Colegi de tură: solo
Joi, 15 august, pornesc de dimineață pentru a parurge ultimele trasee marcate din Crai. Cu trenurile deja cunoscute din descrierile anterioare (5.45-8.30 București-Brașov și apoi 9.12-9.52 Brașov-Zărnești) ajung în Zărnești și fac o scurtă pauză de început la o gogoșerie din centru. Proprietarul mi se plânge că a venit din Constanța de ceva timp și că acum afacerea nu îi mai merge așa de bine. Recunosc că m-a atras mirosul gogoșilor și îmi confirmă că acum asta îi menține cât de cât vânzările. De la giratoriul central ies pe strada Toplița spre Plaiul Foii, prind o ocazie până la pensiunea Taverna Craiului și mai departe continui pe jos vreo doi kilometri până la despărțirea de Bârsa lui Bucur. Trec pe lângă mine câteva mașini de Ilfov și oprește o maşină de Harghita. Șoferul e angajat al unei firme de exploatare de lemn și duce de mâncare unor colegi aflați pe Bârsa Groșețului. Numa'bine să mă ducă și pe mine până la intrarea în drumul spre Rudărita! Îmi spune că mai are 2-3 km până la colegii lui tăietori de lemne. E doar ora 11.00 și mă simt foarte norocos. Sper să am norocul ăsta și la ploaia care se anunță după ora 15.00! În 20 de minute ajung la separarea BR pe Bârsa Tămașului de Plaiul Mare. Eu urc pe Plaiul Mare pe BA/TA/TR fiindcă scopul meu este de a merge cât mai mult pe BR transcarpatică (adică legătura dintre Crai și Făgărași peste Tămașul Mare).
La miez de zi ajung la intersecţia de sub Curmătura Foii, las în stânga traseele cunoscute şi "bălăurite" săptămâna trecută şi urc la dreapta pentru cinci minute până la intersecţia cu BR. Las în spate creasta albă zimţată a Crăiesei şi merg spre vest spre Făgăraşi. În 4 minute ajung la intersecţia de unde BA şi BR merg pe direcţii diferite. Până aici fusesem şi săptămâna trecută în cercetare! Acum ies pe drumul de TAF din dreapta şi urc pentru câteva sute de metri spre muchie.
Cotesc pe muchie spre vest şi drumul îngustat în potecă mă conduce printre ierburi înalte şi copaci căzuţi spre cel mai înalt vârf de legătură dintre Crai şi Făgăraşi, Tămaşul Mare (1735m).
Pe vârf stau câteva minute să dau mesaje celor dragi şi mă bucur de câteva guri de apă. Cum norii se adună deasupra mea, pornesc iute mai departe. În cinci minute cobor în prima şa la vest de vârf de unde pleacă la dreapta BG pe Muchia Runcului. Puţintel mai încolo voi avea de furcă pe aici cu lipsa semnelor! Acum continui pe marcajul roşu. Printre copaci căzuţi şi marcaje din ce în ce mai rare, trec printre câteva vaci aparent rătăcite prin pădure, las în stânga un mic lăculeţ temporar şi urmez poteca şerpuitoare peste un vârf fără nume de 1682 m. Singura caracteristică a acestui vârf ridicat dintre jnepeni este un platou alungit cu o poiană pe el! Urmează apoi o coborâre scurtă pe linia muchiei şi marcajele (pe care mă mir că le mai găsesc) cotesc la stânga (sud) printre căzături. Vreo 50 de metri cobor pe un drum de TAF şi cotesc la dreapta pe acelaşi drum. Am de sărit peste copaci, am de strecurat pe sub copaci, de ocolit alţii şi tot aşa... Semnele sunt foarte rare. Sunt undeva în sudul vârfului Ciocanu (Ţânţăreanca) de 1662m. Îl sun pe Marian Poară să îl întreb dacă e bine pe unde merg (pe hartă acasă el vede mai bine pe unde e poteca "marcată"!), mai cobor vreo 200 de metri cu confirmarea lui şi mă opresc. Drumul tot continuă în jos pe culme! Hotărâm de comun acord întoarcerea spre Curmătura Foii. Înapoi pe drumul cunoscut ajung printre zmeură şi afine la intersecţia cu BG de mai devreme. Am un pic de ghinion că începe să picure. Curând picurii cresc şi se transformă într-o ploaie mocănească păcătoasă! Bine că nu ţine prea mult cum sunt de obicei ploile mocăneşti pe munte!
De la marcajul indicator (două ore până la Plaiul Foii) cobor pe BG prin pădure. Panta e mare şi semnele îs tare rare! Aproape că nu găsesc nici o bandă galbenă care să mă conducă. Doar poteca şi ea slab vizibilă (de fapt îs multe poteci ce-mi dau de furcă) mă conduce alături de GPS la vale.
