RT Leaota 08.01.2011

RT Leaota 08.01.2011

Colegi de tura: Diana, Ana, Alex (Diana), Alex (Ana), Florin, Alin, Cezar

E o tura cu totul neprezauta si cu atat mai placuta! Dupa o saptamana in care am simtit ceva urme de raceala si m-am incapatanat sa nu iau pastile, am fost nevoit sa refuz invitatia bunilor prieteni Irina si Laviniu Craciun la o tura in zona vestica a Bucegilor. Planul lor era sa urce din Moeciu si sa doarma la refugiul Batrana (dupa we am aflat ca s-au intors pe acelasi traseu pe care au urcat). Raceala m-a oprit de la ideea de a dormi in refugiu si le-am urat sa aiba vremea atat de buna pe cat si-o doresc ei! Ramasesem cu ideea de a iesi doar duminica intr-o tura de plimbare prin Bucegi sau Baiului. Dar vineri seara (cam pe la ora 23.30) primesc un telefon de la o veche colega de munte, Diana Atanasiu care ma invita la o tura fulger in Leaota! Initial era vorba sa mearga 5 oameni cu o singura masina si pana la urma au mers doua masini in care a fost suficient loc pentru toti (7 colegi de munte). Am stabilit in cateva minute sa ne vedem la ora 7.00 la statia de metrou Lujerului si sa pornim spre Targoviste. La ora fixata ne-am intalnit eu cu Diana si Alex (al ei) si in cateva minute au aparut si Ana cu Alex (vedeti mai sus mentiunile din paranteza). Pornim la drum si luam legatura cu Florin (fratele Dianei) si Alin (prieten al lui Florin) care urmau sa vina din Otopeni. Am iesit prin Chitila pe drumul de Targoviste (o mini-autostrada). Totusi Alex pastreaza limitele legale de viteza si in cca 1h 30 min ajungem in Targoviste. Alex (Ana) e mandru de orasul lui de bastina si ne prezinta tot ce e in jur. La primul giratoriu facem stanga pe "centura"/varianta si in OMV-ul de la giratoriu ii asteptam cateva minute pe Florin si Alin care nu cunoasteau deloc traseul. Pornim condusi de "ghidul local" si Alex ne scoate cu indemanare spre Pucioasa si mai apoi spre Fieni. Soarele orbitor ne incetineste cateodata si apoi ne lasa sa ne apropiem de munti. In Fieni recunosc dumul spre Runcu dupa o pizzerie unde acum cativa ani am mancat cate ceva la coborarea din Leaota (reveillon 2007-2008). Facem stanga si tinem drumul pana in Runcu si apoi mai sus spre manastirea Adormirii Maicii Domnului. Stiu ca maicutele de aici ne-au cam certat cand am urcat prin curtea manastirii spre poteca marcata cu BA. Asa ca acum alegem doar sa lasam masinile in parcarea manastirii si sa urcam pe jos (Atentie! Distractia e interzisa in incinta manastirii!!!). La 10.00 ajungem in parcare si ne echipam pentru traseu (adica parazapezi, bete, frontale, mancare si chef de drum la pachet).

