pe seară (formația se numește AUD BAND și îmi sunt tare dragi, Rodica cântă la un insturment de origine indiană denumit esraj).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu