Experimentând Ganga la Varanasi 27.12.2013 Experiencing Ganga at Varanasi

"Împacă-te cu ceilalți" - "Reconcile yourself with others"

Asta am simțit în toată India. Toată lumea se înțelege cu toată lumea! Tineri cu bătrâni, hinduși cu budiști, străini cu localnici, cel care refuză cu cel care e refuzat, cel care cântă sau dansează sau vinde cu cel care doar privește, cel care muncește cu cel care stă, cel care călătorește cu cel care stă într-un singur loc, cel cu ceva educație cu cel needucat... Atâta timp cât te respecți pe tine, îi respecți pe cei din jurul tău. Căci toți în esență sunt parte din tine!

Din ghid știam că de la gară până la ghaturi/porți sunt 3.5 km. Cum am făcut și până acum, aleg să merg pe jos spre centru și apoi spre ghat-uri. E multă aglomerație, oamenii parcă ar merge pe străzi în toate direcțiile, mulți vor să îți vândă câte ceva... Ce obișnuită îmi e strada indiană! Tot am aspect de turist, dar în mine simt schimbarea! Cu autoricșa ajung aproape de ghat-urile Harishchandra și Kedar și șoferul mă duce dintr-o casă de oaspeți în alta. La nici una nu găsește cazare pentru două nopți la 200-250 de rupii pe noapte. Nu vreau să dau mai mult fiindcă știu că se poate sta ieftin. Îmi găsește o casă de oaspeți convenabilă, primesc o cameră la etajul doi (în holul central sunt plase metalice între etaje), îmi las rucsacul și la plimbare prin oraș! Spre Harishchandra Ghat pășesc pe niște mandale și găsesc multe temple pe străzile înguste. Căci doar așa poți simți orașul! Nu am nici un plan de explorare și știu că așa descopăr cât mai multe. Ajung la strada ce coboară la Harishchandra. Cobor spre ghat (porți spre Ganga) și văd o mulțime de lemne în grămezi. Sunt speciale pentru incinerări. Harishchandra Ghat este al doilea ghat (ca importanță) unde se fac incinerări. Știam de fenomenul ghat-urilor și nimic nu poate spune ce simți pe malul Gangei. Mama Ganga este sfântă pentru indieni, este apa pură care îi curăță, este apa în care se spală, este apa în care spală rufe, este apa care îi dirijează, este apa care îi purifică, este apa în care trimit cenușa morților pentru eliberarea din viața curentă (moksha)... Chiar dacă am primit recomandări să fac baie în Ganga, nu pot să trec peste limita personală și nu voi face asta! Asist la o ceremonie funerară și pornesc spre nord spre Kedar Ghat. Ghat-urile sunt pietruite cu piatră mare de râu, sunt multe scări care urcă spre oraș, spre temple, spre case, spre terase... Poți merge de pe un ghat pe altul cu foarte puține excepții. Găsesc școli de yoga, lotuși pictați pe piatră, rufe întinse la uscat, oameni care se spală, străini care ies în evidență (eu mă număr printre ei cu siguranță) prin atitudine și haine, primesc multe invitații de a merge cu barca pe Ganga pentru a vedea mai bine ghat-urile, temple cenușii cu maimuțe pe ele, temple colorate în culori vii, dansuri pentru divinități... E atâta poveste, atâta viață aici, atâtea senzații adunate pe un loc atât de mic! Mă