Juma' de zi în Varanasi, mai mult de cealaltă jumătate pe drum! Dimineață închei socotelile la casa de oaspeți și mă îndrept cu tot bagajul spre templul maimuțelor. Corect este templul Durga, Templul lui Hanuman, zeul-maimuță! Cu adidașii la intrare, mă învârt în jurul templului pentru câteva poze. Nu ai voie să pozezi templul de la intrare fiindcă e loc de rugăciune! Mi se pune pe mână o brățară din piele pentru noroc și nu am mărunțiș să le dau! Namaste și mai departe! Chiar de e afară, șosetele nu mi se murdăresc de la marmura albă umblată de mulți credincioși! Ies de lângă turnurile roșii ale templului Durga și merg la templul vecin Sri Rama Charita Tulsi Manasa. E o construcție masivă din marmură albă în care intru descălțat și fără bagaj. Prilej să explorez templul la cele trei nivele atâta timp cât nu trebuie să plătesc! Pe pereți sunt expuse scene din viața lui Krishna. De la etaj (unde nu intru într-o zonă unde trebuie să dai bani, fie ei și 20 de rupii) observ un grup care intră grăbit spre adorația zeităților templului și se prosternează în toată zona de la parter. Ies din templu și mai hoinăresc pe străzi. Trec printr-un părculeț cu un templu circular în mijloc, pe la fântâna Kuruksetra Pokhra găsesc străduțe și scări care mă scot la Ganga. Trebuia să revin la mama Ganga fiindcă nu îi luasem nici o piatră surorii mele! Găsesc câteva pietre (sunt greu de găsit pe ghat-urile curate!), merg până spre Harishchandra Ghat și chiar înainte de acesta mi se oferă "haș ieftin". Îi refuz politicos și mă așez pe o bancă de marmură înainte de ghat. Imediat sar pe mine "vulturii indieni" ("ghizi") să-mi arate ei zona! "Mulțumesc, eu tocmai plec din Varanasi!" Atent la ce e în jur, meditez câteva minute pe bancă și ies spre strada principală Durgakund. Fac dreapta și sunt încăpățânat ca un catâr. Nu vreau în nici un fel să iau o ricșă! Și e mai fain așa să îți găsești tu drumul tău, nu să ți-l ghideze alții! Străzile și indicatoarele (aici găsesc niște indicatoare generale) mă duc spre gară. În drum îmi iau niște portocale de pe stradă de la un vânzător ambulant și mai scot și niște bani de la un ATM (dacă le spui de bancomat, nu știu ce e aia, dacă le spui de ATM, te ghidează)! Trec prin partea modernă a orașului cu clădiri de birouri și ajung la 13.00 la gară. Aș fi vrut să merg și la catedrala catolică din Varanasi Cantonment de după gară și renunț la asta. Am vreo 4 ore până la tren, mănânc ceva la un fast-food din gară și mai aștept câteva ore în biroul internațional (un angajat al gării cu calculator cu imprimantă cu ace, câteva canapele pentru străini și aer condiționat - ventilatoare pe tavan) până să primesc locul în tren. Am bilet VAC fără rezervare de loc. Am biletul pentru o jumătate de loc pe un pat lateral. Până să primesc numărul locului (cu o oră înainte de plecarea trenului), mai citesc ceva, mai scriu puțin în jurnal, mai intru în vorbă cu niște australieni, observ un grup de chinezi cu bagaje mici care vorbesc doar cât e nevoie (chiar și între ei), un alt grup de filipinezi care vorbesc cu angajatul căilor ferate printr-o tipă cu o engleză perfectă... Așa îmi place să observ oamenii! Mai iau ceva de mâncare pentru drum și mă urc în tren. Stau în pat cu un tânăr indian de 34 de ani (pe hârtia de pe fiecare vagon e trecut numele fiecăruia, sexul și vârsta). E mai greu până ne găsim amândoi poziția în patul de 60 de centimetri lățime și ne descurcăm. Până dimineață când ar trebui să ajung în Agra, reușesc să dorm câteva ore adunate. Suficient pentru un călător cât să fie gata pentru o nouă zi!
Half a day in Varanasi, more than the other half on the way! In the morning I finish all the financial stuff at the guest house, take my whole pack and head to Monkeys' Temple. The right name is Durga Temple, Temple of Hanuman, the monkey-god! I let my shoes at the entrance and walk around the temple for some pictures. You are not allowed to picture the temple's entrance because it's a place of praying! They put a lucky leather bracelet on my hand and I don't have small coins for them! Namaste and move on! Even if it is outside, my socks are not getting dirty from the white marble stepped by Hindu prayers! I go out of the red towers of Durga temple and go to the neighbor Sri Rama Charita Tulsi Manasa temple. This is a massive white marble construction and I enter without shoes and luggage. It's an occasion to explore the three levels of the temple as long as I don't have to pay! I see on the walls scenes of Krishna's life. From the second floor (I don't enter because I have to pay only 20 rupees) I observe a group fast entering to adore the gods of the temple and prosternate for them on the ground floor. I go out of the temple and wander on the streets. I go through a small park with a temple right in the middle of it, pass near Kuruksetra Pokhra pond, find small streets and stairs which take me down to Ganga. I had to come to mother Ganga because I didn't take any rock to my sister! I find some rocks (hard to find on the clean ghats!), go to Harishchandra Ghat and before this one I an offered some "cheap hash". I refuse them politely and sit on a marble bench before the ghat. Some "Indian eagles" ("guides") come to me to show the area! "Thanks, I'm just leaving out of Varanasi!" Careful with everything around, I meditate a few minutes on the bench and head to Durgakund main road. I turn right and I am as stubborn as a mule. I don't want to take any rickshaw! It's more fine to find your own way instead of being guided by others! The streets and signs (here I find some general signs!) head me to Varanasi junction (railway station). On the way I take some oranges from a peddler and take some money from an ATM (if you ask them about cash machine or bancomat, they don't understand, if you ask about an ATM, they guide you!). I pass the modern part of Varanasi with offices buildings and reach the railway station at 1.00 p.m. I wish to go to the catholic cathedral over Varanasi Cantonment and cancel my plan. I have about four hours to the train, eat some fast-food and wait for a few hours in the international office (a railway employee with an old computer and matrix printer, some couches for foreigners and roof air conditioned) before getting my seat reservation ticket. I have no seat VAC reservation. I have a ticket for half of a coach lateral bed. Before getting the seat reservation (an hour before leaving), I read some stuff, write in the journal, talk to some Australians, observe a Chinese group with small luggage speaking only when needed (even in the group), another group of Filipinese people speaking to the railway employee in a perfect English (one girl of the group)... I like so much to observe people! I take some food and step up in the train. I share the bed with an 34 years old Indian (on the reservation chart you have the name, sex and age!). It's a little hard until we both find a position in the 60 centimeters width bed and we manage this. Before the morning when I reach Agra, I manage to sleep for a few hours. Enough for a traveler to be ready for a new day!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu