După vreo două sîptîmâni de pauză pe blog (alte proiecte intense) revin cu seria descrierea turelor restante. Mai jos veți citi câte ceva despre o tură făcută chiar la începutul lunii martie. Căutam ghiocei și miresme de primăvară și am găsit un munte mic și foarte plăcut. Așadar veți vedea o parte din textul de atunci. Să nu vă mire confuziile între modurile de exprimare!
M-am întors aseară mai bucuros decât am plecat. Măgura Codlei e mult mai faină decât poți bănui la o vedere de departe!
Cu lecția pregătită (hărți și indicații salvate pe aparatul foto) pornesc la drum solitar spre Codlea. Merg cu trenul matinal până la Brașov și din gară ajung cu 23 barat în Autogara 2 și apoi la stația de microbuze de Codlea. Cu 4 lei și primul microbuz sunt în centrul Codlei. Exact unde începe strada Măgurii (11.15)!
Urc pe strada Măgurii, strada Șoimului și apoi strada Vulturului urmând marcajele TR (spre vârful Măgura), TA (spre Cetatea Neagră) și TG (ștrandul Codlea). Urc un pic pe TA/TR și revin fiindcă citisem în câteva descrieri (www.aradeanca.com, www.bogdanbalaban.ro, www.magiamuntelui.blogspot.com) că TA ar fi mai interesant (puțin în paralel cu TG). Prin Maial (o vale unde sașii aveau o sărbătoare câmpenească) și fundul Maialului urc pe dreapta pe culme pe BA (PA ar trebui să urce pe vale dar nu văd semne) până ce întâlnesc PA și mai departe TA/TR.
Vine PA de jos din vale! Urc susținut pe PA pe grohotiș cu ceva iarbă, dau de 4 pădurari care căutau corn și urc paralel cu ei până la Piatra Albă (ei direct, eu pe potecă). Minunat turn de piatră în pădurea de foioase! Deasupra Pietrei Albe urc o zonă stâncoasă foarte plăcută, continui prin pădure în ușoară curbă la stânga (tot urcare) și ajung la grota de sub vârf (pod natural semi-acoperit de pământ).
Dupa grotă ajung la intersecția cu TR și printre arbuști salut un cuplu care făcea plajă și ajung la vârful Măgura de 1292m (13.45).
Mănânc doua mere, dau câteva mesaje, văd ce trasee mai pornesc de aici (PR pe creastă spre sud, TR și CA spre nord, TR și PA spre vest) și în 20 de minute plec mai departe în circuitul stabilit ad-hoc ceva mai devreme. Creasta marcată cu PR e superbă, o mini-Crăiasă acoperită de foioase! Stânci, turnuri, văi calcaroase...
În șaua Scăriței mă întâlnesc cu Nicu Constantin, un localnic ce plecase cu fiu-său la leurdă. Nu știe unde duce BA pe care o intersectez. Spre est merge în Maial, Codlea, spre vest în Scărișoara și Holbav Deal (locuri unde vreau să ajung altă dată fiindcă arată foarte fain)! El pleacă după băiat și eu urc direct pe Scărița (un horn cu cățărare care scurtează o buclă a marcajului PR) și continui până ce întâlnesc TA (deci pe aproape trebuie să fie Cetatea Neagră!) pe care merg (traseu comun) până la zidurile vechii cetăți și puțin după ele traseele trebuie să coboare undeva în Colonia 2 Mai, dar pierd marcajele! - oricum eu am de gând să mă întorc pe TA).
Urmez TA înapoi și înainte de Poiana lui Sulică dau de cei doi (ea româncă, el sas) pe care îi auzisem pe un pinten (strâng leurdă mică). În Poiana lui Sulică dau de Nicu Constantin și de fi-su pe BA și cobor pe TA/BA spre Codlea.
Cu doi localnici din Codlea (Geza și Mia) cobor și povestim până în Maial. Îmi arată Valea Lată (forestier nemarcat turistic) pe care se coboară în colonie și la mină, povestim de toate și mai ales de fascinația Măgurii și mă duc pe scurtături până în Mărul Dulce (unde a fost și un telescaun). Mă conduc până în Maial (chiar dacă nu e în drumul lor) (17.00), le mulțumesc și pornesc pe TG (puțin nemarcat până la BA și TG) spre Ștrand. Pe un drum larg și bine marcat cobor cam într-o oră și jumătate la ștrand (ultima parte pe drumul forestier de pe valea Băi). De aici începe asfaltul, 3 kilometri pănă la popasul Codlea. Nu vreau să merg pe asfalt! Primesc o sticlă de Scwhip Schwap (cam un litru de amestec de cola și orange) de la niște băieți cu mașina, o golesc și cu ajutorul unui paznic de la ștrand, umplu sticla cu apă termală (constant 18 grade) de la ștrand. Cobor pe lângă lacul 1 pe stânga lui până la barajul semi-natural (nu mai sunt marcaje), apoi pe drum pe dreapta lacului 2 (mă întâlnesc cu un fost fotbalist care antrena niște băieți boxeri pe lac) și pun cortul (19.00) pe barajul lacului 2. Cam pe la 20.30 mă retrag la somn.
Nu dorm prea bine și mă trezesc de câteva ori până să se lumineze (4.00, 7.30). 9.10 trezirea definitivă, 10.10 pornim la drum pe poteca ce merge pe lângă apa pe sub baraj.
Găsesc în luncă un drumeag pe partea dreaptă, ajung la niște case cu un C (WC fără apă foarte colorat) și tot pe lângă garduri ajung la DN1 la 10.40.
Câteva minute de autostop și mă ia un camion de Buzău. Am doar 6 kilometri până în Codlea! Cu șoferul Dan care venea din Germania și mai avea câteva ore până acasă, ne luăm la povești și până la urmă (fiindcă e devreme), aleg să merg cu el până în Buzău (că mi-era dor de DN10). Nu simțim cum trece timpul și la ora 14.10 suntem în Buzau. Chiar mă lasă aproape de gară pe ploaie și vânt! În 10 minute sunt în gară și iau bilet la RE15054 (Trans Feroviar Calatori) până la București (20.5 lei, 128 km).
Câteva minute după ora 17.00 sunt în Gara de Nord. Timp pentru ajuns acasă, un duș și despachetat și apoi la concertul Kitaro pentru care vroiam să vin mai devreme! Puteau sa fie două zile mai faine de atât?
Mărțișoarele naturii s-au ținut ascunse, mirosul de primăvară m-a însoțit tot timpul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu