Plimbarica de ieri de pe Øykjafjellet si vremea buna anuntata pentru duminica m-au determinat sa gasesc un alt loc nou in zona. Dupa o scurta cautare pe harta, ochii mi-au ramas pe Lindøy, o mica insulita verde din arhipelagul Stavanger-Hommersåk. M-am indreptat spre chei si studiind mai bine orarul vaselor rapide (hurtigbåt) am vazut ca prima cursa nu opreste pana la Uskekalven. Mi-am schimbat destinatia in marea insula Usken. Usken este printre cele mai mari si mai salbatice insule de aici. Are in jur de 50 de locuinte care sunt imprastiate prin padure. Majoritatea sunt concentrate in jurul cheiului de unde vasele rapide fac legatura cu Stavanger si cu celelalte insule.
Descoperirea frumusetilor insulei a inceput cam pe la ora 13.30 cand am debarcat la chei. Frumusetile despre care vorbesc sunt cele permanente date de ascunzisurile padurii si stancilor. Erau si cateva norvegience la chei, dar aceasta frumusete e trecatoare pe langa permanenta primelor.
De data asta fac intai descrierea completa si dupa aceea va las sa vedeti pozele (selectie dura dintr-un numar mult mai mare de poze).
Asadar pornesc pe stanga insulei pe langa malul marii. Trec peste cateva garduri care delimiteaza terenurile oamenilor si curand intru intr-o salbatica zona impadurita. Imi gasesc mereu drum prin desisuri si ajung la primele stanci ce vegheaza deasupra marii. Caut de fiecare data sa fiu in locurile cele mai inalte ca sa pot vedea cat mai mult. La un moment dat in dreapta mea vad o urma de lac si cateva case pe partea cealalta. Le las in linistea lor si ma indrept spre primul varf mai impunator aflat pe marginea insulei. Pana la varf am de urcat un perete de vreo 30-40 de metri prin care un valcel lejer ma duce in cateva minute intre cele doua varfuri. Intai urc stancile ce formeaza varful din stanga si apoi pe cel din dreapta (al doilea este mai inalt). Aici fac o pauza de cateva minute sa imi alimentez organismul cu apa. Continui drumul (mai bine zis descopar drumul) spre nord pana intr-un capat de peninsula de unde peretii coboara brusc in mare. Asa ca fac dreapta spre un mic golfulet. Sub varful ocolit cobor pana aproape de apa pentru cateva poze sub peretele taiat la 70-80 de grade. Am o mare surpriza in fata: o mare de jnepeni de 3-4 inaltime ma intampina cu crengile dese, intortocheate si pe alocuri acoperite in totalitate de jnepeni. Ma strecor pe sub crengile/trunchiurile lor si pe un paraias ascuns pe sub pietre, cobor la plaja din acel golfulet. O barca/iaht e ancorata aici la vreo 10-15 metri de mal. O las in adierea slaba a vantului si pornesc pe a doua peninsula cautand sa ajung cat mai departe spre varful ei. Din stanca in stanca ajung in saua de sub ultimul varf. Aici peretele pare vertical si prin stanga mi se deschid niste trepte ce ma duc in cativa pasi de cocot pana pe varful aplatizat. Ma uit in jur (evident cu poze) si cobor cam pe unde am urcat. La coborare gasesc niste trepte si cativa copacei care ma ajuta foarte mult. De aici urc spre nord prin padurea deasa si umpluta de jnepeni, zone umede si cateva trepte stancoase. Peste vreo jumatate de ora ajung la o ingramadire de cateva case si vad noi norvegieni care tocmai plecau cu copilul spre casa (in Stavanger). Ma invita sa merg cu ei cu barca si le multumesc frumos. Era 15.30 si prea devreme sa ma intorc acasa intr-o zi asa de frumoasa. Imi spun despre un lac spre care au facut niste marcaje si ma indrept pe acolo pe drumul indicat de ei. Lacul e superb si extrem de linistit. Doar cateva ratuste ii deranjeaza luciul. De langa lac continui spre nord prin aceeasi padure extrem de deasa si incerc sa ies cat mai spre vest. Poate ca am avut noroc sau asa trebuia sa fie, caci am iesit la o zona mai lina la malul marii, zona situata in nordul insulei Usken in apropiere de unirea cu Uskekalven. Mananc un mar si ma indrept spre podul care uneste cele doua insule. Verific cursele vaselor si observ ca mai am vreo 20 de minute pana la cursa urmatoare din Uskekalven si vreo 2 ore pana la cea din Usken. Cum restul insulei Usken era pe drum de tara, Trec in Uskekalven si cobor la chei urmarind singura strada importanta din insula. Spun strada fiindca e asfaltata si conditiile sunt extrem de bune pentru masini. Cam pe la 17.45 a venit ferry-ul si m-a dus inapoi spre Stavanger.
In continuare va las sa vedeti pozele. Am incercat sa le pun pe cele mai sugestive.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu