RT Stokkavatnet reloaded 22.05.2010

RT Stokkavatnet reloaded 22.05.2010

Salutari tuturor.

Imi calc peste decizia personala de a tine o ordine cronologica a materialelor publicate pe blog. Am destule de povestit din turele din ultimele doua saptamani si sper sa imi gasesc timp cat de curand. Motivul pentru care scriu acum sunt doua mici minuni ale naturii. O sa vedeti mai jos despre ce e vorba.
Asadar dupa o saptamana lunga si plina de munca imi spun ca in we asta ma voi relaxa si daca imi permite vremea si lipsa de somn, voi iesi pe undeva. Asa ca azi m-am trezit pe la 11.30 si cam peste o ora si ceva mi-am zis ca inainte sa ma apuc de lucru, ies o ora-doua prin parcul din spatele caminului. Parcul se intinde in jurul lacului Stokkavatnet despre care v-am mai povestit in cel putin doua dati anterioare. Imi iau si laptopul la mine in ideea ca poate gasesc vreun loc in care sa stau sa mai scriu ceva. Aiurea, odata vazut in natura, am uitat de laptop si de tot!!! Pornesc pe aleea de langa lac cu gandul de a balauri prin toate palcurile de padure. Intru in prima padure care pare sa fie pe un deal mai ridicat. Urc un pic printre niste garduri din pietre si in zona cu conifere din varf gasesc un adapost din panza militara si o plasa prinsa bine intre 6-7 copaci. Ma asez pe plasa cu grija sa nu dau cu fundul de pamant. Cred ca am lenevit vreo 10 minute pana sa pornesc mai departe. Cobor un pic printre copaci si vad o caprioara in alee. Ma asteapta sa merg dupa ea si apoi dispare in desisul padurii. Revin la adapost si cobor printre pini spre aleea principala si urc in padurea urmatoare la fel de salbatica. Ciripitul pasarelelor ma incanta in fiecare petec de iarba si de padure deasa. Dupa acest al doilea palc de pini cobor la platforma de la malul lacului aflata langa mini gradina botanica. Ma asez pe un ponton cu picioarele atarnate spre apa lacului adiata de vant si in 5 minute pornesc mai departe pe sub peretii sub care e asezata constructia pictata (wall painting) cu toate culorile. Mai merg un pic pe alee si urc un pic spre limba de padure din dreapta. O traversez aproape instant pasind cu grija peste o treapta de stanca ascunsa in padure si intru pe peninsula Lilleholmen (va aduceti aminte din tura pe Storeholmen cand era lacul inghetat). Aici caut sa merg la marginea apei ca sa variez un pic fata de alte dati. De cateva ori sunt nevoit sa intru cu adidasii in apa circa 1 cm. In capatul peninsulei gasesc o banca pe care ma intind la soare 5 minute dupa care ma intorc inapoi la aleea principala si pornesc mai departe. Si aici incepe partea interesanta! La urmatoarea padure fac stanga exact cand incepe si ma furisez prin desisul jnepenilor. Curand dau de o poteca si niste placute. Realizez ca sunt in zona rezervata cunoasterii naturii. Placutele ma indruma una dupa alta pe poteca si descriu peisajul natural, pasarile, pestele care se gaseste in lac, serpii care se gasesc in zona, liliecii, veveritele, caprioarele, cercetarea si utilizarea apei din acest lac (rezerva de apa a orasului Stavanger) si multe altele. Din placuta in placuta ajung la numarul 17 care este la iesirea din zona de cunoastere a naturii. In mijlocul palcutelor este un deal pe care se afla un fel de cort sami. Are vreo 15 metri inaltime si este acoperit cu folie de plastic. Pe aici ies un pic din poteca cu descrieri si apoi cotinui prin padure pana la prima pajiste in care gasesc un totem facut mai rudimentar. Vad cativa norvegieni in partea cealalta a pajistei. Atentia imi e atrasa insa de altceva: o caprioara in stanga mea la limita padurii. Vad si ceva mai mic langa ea si tind sa ma apropii. Vad caprioara fugind in padure si zaresc cele doua minuni de care va spuneam: doi pui de caprioara fatati cu cateva ore inainte. Abia se ridicau pe picioare si pareau cam ametiti. M-am apropiat incet vazand ca nu prea pot sa fuga, cel mult se puteau tine pe picioare. I-am mangaiat putin si vad capriorul iesind din padure din directia unde intrase caprioara. Uimitor cum se alarmeaza parintii in natura despre un anumit pericol pentru pui!!! Dau sa ma ridic si ii transmit in gand tatalui ca nu fac nimic rau puilor. Din instinct de supravietuire o zbugheste in padure in fata mea. Mai stau 2-3 minute uitandu-ma la cei doi minunati pui cum incearca sa cerceteze zona (cel mult doi metri in jurul meu fiindca apoi cadeau pe genunchii din fata) si vad caprioara in dreapta mea cercetandu-ma. Ii spun cu voce tare ca nu fac decat sa stau un pic langa copiii ei si plec mai departe. Intra in padure si plec si eu in aceeasi directie lasand puii sa vada imprejurimile. Dau de alte placute descriptive pana ce ies din zona de cunoastere a naturii. Aici descopar lacul mic Stokkavatnet (Lille Stokkavatnet). De fapt era logic ca daca exista lacul mare Stokkavatnet (Store) trebuie sa fie si unul mic. Ma hotarasc sa ajung pe malul acestuia si eventual sa fac jumatate de lac si apoi pe E 39 inapoi spre casa. Nu tine prea mult plimbarea pe aleea de langa lac ca incep sa urc prin padure in stanga. Ajung la o zona inierbata unde pasteau niste oi si le las in spatele meu. Vazusem niste scari de lemn peste garduri metalice si ma indrept spre ele. Trec scara cea mai de sus si aleea ma duce in curand la prima casa cu platforma pietruita in fata. Aici vad alta caprioara care dispare imediat ce isi intretaie privirea cu a mea. Superb!!! Sa iti vina caprioara practic pana la usa. Si la noi vaneaza caprioarele ca pe mari trofee. Parerea mea e ca braconierii sunt la fel de criminali ca cei care omoara oameni. Tot suflete sunt si bietele animale!!! Urc printre case pe strada de acum asfaltata si la casa cea mai de sus gasesc o poteca ce coboara in dreapta prin padure. Nu stiu exact unde sunt si o urmez avand ideea de a cobori sptre Lille Stokkavatnet. Dupa cateva serpentine stranse ma lamuresc asupra pozitiei mele: ma aflu deasupra tunelului de pe E 39 spre Randaberg. Dau sa cobor inainte de tunel si ma izbesc de un gard de 2 metri cu sarma ghimpata in partea de sus. Clar e protectia de la tunel!!! Urc pe langa gard si trec curand pe partea cealalta a drumului european. Aici poteca ma duce la primele case si gasesc stradutele pe care sa cobor la autostrada. Ies la o strada mai mare si vad colonia Stokka. Realizez acum cum sta treaba aici. Mai vazusem si alta colonie in alta parte a orasului si imi spun ca aici sunt zone de refugiati din alte tari napastuite. Ma indrept pe stradute pe linia lui 27 (vad un autobuz, dar nu fac semn sa opreasca fiindca vroiam sa merg pe jos) si ies la strada principala dupa ce miros florile roz ale unui frumos copac extrem de bogat. Aici sunt destul de bucuros fiindca imi dau seama ca sunt foarte aproape de casa si mai precis la o statie de masina. Asa ca in 10 minute sunt in camin si ii povestesc colegului de camera si voua despre cele doua minuni pe care tocmai le-am vazut.

Regret doar ca nu am avut la mine aparatul foto ca sa va arat si voua cei doi ingerasi si sunt convins ca, macar din cuvinte, ati trait alaturi de mine acele minunate sentimente de a te simti parte din natura!!!

Bucuros de natura de langa mine!!! Cezar