apropii de Manikarnika Ghat, locul cel mai important unde se fac ceremonii funerare. Mi se spune că nu am voie să fotografiez din respect pentru sufletele celor ce fac pasul dintre viețile fizice. Asist la o ceremonie funerară chiar de la început. Aici se ard morții la orice oră din zi și din noapte. Mai întâi se aduc lemnele și se pregătește rugul, apoi mortul îmbălsămat este dus la Ganga pentru a i se trimite sufletul spre Unime, apoi e adus pe rug, se pun lemne pe mort și se aprind cu flacără de la morții dinainte. Toate aceste operații le fac paria, indienii din cea mai joasă castă! Un indian tot insistă să ne explice mie și unor turiști germani ce este aici. Binențeles că cere bani și nu îi dăm! Știu și înțeleg ce este aici fără explicațiile lui. Manikarnika Ghat este singurul ghat pe care trebuie să îl ocolesc pe deasupra pe primele străzi. Mirosul de lemn și corp ars se simte doar la ghat-urile de ceremonie! La Scindia Ghat, următorul după Manikarnika este un templu parțial scufundat în Ganga! Tot aici este și puțul lui Vishnu, Manikarnika Chakra Pushkarini Kund, unde se spune că a meditat Vishnu foarte mulți ani (Manikarnika înseamnă cercelul lui Vishnu și se spune că aici i-a căzut cercelul și s-a oprit pentru meditație). După Lal Ghat îmi dau seama că sunt prea departe și urc pe scări pe străduțele orașului. Printre vacile sfinte merg liber prin înghesuială, la stânga găsesc la un moment dat un magazin de dulciuri, la dreapta primesc o invitație pentru diseară la un concert de sitar într-un restaurant unde mai veniseră români, sunt "tras" în magazine de mătăsuri sau mandale și până la urmă mă tocmesc pentru un sari ieftin (pot costa câteva mii de rupii, eu am dat doar câteva sute!), cutreier pe străzi mai aglomerate sau mai libere și mă opresc două ore la un internet cafe de mai trimit câteva mailuri cu un ceai de mentă, ghimbir și zahăr natural. Parcă totul curge de la sine! Îmi găsesc străzile care mă duc la o piață mare mai sus de Harishchandra Ghat, văd chiar un polițist care "supraveghează" corectitudinea vânzărilor și cobor la ghatul amintit. Tot pe ghat-uri pe malul Gangei merg pe Shivala Ghat, Panchkot Ghat, Jain Ghat (are un templu jainist sus), trec de Tulsi Ghat și ajuns la Assi Ghat, ultimul ghat mare dinspre sud. E singurul ghat pe care găsesc nisip! Ies spre oraș și ajung la templul Shri Kashi Wishwanath. Intru, un indian îmi explică toate statuile de pe acolo și apoi îmi cere bani pentru zeități. Nu am cine știe ce mărunțiș și las câteva monezi. Insufucicient pentru zei (sau pentru "ghid")! Ies pe întuneric pe strada principală Durgakung Road și îmi găsesc ușor drumul spre Harishchandra Ghat printre alte case și pe străzi mici și întunecate. Înainte să merg la casa de oaspeți mănânc două samosa calde și beau un ceai masala. Urc în cameră și continui până pe terasa de unde ar trebui să se vadă Ganga. Doar așa o vagă idee departe. Cobor în cameră, adun în minte tot ce am văzut azi și mă retrag la somn. 

Ups, am început să scriu mult!

This is what I felt in all India. Everybody understand everybody! Young and old people, Hindus and Buddhists, foreigners and locals, the one who refuse with the one being refused, the singer or dancer or seller with the looker, the worker with the one who stays, the traveler with the non-traveler, the educated with the non-educated... As long as you respect yourself, you respect the people around you! Because essentially all are part of yourself! 

From the guide I knew that I have 3.5 kilometers from Varanasi Junction to the ghats. As I did until now, I choose to walk to center and ghats. It's crowdy, people look like walking on the streets in all directions, some people want to sell you something... I'm so used to the Indian street! I still look like a tourist and I feel the change inside! With an auto rickshaw I get close to Harishchandra and Kedar Ghats and the driver takes  me from one guest house to another. He doesn't find housing for 200-250 rupees/night. I don't want to pay more because I know you can stay cheap. He finds me a good guest house, I get a room at the second floor (there are metallic grids between floors), I let my pack and go around in the city! On the way to Harishchandra Ghat I step on some mandalas and I find a lot of temples on the narrow streets. This is the only way to feel the city! I have no exploring plan and I know that I can discover a lot in this way. I reach the street going down to Harishchandra and, while going down to the ghat (gate to Ganga) a see a lot of piles of wood. They are special for cremations. Harishchandra Ghat is the second (as importance) ghat for cremations. I knew about ghat phenomena and no one can say what you feel on Ganga's shore. Mother Ganga is holy for Indians, is the pure water which cleans them, is the water they wash themselves with, is the water for washing clothes, is the water which guides them, is the water which purifies them, is the water they sent the ash of burned people to for liberation from current life (moksha)... I received recommendations to take a bath in Ganga, I can't pass my personal limit and I won't do this! I assist to a funeral ceremony and I start to walk to north to Kedar Ghat. The ghats are paved with big river stones, there are a lot of stairs going up to town, temples, houses, terraces... You can walk on ghats with a few exceptions. I find yoga schools, pavement painted lotus flowers, clothes on drying strings or on the pavement, people washing themselves, standing out foreigners (certainlty I am one of them) with their clothes and attitude, I receive invitation to navigate on Ganga with boats for better seeing the ghats, grey temples with monkeys, strong colors painted temples, dances for gods... There's so much story, so much life here, so many sensations in a little place! I get close to Manikarnika Ghat, the most important place for cremations. I am not allowed to take photos with respect for the soul of the people who make the step between physical lives. I assist to a funeral ceremony from the beginning. They burn dead people at every day and night hour. First they bring wood and prepare the pyre, then the embalmed dead body is taken to Ganga for sending her the soul to Unit, then it is brought on the pyre, they put wood on the body and burn with flame from other bodies. All these operations are made by paria, Indians from the lowest cast! An Indian insist to explain me and other German tourists everything that's happening here. Of course he asks for money and we don't give him! I know and I understand everything without his explanations. Manikarnika Ghat is the only ghat I have to bypass up on the first streets. The smell of burned wood and bodies is felt only near the cremation ghats! At Scindia Ghat, the next one after Manikarnika, you can see a temple partially immersed in Ganga! Here is also the pond of Vishnu, Manikarnika Chakra Pushkarini Kund, where it's said that Vishnu meditated for a lot of years (Manikarnika means Vishnu's earring and he started to meditate after the earring felt down). After Lal Ghat I realize that I went too far and I go up on the stairs to the little streets of the city (old town). I go freely between holy cows, in the crowd, at one moment I find a sweet store, on the right I receive an invitation for this evening to a sitar concert in a restaurant where some Romanians came before, I am "hooked" in silk or mandalas stores and I bargain for a cheap sari (they can cost up to some thousands of rupees and I payed only a few hundreds!), I wander on free or crowded streets and stop for two hours at one Internet Cafe to send some mails and drink a mint, ginger and natural sugar tea. Everything is flowing! I find my streets and reach a big market up from Harishchandra Ghat, I see a police man "supervising" the fairness of the market and I go down to the ghat mentioned above. On the ghats I go on the shore of Ganga on Shivala Ghat, Panchkot Ghat, Jain Ghat (there is a jain temple up from the ghat), pass Tulsi Ghat and reach Assi Ghat, the last big ghat from south. Is the only ghat with sand! I head to the city and reach Shri Kashi Wishwanath temple. I enter, an Indian explains me about all the statues and asks money for the gods. I have some coins for them. Not enough for gods (or for the "guide")! After dawn I head to the main street Durgakung Road and easily find my way to Harishchandra Ghat on small dark roads between houses. Before going to the guest house i eat tow samosa and drink a masala tea. I go up in the room and continue to the terrace where I should see Ganga. Just a view far away! I go down to my room, remember everything I saw today and go back to sleep.

Ups, I started to write a lot!