Început de an fericit 1.01.2014 Happy beginning of the year

          Încă o dată "La mulți ani, 2014!" 

       Sunt departe de casă și mă simt acasă! Mi-a trecut toată oboseala și supărarea de ieri. Acum mă trezesc înt-o dimineață răcoroasă (câteva grade pe plus) și deschid geamul. Grădina verde, plină de tot felul de flori și plante utile și folosite în casă... Trag aer în piept, urc pe terasă și mă rotesc în jur. Pushkar-ul e puțin mai jos de mine, munții sunt peste tot prin jur, aerul îți intră prin tot corpul... Cobor și intru puțin în grădină. Trandafiri și flori de toate culorile, căpșuni, tulpini verzi cât mine de înalte, nuci de cocos în copac, pământ separat în șanțuri și prin unele locuri cu apă... În spatele grădinii stă familia care îngrijește de hotel (Maa Chand). Revin spre terasa exterioară (unde sunt montate niște camere-corturi). Pe unul dintre ele încă e brumă! Mănânc de dimineață un terci de ovăz cu fructe, beau un ceai și aranjăm pentru un safari pe cămilă pentru la prânz (doar 200 de rupii pe oră, safari de trei ore în care să prindem și apusul!). 

          Once again "Happy new year 2014!"

          I'm far away from home and I feel at home! All the fatigue and anger from yesterday dissapreared. I wake up now in a cool morning (just a few degrees) and I open the window. Green garden, full of all kind of  useful and used plants and flowers... I take a deep breath, go up on the terrace and make a round tour. Pushkar is lower, mountains are all around, air is flowing in all your body... I go down and enter the garden. Roses and flowers of all colors, strawberries, green 2 meters high stems, coconuts in a tree, ground divided in ditches, some with water... The family owner of Maa Chand hotel live in the back of the garden. I turn back to the externat terrace where they have some rooms-tents. There is still hoarfrost on one of them! I take my breakfast with some fruit porridge and a tea and we arrange for a camel safari for the noon (only 200 ruppes/hour, a three hour safari with the sunset!)

        Am vreo 3 ore timp liber. Odihnă activă! Merg spre centru hotărât să ajung la templul lui Brahma și apoi la templul dedicat lui Savitri. Trec spre centru și apoi (mai mult decât aseară) continui pe strada principală aglomerată. La un moment dat văd pe stânga un templu jainist de marmură albă și intru în liniștea deplină. Atât de curat în mijlocul mizeriei exterioare! Ajung la templul lui Brahma, mi se spune să las sandalele și rucsacul și mi se dă forțat un mănunchi de flori. "Pentru Brahma!" Un tânăr se oferă ca ghid "pe gratis". Îmi povestește rapid despre zeitățile din templu, mă "trage" pe lângă localnici mai repede. Am reținut ceea ce îmi explică despre GOD: Brahma Generator - creatorul tuturor lucrurilor și ființelor, Vishnu Operator - punerea în acțiune, Shiva Destroyer - cel care e menit să distrugă pentru a da prilejul re-creației. La ieșire îmi cer bani pentru cutia în care mi-am lăsat bagajul și pentru ghidaj. "Nu ați spus nimic despre asta. Dacă spuneați de la început de asta, vă dădeam!" Cobor puțin pe strada principală și fac dreapta spre templul lui Savitri.

         I have free time for three hours. Active resting! I head to the center decided to reach Brahma's and Savitri's temples. I pass the downtown (more than yesterday evening) and continue on the main crowded street. At one moment I see a Jain white marble temple on the left and I enter in a full silence. So clean in the middle of external misery! I reach Brahma's temple, they tell me to let my sandals and my backpack and they give me a bundle of flowers. "For Brahma!" A young boy offers to be a guide "for free". He tells me very fast about the gods of the temple, takes me faster over the locals. I remember the explanation of GOD: Brahma Generator - creator of all things and beings, Vishnu Operator - let into action, Shiva Destroyer - the one meant to destroy for re-creation. At the exit they ask money for the box i used for my baggage and guiding. "You didn't say anything about this. If you said at the beginning, I would have given!" i go down on the main street and turn right to Savitri's Temple.

       Printr-o turmă de porci urmez ulița prăfuită ce mă duce la marginea deșertului. Văd primele cămile! Chiar mi se oferă ceva de băut de la magazin. "Poate când mă întorc". Fac poză unor copilași pe nisip. "Zece rupii!" "Mă iertați, nu am!" Pe ceea ce aflam mai târziu că e drumul de safari vine o indiancă cu fața acoperită cu un sac pe cap. Plăcută prezență! Urc la început pe aleea pietruită cu scări și mai apoi rămâne potecă cu trepte de piatră. La mijloc întâlnesc o femeie cu părul alb care făcea pauză. "Nu sunt așa de obișnuită cu efortul" "Fiecare cu ritmul lui :D!" "Ne vedem sus la templu!" Mă cuprinde o senzație puternică: o cunosc din viitor de pe Camino de Santiago de Compostela! Spun din viitor fiindcă nu am fost pe Camino! Continui cu gândul că trebuie să îi spun asta cumva! Ajung la templul din vârful muntelui, intru în templu la zeița Savitri și mă învârt puțin prin templu. Templul e păzit de o vacă și de maimuțe (curioase, nu sunt hoațe, sunt foarte calde cu puii lor). Mai merg un pic pe culmea muntelui și la o ruptură de pantă mă opresc. Urcă un indian spre templu și când ajunge la mine, îmi face semn să mă așez și îmi dă o gură de apă (pani). Nici un alt cuvânt, doar priviri! Mă întorc la templu și Maria, argentinianca de mai devreme, era pe scările de la intrare. Vorbim despre siguranța încălțămintei și admirăm maimuțele grijulii. Ne prezentăm (Maria Kartika, Cezar). E atâta energie pe care o simt între noi. Înainte de plecare îi mărturisesc senzația de mai devreme. "Am fost pe Camino. Și vreau să mai merg la anul" "Poate mergem împreună..." Facem schimb de adrese de facebook, ne îmbrățisăm și eu pornesc la vale. "Am un camel safari mai încolo" "Trebuie să mergi, e fantastic! Poate ieșim diseară la un ceai" "Te caut dacă pot ieși". Ce momente! S-a creat o legătură extraordinară! Cobor repede scările, traversez orașul și la 13.50 sunt la hotel. 

         I pass a herd of pigs and follow the dusty lane to the limit of the desert. I see the first camels! Some locals even offer me something to drink from the store! "Maybe when I come back" I take a picture with some kids on the sand. "Ten rupees!" "Sorry, I don't have!" On the way that I'll find later as being the safari way I see an Indian woman face-covered with a bag on the had. Pleasant presence! I start to climb the stairs paved alley followed by a rock paved path. At the middle of the way up I meet a grey haired woman in a break. "I'm not so used with the effort!" "Each has his own rhythm :D!" "We meet up at the temple!" I feel a strong sensation: I know this woman from my future from Camino de Santiago de Compostela! I tell you future because i didn't walk on Camino! I continue with the thought that I have to tell her in some way! I reach the temple from the top of the mountain, enter the temple to goddess Savitri and walk around in the temple. The temple is guarded by a cow and some monkeys (curious, not thieves, very warm with their babies). I continue to walk on the ridge and stop at a big rock slope. An Indian climb up the ridge and he stops beside me, makes me a sign to sit and give me some water (pani). No other words, just looking to each other! I turn back to the temple and Maria, the Argentinian woman that I met before, was on the entering stairs. We talk about the safety of shoes and admire the careful monkeys. We present each other (Maria Kartika, Cezar). I feel so much energy between us. Before leaving, I confess to her about the earlier sensation. "I walked on Camino. And I want to go again next year" "Maybe we'll go together...". We change facebook addresses, hug and I start to walk down. "I have a camel safari later" "You must go, it's fantastic! Maybe we go out for a tea this evening" "I'll look for you if I can go out". Some moments! I fastly go down the stairs, pass the city and reach the hotel at 13.50.

     Ghidul meu venise cu Mohan, cămiloiul (doar masculii sunt folosiți pentru transport de oameni sau mărfuri), bem un ceai și sus pe cămilă. Mergem pe alt drum, povestim de toate și ieșim pe lângă muntele Savitri la dreapta spre dune. Pe podul-baraj ce coboară la lac urcă și ghidul pe Mohan și putem merge mai repede. La dune ne oprim pentru jumătate de oră, sunt avertizat că vor veni țiganii pentru un grup și să nu plătesc nimic. Oricum e prima dată în deșert și pe cămilă! E minunat! Vin trei indieni din deșert și îmi cântă (încerc și eu) la bhopsi (un fel de cobză din elemente naturale (nucă de cocos, piele și păr de cămilă, lemn sculptat)). Le dau câte o sută de rupii și se ceartă pe bani! Poate doar așa pentru efect. Până să vină țiganii, cobor printre dune fericit că merg prin nisip și nu e foarte cald. Urc din groapa de nisip, filmez ceva dansuri țigănești puțin de la distanță (lângă grupul de evrei comozi) și pornim cu Mohan înapoi. Apusul ne prinde pe alte dune, fac câteva cadre din mers și aflu despre târgul de cămile din septembrie (văzusem niște schelete de cămile moarte și m-au intrigat!). Cu niște colegi parizieni intrăm în paralel pe cămile în oraș și până aproape de hotel. Cobor la hotel cu mișcarea caracteristică, îi dau bacșiș ghidului (a fost foarte fain și am povestit multe) și sunt fericit după ziua extraordinară. Seara stăm la foc și gazdele îmi povestesc despre necazurile de peste zi (răfuieli aseară și probleme pe la spitale). Nu mă las afectat nici când închid poarta hotelului de teama unor comisari guvernamentali beți și scandalagii. Mai povestim la foc până târziu în noapte, iau o sticlă de apă și mă retrag la somn. Ce zi!

        My guide came with Mohan, the male camel (only the males are used for human or goods transport), we drink a tea and up on the camel. We follow another road, talk about everything and go out of Pushkar on the right of Savitri mountain to the dunes. On the bridge-dam of the lake, the guide climbs on Mohan and we can go faster. At the dunes we stop for half an hour, I am warned that the Gypsies will come for a group and I don't have to pay anything, Anyway it's the first time in the desert and on a camel! It's amazing! Three Indians come from the desert and they sing to me (I try to sing also) at bhopsi (a kind of cobza made of natural elements - coconut, camel hair and skin, carved wood). I give them 100 rupees each and they argue for the money! Maybe it's just for the image! Before coming of the Gypsies, I happily go down on dunes on the sand and it's not very hot. I go up from the sand hole, film some Gypsy dances from some distance (near the group of lazy Jews) and we start to go back with Mohan. We reach the sunset on other dunes, I take some shots while walking and find some information about the camel fair from September (I saw some camel skeletons and they were intriguing!). With some Parisians we enter on the camels in the city and go to the hotel. I get down of the camel with the specific movement, give a tip to the guide (he was very good and I learned a lot from him) and I am happy after this amazing day. In the evening we sit around the fire and the hosts tell me about the troubles they have (some fights last night and problems at the hospitals). I don't let this affect me not even when they close the hotel's gate for the fear of some drunk and brawler Government commissioners. We continue the stories around the fire late in the night, I take a bottle of water and go to sleep. What a day!