După doar şase minute de coborât grăbit prin pădure ies în prima poiană. S-a oprit ploaia şi pot înainta în voie. Dacă aş şti şi pe unde! O potecă aparent clară mă conduce la stânga tăind poiana. O urmez şi ajung într-o culme împădurită foarte deasă. Poteca a dispărut total. Deci nu e bine pe aici! Mai cobor un pic la dreapta udându-mi bocancii cu iarba cu stropi adunaţi mai devreme, merg pe curbă de nivel şi dau de poteca mare în şanţ. Pe aici trebuia să cobor eu! Urc înapoi până în locul unde am părăsit această potecă şi îmi dau seama de greşeală. Trebuia să merg tot în jos în dreapta. Cu greşeala reparată revin pe poteca bună, cobor prin pădure condus la un moment dat de un vâlcel pietros.
La capătul de jos al poienii e un copac dărâmat pe lângă care poteca pare să facă dreapta prin pădure. Cobor puţin pe brâne fără marcaje. Ma uit pe GPS şi văd că poteca marcată ar fi pe alt picior de munte. Aşa că mă întorc până la limita poienii şi găsesc poteca corectă tot în jos faţă de direcţia de până aici. Pe potecă clară în 10 minute ajung la marginea unei defrişări. Marcajele sunt din ce în ce mai dese pe copacii încă netăiaţi. De fapt aici zona este în refacere naturală! Cobor câteva sute de metri şi poteca se lărgeşte într-un drum de TAF (suntem cam la 1300 metri altitudine) bine marcat care coboară abrupt în câteva serpentine pe versantul estic al Muchiei Runcului şi apoi de-a lungul lui se lasă la vale.
Cobor până la o poiană deasupra intersecţiei drumurilor forestiere de pe Bârsele Tămaşului şi Groşeţului. Mă aflu într-o poiană largă în care sunt câteva case de vacanţă. Plouă destul de urât şi nu am chef de nimic. Planul meu era să merg spre Rudărita câţiva kilometri pentru a salva pe GPS o parte din traseul BR spre Făgăraşi, să mă întorc apoi la Plai şi să pun cortul. Deocamdată trebuie să cobor la marcajul din drum. Merg pe stânga poienii pe lângă pădure şi înainte de ultima casă marcajele şi poteca cotesc la stânga în coborâre abruptă. Mă conformez şi în câteva minute sunt la stâlpul indicator de final/început de traseu. Merg 100 de metri spre Plaiul Foii hotărât să pun cortul acolo. Mâine văd ce fac fiindcă am o zi de relaxare! Cu Romeo Bucur am planuri făgărăşene pentru sâmbătă şi duminică! Văd că apare un camion de lemne care urcă spre Rudărita. Schimbare de plan (16.00)! Fac cu mâna şi şoferul mă ia cu el "doi-trei kilometri" în sus. E din echipa celui de mai devreme! Mergem mai mult de 6 kilometri, adică drumul pe care trebuia să îl parcurg pe jos. Ce noroc să am mai mult decât ăsta? Se opreşte şi ploaia şi îi spun şoferului că mă întorc pe jos. Recunosc că l-am minţit puţin că ar trebui să mă văd cu nişte prieteni care coboară din Făgăraşi şi care nu au mai apărut. Că altfel era un pic cam ciudat să merg singur spre Făgăraşi doar pe forestier! "Dacă stai până încarc, te duc eu înapoi". Fiind ud şi înfometat, accept cu plăcere oferta. De la 16.30 la 19.00 încarcă remorca și camionul (copaci de 80 cm diametru par niște scobitori sub brațul macaralei camionului!) și șoferul mă aduce înapoi la Plaiul Foii și în Zărnești. M-ar fi dus mai mult, dar face stânga spre Șercaia! De la gară (unde ajung la 20.00 și am tren doar la 22.40), pornesc pe jos prin lungul Zărnești până la ieșirea spre Râșnov. Mă iau doi străini până la intrarea în Râșnov și îmi caut loc de campare în Râșnov cu ajutorul unei prietene de aici. Și în seara asta și mâine seară voi campa în parcul "Promenada Sissi"! În articolul următor vă povestesc ce am citit şi eu despre "Promenada Sissi". Deocamdată pun cortul într-un loc mai ascuns, vorbesc cu Romeo să ştie de unde să mă ia sâmbătă dimineaţă şi închid fermoarul de la sacul de dormit! Sunt tare bucuros că am reuşit în 13 zile să parcurg toate potecile marcate ale Pietrei Craiului. Un record pe care îl voi încununa duminică cu unul din cele mai frumoase vârfuri din Carpaţi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu