Prin dealurile Râşnovului 16.08.2013

Prin dealurile Râşnovului 16.08.2013

Colegi de tură: solo

Așa cum vă spuneam în povestirea anterioară, seara pe la ora 22.00 ajung (la recomandarea unei prietene care a trăit ceva vreme în Râșnov) în parcul-promenadă Sissi. Reamenajarea acestui parc a fost făcută în 2012 de Primăria orașului Râșnov-Rosenau. Pe panoul explicativ montat de Primărie la intrarea în parc informațiile sunt date în română, engleză, franceză și germană. "Promenada Râșnovului a fost amenajată în anul 1879, la inițiativa colonelului Johann von Kaunz, comandantul regimentului de cavalerie din Râșnov, și a fost denumită "Elisabeta', în cinstea împărătesei Elisabeta (Sissi) a Austro-Ungariei. Soldații au trasat aleile, de-a lungul cărora au plantat copaci și au așezat bănci. A fost construit un foișor, iar mai târziu a apărut un bufet cu terasă. Lângă Elisabethenpromenade s-a construit și o școală de înot. Locul de plimbare al râșnovenilor de altădată a fost refăcut abia în anul 2008, la inițiativa primarului Adrian Ioan Veștea." (am citat direct de pe panoul Primăriei, nu sunt de acord cu punctuația folosită!). Cum nu mi-am făcut nici un plan pentru ziua de azi și mi-am propus să mă relaxez, m-am trezit eu pe la 7.30 și am lenevit în cort până pe la 10 și ceva. Mănânc, mai citesc ceva, admir dimineață calul pe care un localnic îl lăsase să pască în parc și spre 11.00 strâng cortul jilav de peste noapte. De știam că vin tot aici diseară, probabil că l-aș fi lăsat la uscat! Cu bagajul strâns, pornesc la 11.00 într-o "scurtă" plimbare pe dealuri! Doar așa fiindcă picioarele nu îmi stau pe loc când sunt în Natură și în locuri noi pentru mine! 

Din poiană urc pe drumuri de TAF circa 300 de metri, urmez drumul la dreapta pe culme și pădurea pare că se deschide în fața mea. Merg și repede și cu mare drag de Natură. Câți oare au plăcerea de a bălăuri așa fără țintă prin pădure?

Mă întâlnesc cu un drum din dreapta, continui pe culme într-o ușoară urcare și ajung într-un alt picior de deal. Aici am posibilitatea să cobor spre dreapta spre oraș sau să continui în stânga urcarea. Ce credeți că am ales? Sus pe culme dau de o zonă plată unde trec prin câteva zone cu ceață. Senzație foarte plăcută și răcoroasă!

Tot în sus pe culme dau de o trambulină din lemn pentru biciclete sau motociclete. Pe poteca lină dau curând de niște benzi albe pe copaci care tot urcă pe vârful din fața mea. Poteca largă rămâne la dreapta și eu urc în serpentine vârful din față.

Pe vârf văd pe o placă pe un copac scris "START SHAKEDOWN". Deci clar e ceva concurs pe roți! Cobor vreo 200 de metri printr-o zonă verde foarte plăcută învăluită în mister și ies la o poiană lungă.

Prin poiană (unde pe un panou silvic e menționată interdicția cu mijloace motorizate) cobor pe un drum larg până la un drum lat prin poiana despădurită. Mă apropii și văd că am dat de un marcaj TR. Cotesc la dreapta și pe drumul larg ajung la șoseaua ce leagă Râșnovul de Poiana Brașov.

Pe lângă cei veniți cu mașinile și cu corturile mari de prin zonă, văd și câteva trasee: CG coboară spre orașul Râșnov, Cetatea tărănească și muzeul Râșnov prin valea Cetății (pe la hotelul Ștrand) în circa o oră, TR merge într-o direcție spre Poiana Brașov prin valea Sticlăriei și în cealaltă direcție spre Cristian prin rezervația de stejari seculari (din direcția asta am venit eu și mi-a intrat în viitoare planuri), PA merge spre cabana Cheia și Cheile Râșnoavei (2 1/2 ore) și BA merge spre Poiana Brașov, Pietrele lui Solomon și cabana Junilor într-o direcție și Bisericuța Păgânilor, peștera Râșnoavei și orașul Râșnov în 2 1/2-3 ore. Bisericuța păgânilor! Aici vroiam să ajung din tura cu Ari din iunie! Așa că mi-am fixat drumul!

Urc puțin pe drumul de TAF și apoi ies din muchie în coborâre spre dreapta.

Pe sub muchie urc ușor într-o șa și după vreo două sute de metri ajung la o intersecție: BA 1 1/2 ore spre Bisericuța Păgânilor și Râșnov și PA spre Poiana Brașov prin valea Cheișoara. las în stânga PA (pentru altă dată) și continui pe BA. Urc un pic pe culme și apoi marcajele BA și benzile de concurs fac dreapta. le urmez pe toate într-o coborâre foarte frumoasă și lină pe sub culme.

Alung în culme și cobor pe o potecă frumoasă pe curbă de nivel, pe dreapta las o grupare de stânci înalte și lucioase (prima impresie e că aici e Bisericuța) și în cinci minute ajung la o intersecție: în față BA spre peștera Râșnoavei și Râșnov (o oră), CA spre Ștrand Hotel (o oră) și TG la stânga spre Bisericuța Păgânilor (10 minute) și peștera Râșnoavei (30 de minute). Clar că fac ocolișul pe TG! Merg câteva minute în urcare ușoară pe culme și în cinci minute ajung la Bisericuță. Nu mă alteptam să fie așa de frumos! Multe stânci de 10-15 metri se ascund unele în altele în pădure. Pereții lor sunt aproape verticali și au mici platforme cu mușchi ca niște căciuli verzi. E rost de stat aici.Cobor pe lângă prima "clădire" într-o mică șa care o desparte de a doua "clădire". Sunt ca niște blocuri naturale înghesuite unul în altul cu o adâncitură între ele. Urc prin stânga "blocului 2" și în față mi se întinde un picior de piatră cu pereți înclinați care se duce în jos spre hăul împădurit. merg pe o brână câțiva metri și lângă un copac ars și dau de prima mandala. E un soare stilizat cu mai multe cercuri concentrice, o imagine circulară a Universului. Urmează un grup de mandale solare și un cap de lup și apoi un cerc de foc în flăcări cu cele patru puncte cardinale. Una din direcții coboară spre pădure și o urmez până la limita siguranței. Piatra e așa de tocită că doar o clipă de neatenție poate fi fatală.
De pe "pontonul stâncos" se văd valuri verzi ce împrejmuiesc Poiana Brașov. La întoarcere pe punctul cel mai înalt al pintenului găsesc o altă mandală ce reprezintă flăcările din toate direcțiile. Mă uit uimit și bucuros la frumoasa noastră țărișoară și revin pe partea cealaltă a pontonului de piatră spre adâncitura bisericuței. Urc pe partea stângă a primilor pereți și ajung pe "acoperișul" lor. Am verticale periculoase sub mine și alunec vreun metru pe mușchii uzi. Am înțeles! E timpul să ies din bisericuță! Cobor cu grijă la potecă și de aici pornesc mai departe pe aceleași TG.

După 3 minute pe poteca cvasi-orizontală cotesc brusc la dreapta prin valea Popii. În alte 7 minute de coborâre continuă prin făget regăsesc BA pe care mersesem mai devreme.

După doar două minute de mers pe versantul drept al văii, observ în firul văii o gaură întunecată: Peștera Râșnoavei! Este marcată pe hărți și nu este amenajată! Credeți că mă reține ceva să intru? Cobor până la gura peșterii, dau de alte mandale solare imprimate pe copaci sau deasupra intrării în peșteră și văd doi turiști care erau la gura peșterii. Îmi scot frontala și intru pe lângă ei. Ei nu au lumină și nu pătrund mai mult decât se vede de afară. La 4 metri de la intrare văd o galerie în dreapta. E o variantă pentru lăsat rucsacul. Vreo 10 metri mai încolo mai găsesc o altă galerie tot pe dreapta. E mai ascunsă și las rucsacul fără grijă. Înaintez doar cu frontala și cu aparatul foto la gât. peste vreo 30-40 de metri văd o galerie în stânga. Urc pe ea 10-15 metri și cotesc la stânga. Dau de două galerii: una urcă mai abrupt în stânga și alta mai lin în față dreapta. Întâi merg în urcare pe nămol pe galeria din stânga și după o curbă la dreapta dau de un puț de vreo 10 metri. Are peretele plin de nisip și nu mă îndur să cobor. Nu știu dacă mă mai pot întoarce! Mă întorc la prima intersecție printre slalactitte, stalagmite, coloane și tavane joase acoperite cu mică lucioasă și cu picături de apă și cercetez un pic și cealaltă galerie. Și pe aici urc câțiva metri și ajung la baza puțului de mai devreme. Și de aici aș avea de coborât și nu risc! Mai bine mă întorc în siguranță! Revin la galeria principală și continui pe ea. Perdele de calcar mă însoțesc pe pereți, trec pe un lemn peste un puț care duce la nivelul inferior (nu i se vede fundul!) și ajung la coborârea principală la acel nivel. E iarăși un puț de vreo 15 metri pe care e instalat un cablu de către trupa "Mountain Coyotes" la data de 8 noiembrie 2003. Am aceeași reținere ca și mai devreme fiindcă peretele aproape vertical e nisipos. Nu mă simt eu în siguranță cu mâinile goale pe un cablu metalic și mă opresc aici. Deasupra cablului galeria se mai înalță vreo opt metri. Trec peste două alveole cu apă în ele și mai fac câteva poze în sus prin coșul de deasupra mea. Mă mai uit o dată la cablu cu gândul că pe aici se poate merge mai departe. Cei de la intrare mi-au spuscă au auzit de la un localnic că prin peșteră se poate ajunge în partea cealaltă (în Cheile Râșnoavei?). Găsesc și o pereche de mănuși îmblănite, dar decizia dată de autoconservare e luată: mă întorc! Mă întorc pe galeria principală care acum îmi este cunoscută ca palma dreaptă! În vreo 10 minute ies la suprafață. În drum spre ieșire intru pe galeria unde îmi lăsasem rucsacul, mi-l pun în spate, intru cu totul și pe prima galerie de la intrare și cobor foarte fain pe trepte vreun metru până la baza intrării. Frumoasă explorare și destul de scurtă (doar jumătate de oră!). Urc la poteca marcată și de aici mai departe la vale.

Chiar de la peșteră primesc și marcajul CA. Pe cele două marcaje (BA și CA) cobor pe poteca uneori pietroasă (de cele mai multe ori culoar de pământ prin pădure) pentru 10 minute și ajug îtr-o poiană nde se despart cele două marcaje. BA coboară prin valea Popii spre Râșnov (45 min) și CA coboară la restaurantul Cetate (45 min) de unde se poate ajunge ușor la Cetatea Țărănească (circa 15 min).

Eu aleg varianta CA fiindcă știam că de la acel restaurant pot ajunge la peștera Valea Cetății unde din 2010 s-au făcut amenajări foarte faine. Mai jos un pic povestesc de peștera asta. Cobor prin pădurea de foioase, ocolesc fundul nei văi și urc pe partea cealaltă urmărind marcajele CA. Poteca mă duce pe o culme de deal de unde încep să cobor pe linia ei principală. Cam pe la mijlocul culmii trec pe lângă un pilon GSM al căui vârf abia se vede printre copaci. Mai cobor cinci minute pe culme și o săgeată mă ghidează la dreapta spre restaurantul "Ștrand". Încă 10 minute de coborât și ies la asfalt.

Chiar înainte de a ajunge la asfalt trei turişti mă întreabă unde pot ajunge pe unde am venit eu. le spun de peştera Râşnoavei şi că au ceva de urcat. Ei îmi spun de peştera Valea Cetăţii. Exact acolo mă îndrept şi eu! De la asfalt (după care este restaurantul "Ştrand" şi urcarea spre Cetatea ţărănească) am de urcat 1.5 km pe şosea spre Râşnov. Cum aici nu pare nimic interesant, pornesc pe asfalt în stil 4x4. În 15 minute ajung la parcarea de la intrarea în Valea Cetăţii (program iulie-septembrie 10-20). Începând din parcare sunt panouri cu regulile ce trebuie respectate aici (accesul doar pe potecă sau pe drumul pietruit, indicaţiile ghizilor la vizitare, neruperea florilor sau nedizlocarea pietrelor, folosirea toaletelor publice şi a coşurilor de gunoi, interzicerea accesului motorizat etc) şi amenzile în caz de nerespectare a regulilor. E precizat şi cât avem de urcat până la peşteră: 450 de metri sau 8 minute de mers! Informaţii turistice se pot găsi pe www.pestera-valeacetatii.ro. Peştera se poate vizita astfel: oct-mar 10-18, apr-sept 10-20. Adulţii plătesc 15 lei, copiii 10 lei (în grup organizat 12, respectiv 7 lei). Aparent mi-a părut un preţ mare, dar vă asigur că merită. Se intră doar cu ghid la oră fixă. Eu aleg să urc pe potecă şi la coborâre să vin pe drumul pietruit de pe vale.

La 15.30 sunt la intrarea în peşteră, îmi iau jeton şi aştept cuminte la intrare. Chiar dacă e o peşteră frecventată de tot felul de oameni (mai mult sau mai puţin montagnarzi), respectarea regulilor mi se pare un lucru foarte bun. Şi mai sunt şi altele despre care voi scrie mai jos! Peştera Valea Cetăţii (Fundata) are 958m lungime, 38.5m denivelare şi 200m extensie. Sectorul turistic este de dificultate 1 (uşor) şi cel de turism speologic specializat de dificultate 3. Pe acest sector se poate intra doar cu legitimaţie de speolog (asta a-propos de discuţia curentă legată de accesul în arii protejate)! Săptămânal în fiecare sâmbătă au loc concerte în sala mare (care are o acustică impresionantă) (adulţi 50 lei, copii 25 lei, ghidul are intrare gratuită). De la inrarea în peşteră este amenajată o tiroliană unde fiecare "se poate da" după plata tarifului de rigoare şi aşteptarea la coadă. Îmi las rucsacul la băieţii de la tiroliană şi citesc câteva informaţii pe panourile de la intrarea în peşteră. La ora fixă toată lumea intră în peşteră. Se intră pe o poartă metalică şi apoi pe o uşă zidită pentru păstrarea temperaturii din peşteră. E înghesuială mare şi toată lumea merge ordonat pe culoarul special amenajat. Intrăm pe o galerie cvasi-liniară pe care urcăm câteva scări până la sala mare (200m lungime). Aici traseul este în circuit. Se urcă pe partea stângă, se ocoleleşte printr-o mică galerie prin care se revine în sala mare şi după un tur al sălii se coboară pe galeria de acces. Din sala mare porneşte galeria principală a peşterii (care, repet se poate vizita doar dacă eşti membru al unui club speologic şi ai echipamentul de rigoare la tine!). Ghidul mă roagă să opresc o parte din grup la o scară pentru ca toşi din sală să poată auzi ce ne povesteşte despre peşteră (descoperire, jefuire, amenajare, concerte, formaţiuni etc). Las să treacă turiştii şi eu stau mai mult la poze rămânând ultimul din grup cu ghidul foarte simpatic. După 30 de minute ieşim din peşteră, eu fixându-mi dorinţa de a reveni pentru o vizită mai profundă, mai lungă.

Ies din peşteră încântat şi o recomand oricui vrea să vadă foarte uşor ce înseamnă un pic de frumuseţe subterană. Mă întorc la zona "Ștrand", mănânc o ciorbă de fasole și niște crochete de cartofi la restaurantul "Pe vale" și urc până la cetate. Burează puţin şi nu îmi pasă. Abia ce mai răcoreşte un pic atmosfera. De la începutul drumului spre cetate îmi luasem un kurtos kalacs şi abia pe o băncuţă dinainte de cetate reuşesc să îl termin. În timp ce mănânc din buna prăjitură de origine secuiască, urcă şi tractoraşul cu remorca plină cu turişti. pentru ce să dau câţiva lei când picioarele mă pot urca kilometrul pietruit până la cetate? Nu o vizitez în interior, ci cobor pe drumul pietruit din faţa cetăţii. Acesta se îngustrează într-o potecă cu balustradă ce trece printr-un turn al cetăţii. După turn câţiva turişti speriaţi hotărăsc să se întoarcă la parcare. Eu ştiu de nişte scări în serpentine pe care cobor până în oraş.

Îmi scot nişte bani de la un bancomat BCR şi mă îndrept către Promenadă unde îmi pun cortul mai aproape de un foişor de lemn. E ora 19.00 şi încă este lumină. Câţiva localnici se uită nedumeriţi la mine şi nu îmi spun nimic fiindcă nu fac nimic ilegal. La înnoptare mă bag şi eu la somn. Mâine stabilisem să mă întâlnesc cu Romeo foarte dimineaţă să mergem spre Făgăraşi. La 7.00 este întâlnirea!