Coboram din parcare in valea Gavanele si incepem sa urcam pe luciul de gheata facut pe forestier. Pe dreapta vad o cruce veche din piatra si aparatul ma opreste pentru a o surprinde "pe pelicula" (card). Diana tine sa imi faca o bucurie si isi pune o caciula din Norvegia (asta ca sa nu am doar eu bentita cu steagul nordic!). La 10.40 ajungem la punctul unde pleaca noul traseu BA spre cabana Leaota. Vorba vine noul traseu caci pana la cabana vom gasi doar patru semne antice si de demult! Alex (Ana) propune sa urcam pe BA desi eu mai stiam si varianta pe CA prin valea Gavanele ca fiind ceva mai usor. Cum Alex cu Ana isi luasera rucsaci mari, primus, saci de dormit etc ca sa doarma la cabana, alegem sa urcam pe traseul mai inclinat si mai scurt. Drumul forestier (acum mult mai slab definit decat cel de pe vale) urca in serpentine stranse prin padurea de fag secata de frunze si acoperita cu un praf de zapada. Ni se pare extrem de putina zapada pentru inceput de ianuarie si din acest motiv incepem sa fim un pic dezamagiti. Totusi urcam fara probleme pana ce se mai linisteste un pic panta. Alex si Ana raman mai in spate cu rucsacii mari si ne spun sa o luam inainte fiindca ei oricum nu se grabesc ca noi si vor sta la cabana. Asa ca ii dam bice povestind de toate din anii in care nu am mai mers impreuna (sa tot fie vreo 4-5 ani de cand nu am mai mers cu Diana pe munte).
La ora 12.00 facem ultimii pasi in urcare spre cabana acum parasita. Imi aduc aminte cu placere de derdelusul pe care colegii mei coborau din fata cabanei pana in dreptul toaletei (cu riscul de rigoare ;) ). Stam la bancuta din fata cabanei pentru o gura de ceai si inspectam cabana sa vedem cam unde ar fi cel mai bun loc pentru colegii nostri. Camera mare de sus se incalzeste prea greu si soba scoate mult fum (asta spun din amintirile de data trecuta). Tin sa le arat camera de dush :D si descoperim o alta camera mai mica la parter unde soba pare sa fie buna. E o solutie pentru colegii nostri din urma. O alta solutie este o cameruta mai mica din anexa unde stateau cabanierii. In fine alegerea le apartine Anei si lui Alex. Descopar ca Leaota este o "cabana a turismului civilizat" (?). Nu prea se vede dupa cum arata si presupun ca la inceput chiar asa era.
Peste 10 minute ajung si colegii nostri si isi lasa unul din rucsaci in camera mare de sus. Aleg sa urce cu noi pana in creasta cu un singur rucsac si apoi la intoarcere vor vedea ei unde stau. In jurul orei 12.35 pornim in sus spre creasta pe zapada la fel de putina. In 15 minute de coborat pe un miniforestier ajungem la punctul unde pleaca CA in jos spre cabana (pe partea cealalta) si valea Gavanele. De aici mai urcam cateva minute si ne intalnim cu vechea si solida stana de deasupra cabanei Leaota. Dupa mine e cea mai mare stana pe care am vazut-o in Romania. Are peretii din piatra cimentata si doua corpuri unite prin acoperis. Are doua camere cu priciuri din lemn, o camera cu vatra de foc si o camera unde ciobanii mai strang animalele in caz de vreme rea. Curtea mare e loc de strans oile in timpul noptii. "Curtea interioara" este mare si despartita de curtea exterioara printr-un gard improvizat. Imi pare rau ca de data asta craniul de tap este rupt in bucati si nu ne mai putem face poze funny cu el.
Reusim sa o lungim cu pauza de masa cam pana pe la 13.25 cand picioarele au tendinta de a porni singure mai departe. Ar fi o mare placere sa mai stam aici, dar timpul pare sa se scurga mai repede decat vrem noi. Facem cateva poze de grup si pornim spre piciorul de munte care ne va duce spre creasta. Dezamagirea/nemultumirea data de lipsa zapezii nu ne da pace si speram sa trecem cat mai repde de zona asta de iarba uscata.
Pe la ora 13.50 suntem la liziera padurii si facem o scurta pauza pentru regrupare. Speram sa nu mai avem mult cu iarba si privirile ne sunt "smulse" de albul ce acopera partea sudica a platoului bucegean ce apare demn la orizont in dreapta noastra. Panta inierbata se termina cu un varfulet pe care e un stalp indicator. De aici avem parte de putina zapada pe panta ce coboara in saua ce ne desparte de linia principala a crestei.
Din sa vedem varful Romanescu, punctul final al nostru pentru ziua ce incepe sa se retraga spre partea cealalta a globului. E 14.10 si mai avem doar cateva ore de lumina. Asa ca incet incepem sa urcam spre varf. Vad ca grupul ramane putin in urma si eu nu pot sa ma opresc din ritmul 4x4 care ma duce spre varf. Fac serpentine scurte prin zapada intrepatrunsa cu smocuri de iarba si cu ceva jnepeni ascunsi. Creasta mi se ridica treptat in fata ochilor si observ ca varful Leaota ridicat peste 2100m e ascuns intr-un nor-palarie. Calculez in minte ca nu mai e timp de altceva pentru azi si astept sa vina tot grupul. In timpul asta parca nu ma mai satur sa privesc in toate directiile spre minunile ce se insira unele dupa altele: Iezerul in stanga urmat de inconfundabila Craiasa mai la nord (aparent nu este zapada pe creasta Perlei Carpatilor, dar cu siguranta vaile au limbi de zapada solide), creasta-platou ce culmina in varful ce da numele masivului nostru, muchia ce leaga Leaota de Bucegi prin saua Strungulita si Bucegii cu plapumioara de zapada pe platou (vedem Furnica si Varful cu Dor si abruptul estic), muntii Baiului pierduti dupa Bucegi, muntii Grohotisului si Ciucasul ce isi ridica varful cel mai inalt putin sub 2000 de metri si in spate putin din culmea lina a Siriului. Pana in Bucegi zaresc plaiurile Talei unde am fost cu putin timp in urma si identific varful Gurguiatu pe sub care am balaurit noi pe un forestier pierdut in ceata. Spre sud vad o gramada de culmi subcarpatice ce imbie la multe plimbari de duminica. In timp le-om face pe toate! Doar sanatate sa avem!!!
In 5 minute (14.45) ajung toti colegii pe varf si sunt extaziati de frumusetea ce li se arata in fata ochilor.
"Uite Craiul! Uite Leaota! Uite Iezerul!" Aparatele nu mai contenesc sa fotografieze peste tot in jur. Cam bate vantul pe Romanescu si cobor 2 metri mai jos intr-o gaura cu zapada unde sunt protejat de vant. Imi pun geaca pe mine si surprind un instantaneu cu colegii mei pe varf si apoi cateva poze "regizate" de grup. Mancam cateva curmale si biscuiti si parca nu vrem sa ne lasam dusi din acest mic colt de Rai.

La 15.05 ne hotaram cu greu sa pornim inapoi la vale.
"Ma intorc si pasii-s grei/las in urma muntii mei..."
Pana in sa mergem intins si nu stiu cum se face ca ma trezesc in capul monomului. Propun o varianta pe curba de nivel pe sub varfuletul cu stalp. As fi vrut sa am confirmare verbala din partea celorlalti. Tacit am simtit acest lucru si pornesc printre braduti prin larga poiana/panta de deasupra stanei. La un moment dat raman in lateral pentru cateva poze si recuperez repede distanta pierduta.
Diana gaseste un pachet de Halls nedesfacut si ne bucuram fiecare cu cate o bombonica mentolata si eu ma bucur si de strugurelul (gasit tot de Diana) pe care nimeni nu vrea sa il ia. Coboram in viteza pana la stana (15.45) si apoi in saua unde e CA. Umbrele de pe zapada sunt fantastice si trebuie sa le patram in memoria digitala. Colegii vazusera ca pe marcajul asta putem ajunge la cabana si pentru variatia de traseu preferam varianta asta (noua si pentru mine). Asa ca pornim pe curba de nivel prin padure pana la un piciorus de munte ce are pe el un izvor inghetat si un luciu superb putin mai jos de poteca. Pe acest picior de munte este o frumoasa cabanuta triunghiulara cu acoperisul pana la pamant (probabil apartine ocolului silvic zonal).
Mai departe tinem poteca ce ne duce in 10 minute la cabana. Aici mai facem o ultima pauza de masa si mancam ce mai avem prin desagi (fara prea multa foame) si inainte de apus admiram soarele care se retrage dupa nori spre vest (16.40). Ne salutam colegii ce vor ramane aici peste noapte si stam cateva secunde in dubii legate de traseu. Eu propun o coborare directa pana in valea Gavanele pe piciorul din fata cabanei. E putin riscant fiindca tinde sa se intunece. Florin e incantat de nemarcate si Diana parca ar vrea sa coboram pe unde am venit. Alex ne spune ca marcajul CA spre vale coboara din saua de sub stana. Ii multumim si pornim in directia respectiva pe marcaj. Dupa piciorul cu cabanuta eu fac un pic stanga spre vale si incep sa cobor pe panta cu iarba si radacini de circa 40 de grade. Zapada inselatoare da un pic de furca si trebuie sa avem atentia marita. Stiu ca valea nu poate cobori decat in marcajul cunoscut. Diana cu Alex raman vreo 20 de metri mai in spate si observa un craniu printre radacini. Ajung rapid la concluzia ca e de caine sau alt animal salbatic si coboara pana la noi. Eu banuiesc ca dupa muchia din fata e marcajul CA pe care ar fi trebuit sa coboram. Intr-adevar 100m mai jos dam de poteca marcata pe care facem stanga. E ora 17.00 si inca e lumina, deci ziua se mareste. Tinem poteca foarte clara pe langa firul de apa. In fundul vaii facem stanga urmand semnele si iesim la curba mare de forestier pe care o stiam de acum patru ani. Trecem cu grija apa si la 17.20 suntem pe forestier. De aici mai avem doar de mers pe firul vaii si inca nu este nevoie de frontale.
In pas vioi pornim pe vale si dupa vreo 20 de minute Florin are nevoie de frontala. Asa ca facem o mica pauza pentru echiparea cu surse de lumina si mergem mai departe pana la parcarea manastirii (18.00). Ne dezechipam/soferii isi pun incaltaminte mai usoara si pornim la drum inapoi spre Bucuresti. Mai facem ceva ocolisuri prin Otopeni unde Alin ramane cu masina lui si cam pe la 21.30 suntem "distribuiti" la casele noastre (cu multumiri lui Alex pentru rabdare si bunavointa).

A iesit o tura excelenta si nebanuita cu vechi si noi camarazi de munte! Va fi o placere sa repetam astfel de experiente! Ma intorc spre casa si ma gandesc la tura de maine promisa lui Radu.