Bucegii ne-au dăruit o parte din frumusețea lor în două zile de iarnă "caldă". Mie îmi era dor de Bucegii mei, căci departe-am fost de ei!
Laura Palanga merge într-o tură cu niște prieteni cu schiurile (îi cunosc pe majoritatea dintre ei). Ea e singura care nu are schiuri și speră să găsească pe cineva să meargă pe bocanci. Hai că vin eu, nu e fair să o las singură să sape urme! Așadar la 6.23 plecăm din București și ajungem în Sinaia cu o parte din schiori. Ei merg mai departe în Bușteni fiindcă vor să urce cu cabina la Babele, de acolo să coboare la Padina și să mai facă și ceva plimbări spre Strunga. Așa că practic tura a fost doar în doi, Laura și cu mine.
Din Sinaia urcăm spre cotă și îi propun Laurei să mergem cu gondola (că nu a mai fost). Mai mult mergem până la gondolă pe străzile Sinaiei decât cu gondola! Stăm la coadă printre schiori (pierdere de vreme) și "lenevim" cu gondola până la 1400. De aici în sus începe tura propriu-zisă. Urcăm pe pârtie până la Cota 1500 și ceva mai sus unde pârtia se împarte în două facem o pauză de dezbrăcare și de ceva poze "la firul zăpezii"! Continuăm pe curbele Drumului de Vară, ne întrebăm dacă niște schiori au căzut di ncauza noastră în plasa de protecție (noi eram pe marginea de sus a pârtiei :D), ajungem sub Cetate și apoi deasupra ei și Laura nu mai vrea să mai mergem și pe promontoriul stâncos. Continuăm pe BR până în șaua Dorului și mai departe coborâm pe marginea pârtiei Valea Dorului până la stația de teleschi și restaurantul cu același nume. În unele locuri schiem pe bocanci ca să nu zicem că nu am venit în tură pe schiuri :D! Facem o mică pauză de masă și coborâm mai departe spre Valea Soarelui. La un moment dat trag un boarder cu bățul să-i dau elan pe zona aproape plată. La Valea Soarelui facem o pauză un pic mai lungă în care ne bucurăm de ceaiul fierbinte din termos și de pâinea de casă (făcută de mama) care a devenit acum cam fărâmicioasă. Cu noi se bucură de pâine și doi căței ceva mai timizi!
Drumul prin Valea Dorului pe BR nu e deschis și sunt urme pe CG spre Bolboci. Hai pe acolo să ne bucurăm măcar parțial de urme! Urcăm până în dreptul primei stâne (unde știam eu că era o stână) și facem dreapta spre șaua Laptici. Urmele merg clar spre Bolboci și nu avem timp suficient să mergem pe acolo! Săpăm urme printre stâne și peste garduri (50-60 cm), printre urme de iepurași și ajungem în șaua Dichiu. Facem o scurtă pauză de masă și îngheț și ocolim o cornișă înainte a a intra în pădure (16.45) prin zăpada mare. Cu pași de uriaș coborâm prin pădure printre scârțâiri de copaci și urși și cu ultimele forțe ("rezervorul e pe roșu, dar mai ține") ajungem la Padina la 18.10. Ne încălzim, mâncăm cu toții (colegii schiori venisera mai devreme și făcuseră câteva plimbări spre Strunga), povestim (majoritatea sunt și cicliști sau alergători și ascult detaliile lor), râdem, pe la 21.00 mai vorbesc un pic la telefon cu o fosta colegă de facultate și pic de somn.
Trezirea e pe la 8.00 pentru a pleca pe la 9.00. După masa de dimineață cei mai mulți pornesc la 9.30, noi doi (tropăitorii) pe la 10.00 și încă 3 schiori un pic după noi. Toți mergem prin Șaua Lăptici. E cea mai bună decizie fiindcă nu mai vrem să mai săpăm și alte urme (variante avem dacă chiar vrem să ne chinuim!). Facem 2 ore și 10 minute până în șa pe urmele de ieri merităm o scurtă pauză. Ne ajung colegii schiori din urmă și pornesc spre valea Dorului pe BR. Mergem și noi după ei! Doar că nouă ne ia ceva mai mult prin vale. Ei au coborât puțin și apoi au urcat pe muchia din dreapta firului văii. Tot săpăm la urme, facem schimb atunci când obosim și după aproape 2 ore ajungem la Valea Soarelui unde ne reîntâlnim colegii schiori. Lângă u nratrac bem un ceai cald, ciugulim câte ceva dulce și mă uit la drona cu care un fotograf din Sinaia filma de la 40-50 de metri activitatea frenetică de la Valea Soarelui. Urcăm pe pârtia nouă până în șaua Dorului. Pârtia asta despre care spun unește lin șaua Dorului cu pârtia dintre Valea Dorului și Valea Soarelui. Mergem un timp în paralele cu Mateo (unul dintre schiori) și cu încă un coleg. În șa "pozăm" rotocoalele de zăpadă și coborâm pe Drumul de Vară până deasupra stânei Târle. Aici eu îi spun că vreau să tai direct spre stână și Laura e mai cuminte. Merge pe varianta de pârtie și mă lasă pe mine prin zăpada mare. Ne reunim deasupra stânei la care mă simt binecuvântat.
De aici eu știam doar varianta directă și Laura mă duce pe o serpentină pe care coborau și schiori. E cam gheață și scăpăm repede de ea în două serpentine! Pe drumul aproape plat ajungem la Cota 1500 și coborâm direct pe o variantă schiabilă cu dâmburi până la 1400. Laura nu prea ar vrea pe pârtia nouă și începem coborârea prin pădure pe marcajele BR. Nu știu cum facem de poteca ne duce tot în pârtia nouă. Așadar să coborâm pe aici! Pe pârtie coborâm prin ceață cam până pe la cota 1000. Ca să scăpăm de aglomerație ieșim în drumul auto de cotă și pe el coborâm serpentinele până la Cabana Schiorilor și apoi Sinaia. Laura vrea să coboare pe șosea, nu pe niște scări-scurtătură și ne despărțim pentru câteva zeci de minute. Ne vom întâlni în gară după câteva schimburi de telefoane! În gară (17.25) luăm bilete, mâncăm niște covrigi cu ciocolată și mergem spre casă cu regio cu un vechi prieten, Andrei Bergheș, până în București (planuri de viitoare ture) (21.15).
Munții mei de acasă, arhicunoscuți, mi-au oferit locuri noi chiar pe un traseu cunoscut. Mulțumiri și binecuvântări!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu