Plimbare prin Bucegi 08.09.2013

Plimbare prin Bucegi 08.09.2013

Colegi de tură: Ilinca Alexandrescu, Cezar Partheniu

Au trecut aproape două săptămâni de la tura bulgărească. Mi-e prea dor de munte şi Ilinca vine cu o propunere pentru o plimbare în Bucegi. Vrea o tură clasică cu urcare pe valea Jepilor şi coborâre pe valea Urlătorii pe la cantonul Schiel cu ieşire până la cruce. Data trecută i-a fost un pic teamă pe cabluri şi acum vreau să îi arăt că nu are de ce să-i fie frică. S-a informat de trenuri şi ca de obicei stabilim întâlnirea dimineaţă la 6.00 în Gara de Nord. Luăm bilete şi cu trenul regio ajungem la Buşteni (6.35-9.30). În 20 de minute suntem în faţa hotelului Silva după ce doi "şoferi" încercaseră să ne ademenească cu transport 4x4 pe platou. I-am întrebat de traseu abţinându-mă să îi iau la rost fiindcă mi-au "prezentat" traseul "oficial" prin Sinaia până la capătul asfaltului spre Piatra Arsă. Le-am zis că ar fi bine să nu meargă mai departe fiindcă nu le va fi bine ;). Mi-au zis că nu merg fiindcă e barieră şi sunt jandarmi. Să presupun că se ţin de cuvânt... La Silva alţi "rechini" sunt gata de atac. Unul e chiar iritat când iau afişul din parbriz şi mă uit râzând la el. Nu mai ştiu ce greşeală elementară era acolo pentru un bucegean...

În câteva minute (10.10) suntem la intrarea în CA (valea Jepilor). Văd că un tânăr îndesa un chiştoc într-un fost stâlp de marcaj. "Mai bine ia-l cu tine şi îl laşi jos la întoarcere". Urcăm puţin pe drumul de TAF şi propun să facem un mic ocol până la baza Salvamont din valea Spumoasă. Nu mai fusesem aici! Pe lângă captarea Deneş urcăm pe drum două serpentine şi dăm de doi turişti. Greşiseră drumul spre Caraiman... Ajungem la captarea Caraiman (1082m altitudine) construită în 1892 şi modernizată în 2009. Valea arată tare frumos de aici...

Urcăm pe versantul stâng (drept în sensul nostru) al Vâlcelului Înspumat prin pădure până la baza Salvamont. De aici în câteva minute suntem la captarea Valea Spumoasă (1147m) pusă în funcţiune în 1960. Aici văd un tip dezbrăcat până la mijloc în mijlocul unui grup. E Costi Diacopolos! Trebuia să dau eu peste cineva cunoscut :D! E cu familia şi cu nişte prieteni la plimbare. Povestim vreo jumătate de oră (băieţii ne servesc cu napolitane) şi abia la 11.00 ne hotărâm să mergem mai departe. 

Înainte de a coborî de la baza Salvamont, eu cercetez puţin stâncile de sub cabană să văd de nu se poate coborî cumva şi pe acolo. Doar aşa de distracţie! 

La revenirea în poteca marcată ne salutăm prietenii şi începem urcuşul pe valea Jepilor spre cabana Caraiman. Mi-e atât de cunoscută valea încât acum îmi pare doar o plimbare duminicală. Urcăm zona de pădure, trecem peste primele lanţuri din poienile alpine, trecem de intrarea în Brâul lui Răducu şi ajungem sub cascada Caraiman. Pe 1 iunie era de ditamai frumuseţea, acum e seacă!

Înainte de intrarea în Brâul Portiţei vedem pe brânele peretelui un puiuţ de capră neagră. Îl găsiţi în imaginea de mai jos?

Chiar sub peretele cascadei o vedem şi pe maică-sa :D!

Pe serpentinele de sub platforma cabanei urcăm cu Marius Dumitrel (mă cunoaşte de pe facebook) cu Diana (soţia), Bianca (fetiţa de un an şi ceva în rucsacul special) şi căţeluşa Happy. Mai vedem încă o capră neagră liniştită pe brâne inaccesibile!

Urcăm în acelaşi ritm (eu cu noii mei prieteni de pe facebook) şi la cabană aştept câteva minute să vină şi Ilinca (14.00). Stăm vreo jumătate de oră la poveşti cu Marius şi cu Sorin Ungureanu (vechi prieten de munte) şi ne salutăm colegii de drum. Ei renunţă la Brâna Caraimanului şi coboară cu fetele pe valea Urlătorii. Noi urcăm pe Brână spre Crucea Eroilor. Cam pe la mijlocul brânei ne întâlnim cu Adrian Ciorbă (apărătorul Bucegilor de pe www.buceginatura2000.wordpress.com) şi mai schimbăm impresii de bucegeni. Nu pot să nu strâng multe PET-uri, sticle, cutii metalice de bere şi hârtii de pe drum! Umplu două pungi (că atât aveam la mine) şi le voi purta până seara la mijloc sau în rucsac! 

La 16.00 suntem la Cruce, stăm vreo 20 de minute în care admirăm Buştenii, crestele Vâlcelului Mortului şi a Picăturii şi ceva din peretele Văii Albe şi urcăm direct spre vârful Caraiman şi până la intrarea în valea Albă. 

Coborâm în CR spre Babele şi înainte de cabană tăiem stânga până în BG spre Piatra Arsă pe un fel de drum de apă şi de gaze. 

Ieşim din poteca marcată dintre Babele şi Piatra Arsă şi pe drumul aflat la est de vârful Ciocârlia coborâm pe TA până la cantonul Schiel unde facem o scurtă pauză pentru un măr şi câteva minute de odihnă.

La 18.30 începem coborârea pe "Schiel" până în Buşteni. Coborârea pe cabluri, prin pădure pe lângă intrarea în Brâul lui Răducu şi mai departe peste cele trei fire ale Comorilor le facem încă pe lumină. Acum se întunecă din ce în ce mai devreme!

La 20.30 suntem la intrarea în valea Jepilor şi încheiem circuitul. Estimările de acasă nu s-au potrivit cu realitatea de pe teren chiar dacă am fi scos pauzele de la baza din Spumoasă şi cea de la Cruce! Nu mai avem trenuri sau microbuze pentru Bucureşti şi la ocazie avem noroc cu un tip montagnard care încercase (fără un plan anterior) să coboare Colţii Morarului. Tot povestind (21.20-23.20) ajungem în Bucureşti la timp pentru ultimul metrou spre casă. Am ajuns mult mai târziu decât estimase Ilinca, dar totul e bine când se termină cu bine!