Ziua muzeelor din Dehradun 16.01.2014 Museums' day in Dehradun

Dimineață Sanjay pare să nu se grăbească prea mult deși trebuie să ajungă la serviciu. Îmi pregătește de mâncare un terci foarte bun și eu rămân să mai moțăi puțin. Mai încolo voi merge la institut să vedem ce putem vedea pe acolo. Mă bucur în tihnă de terci în pragul ușii privind la grădină, strâng câte puțin prin cameră (după obiceiul meu de a nu lăsa chiar haos în locul de unde plec) și mă îndrept spre institut. La poarta institutului vine Sanjay, mă trec în registru și așteptăm aprobarea unui cercetător de rang superior pentru vizita autorizată. Întârzie hârtia și Sanjay îmi propune să vin mai pe după-amiază că rezolvă el până atunci. Se pare că au fost ceva incidente cu oameni din afara institutului și de aici atâta birocrație! "Sigur nu te superi că nu îți pot arăta institutul?" "E ok, merg la institutul pădurii și vin mai încolo! Doar spune-mi pe unde merg!" "De la ieșire faci dreapta, la primul giratoriu stânga și pe dreapta vei găsi intrarea în institut!" "Mulțumesc mult. Vorbim mai încolo!" "Bine!"

In the morning Sanjay don't seem to hurry even if he has to go to work. He prepares me a very good porridge and I doze a little longer. later I'll go to the institute and see what I can visit there. I enjoy the porridge on the step of the door looking to the garden, clean a bit the room (for my habit of not letting a place too chaotic) and head to the institute. Sanjay comes at the gate, I register in the gate register and wait for an approval of a superior researcher. The paper doesn't come and Sanjay propose me to come later when he hopes to solve it. There were some incident with outsiders and therefore so much bureaucracy! "Are you sure you don't mind for not showing the institute" "It's ok, i go to forest institute and come later! Just tell me the way!" "From the exit of the institute you turn right, at the first roundabout you turn left and you'll find the institute on the right!" "Thanks. Talk later!" "Fine!"

Urmez indicațiile prietenilor mei, fac stânga la giratoriu pe Chakrata Road, un bulevard cu copaci înalți pe margini, și văd tăblițe indicatoare spre FRI (Institutul de Cercetare a Pădurii). E bine! În drum pe stânga intru într-o seră cu vânzare (doar pentru privit!). E plăcut și parcă văd florile în grădinile caselor din cartierul nou unde stau prietenii mei. Pe partea dreaptă pe marginea străzii trec pe lângă un vânzător ambulant de diverse oale din ceramică. Tentante! Ajung la poarta principală a institutului și văd că e închisă. Niște tineri topografi își pregăteau teodolitul pentru măsurători, întreb pe stradă unde e intrarea în institut și îmi indică poarta Trevor Road la câteva sute de metri în față. Merg la intrare și plătesc modesta taxă de 5 rupii pentru bilet! Fotografiez harta institutului (în partea nordică nu e completă!) și pe ea mă voi orienta câteva ore de acum încolo! Vreau să ajung cât mai repede la clădirea principală pentru muzee (mi s-a spus că sunt faine!). Întâi merg pe Trevor Road printre cedri și liane. Pe ambele părți ale străzii sunt birouri și chiar clădiri în care locuiesc cercetătorii din institut. La un mic giratoriu trec peste un pârâiaș și fac dreapta pe Willmot Road. Pe stânga trec pe lângă Clubul Ofițerilor și în dreapta vreau să intru pe Tackle Road. Nu pot intra fiindcă e zonă privată. Reușesc să fac câteva poze în pădurea de pin de lângă stradă, ies în Brandis Road (între poarta principală și clădirea principală) și de aici la stânga spre clădirea cu muzee. Parcul e foarte fain și relaxant și chiar mă așez câteva minute pe iarbă. Mă apropii de clădirea principală care găzduiește cele 6 secțiuni ale muzeului pădurii. Despre FRI se pot găsi informații online, dar nu am văzut să scrie ceva despre combinația între coloanele grecești și cele două două turnuri maure!

I follow my friends' indications, turn left at the roundabout on Chakrata Road, a boulevard with high trees on the margins and see indicative signs to FRI (Forest Research Institute). It's the good way! On the way i enter on the left side in a greenhouse where from you can buy flowers (I enter just for seeing!). It's very nice and I see the flowers in the gardens of "my" neighborhood. On the right side I pass a ceramic pots merchant. Temptations! I reach the main gate of the institute and it is closed. Some young topographers prepare their theodolite for measurements, I ask for the entrance and they show me the Trevor Road gate a few hundreds meters in front of me. I go to the entrance and pay the small amount of 5 rupees for the ticket! I shoot the map of the institute (incomplete in the northern part!) and I'll use it as a guide for a few hours from now! i want to reach the main building as fast as possible for the museums (they are told to be fine!). I walk on Trevor Road between deodars and lianas. On the both sides of the street we see offices and houses of the researchers. At a small roundabout I ass a small rover and turn right on Wilmot Road. On the left I pass Officers' Club  and I want to enter on Tackle Road on right. It is private and forbidden, I manage to take some photos in the pine wood near the road, go further to Brandis Road (between the main gate and the main building) and from here I turn left to the museums. The park is very fine and relaxing and I stay for a few minutes on the grass. I get close to the main building which hosts the 6 sections of the forest museum. You can find online information about FRI, but I didn't read about the combination of Greek columns and the two Moorish towers!

Văd că în muzee se poate intra doar cu bilet, trec pe lângă secția de patologie și ajung în spatele clădirii la casele de bilete. 25 de rupii biletul pentru toate secțiunile! Apuc să revin în secția de patologie până se ia pauza de masă între 13.00 și 13.30 (muzeele sunt închise în această perioadă). În această secțiune sunt prezentate tot felul de boli ale arborelui (inclusiv ciuperci și plante parazite) și nu sunt lăsat să fac poze. Totuși prind anumite unghiuri ascunse pentru câteva cadre.

You enter the museums after paying a ticket. I pass the pathology section and find the ticket office behind the main building. 25 rupees for the all sections ticket! I see the pathology section before 1 o'clock (13.00-13.30 lunch break). In this section you can see different tree diseases (including fungi and parasitic plants) and the phots are forbidden. I find some hidden angles for some pictures!

Vreau să intru la secția Folosire socială a lemnului și s-a închis pentru jumătatea de oră amintită. Așa că ies la plimbare prin parcul din spatele clădirii principale. Și ce să fac eu o jumătate de oră că doar n-oi sta pur și simplu! Pe Howard Road și apoi pe Schlich Road ajung la un vechi punct poștal roșu în stil britanic. Lângă el pe stânga văd o zonă cu multe frunze pe jos și bambuși înalți într-un mănunchi. Tentant, nu? Îmi trece un gând că scria la intrare să fim atenți la șerpi și îl las să se ducă (eu îs în sandale!) Merg între tulpinile înalte de bambuși și mă uit admirativ în sus. Stâlpi naturali drepți care se închid spre vârf ca o casă țuguiată africană sau italiană (căutați Alberobello sau Locorotondo pe net; am văzut și eu câteva poze pe blogul unei colege călătoare). Ies dintre bambuși și printre copaci ajung la o alee mică după care se întinde o plantație-muzeu de bambuși. Poarta nu are lacăt și mă furișez înăuntru pe aleile betonate. Bambuși de toate felurile și mărimile, bambuși țepoși, bambuși cu grosime de circa 20-25 de centimetri (cât palma mea întinsă!), bambuși cu tulpini înguste, bambuși folosiți pentru case, piroage, contrucții, hârtie... Raze de lumină care se strecoară printre tulpinile zvelte... Mă plimb în toate direcțiile și nu reușesc să mă satur. Grădina asta mi-a făcut fericităziua! Bine că e doar un moment din multele astfel de momente! Vă las să vă delectați cu câteva imagini și să vă simțiți acolo!

I want to enter Social Forestry Museum and it"s closed for the break. So I go for a walk in the park behind the main building. What can I do because I can't stay just as that! On Howard and Schlich Road I see an old British red postal point. Near this point I see on the left an area with a lot of dry leaves and a bunch of high bamboo trees. Tempting? A thought is passing inside me: be careful of snakes and I just let him pass (I have sandals!). I go in the middle of high stems and look above me with admiration. Natural straight poles closing to the top like tapering African or Italian houses (like Oblio!) (search for Alberobello or Locorotondo on the net; I saw some pictures on the blog of a traveler). I go out of the bamboo house and between the trees I reach a small paved alley with a bamboo plantation-museum on the other side. There's no locker at the gate and I sneak inside on paved alleys. All kinds and sizes of bamboos, thorny bamboos, 20-25 cm thick stems (as big as my palm!), thin stems bamboos, bamboos used for houses, boats, buildings, paper... Light beams among the strong stems... I walk all the ways around and it's speechless. This garden made me happy for the whole day! It's only one of such moments! I let you enjoy some images and feel yourself there!

Aleile mă conduc peste podețe și printre mănunchiurile de bambuși spre o poartă aflată în colțul sud-estic al grădinii. Are lacăt și întreb un paznic de pe partea cealaltă: "Pe unde pot ieși de aici?" "Știți, nu aveți voie înăuntru!" "Bine, eu sunt înăuntru, cum pot ieși? Sar gardul?" "Păi nu aveți voie! Bine de data asta facem o excepție!" Sar gardul și merg spre clădirea principală prin parc printre grupuri așezate pe iarbă la soare. Eu intru pe culoarele mari dintre sălile de muzeu și ajung la secția de entomologie. La început mi se interzice să fac poze și obțin acordul de a face poze când le spun că lucrez în domeniu și le dau ceva detalii despre albine și termite. "Doar să nu vadă alți vizitatori!" Sunt fascinat de detaliile legate de aproape fiecare specie de plante și paraziții ei. Nu aș mai pleca de aici! Fericit că am poze de aici, merg la secția următoare: Produse forestiere fără lemn. În principal este vorba de produse forestiere folosite în medicina alternativă: flori, crengi, coajă de copac, rășini, arome... Aici chiar nu sunt lăsat să fac poze și aproape că mă dau afară. "Păi dacă voi nu mă lăsați să pozez, ce fel de reclamă credeți că vă pot face?" Merg la muzeul de cherestea unde iarăși nu sunt lăsat să fac poze. Totuși "fur" imaginea unui trunchi de cedru de peste 700 de ani! Mai îmi rămân două secții pentru care obțin ștampilele/perforările biletului comun de la un singur tip: Silvicultură (etaje forestiere, lucrări silvice, instrumente indiene și britanice din diverse perioade) și Silvicultură socială (utilizări ale lemnului în societatea umană). Aici văd un citat al Indirei Ghandi de susținere a oricăror activități de ajutorare a naturii înconjurătoare. 

The alleys guide me over bridges between bamboo bunches to a gate in the south-east corner of the garden. It has a locker and I ask a guardian from the other side "How can I go out of here?" "You know, you are not allowed inside" "Well, I am inside, how can I go out? Jump over the fence?" "You are not allowed. We make an exception this time!" I jump over the fence and go to the main building through the park between groups layed on the grass. I enter the big corridors between museum halls and enter to entomology museum. they don't let me take pictures and I get the accept for it when I tell them that i work in the field and give them details about bees and termites. "Hide from other visitors!" I am fascinated  with the details about each species of plants and parasites. I could stay here for a long time! Happy with these pictures, I go to the next museum: Non wood forest products museum! It's all about forest products used in alternative medicin: flowers, branches, bark, resins, flavors... They don't let me take pictures and almost kick me out! "Well if you don't let me take pictures, what kind of commercial can I make for you?" I go to timber museum and I am not let to take pictures. I "steal" the picture of an old 700 years cedar trunk! For the next two sections I get the stamps/perforations from one guy: Silviculture (forest levels, forest work, Indian and British instruments) and Social forestry (uses of wood in human society). I see a qoute of Indira Gandhi for sustaining of nature helping activities.

Oau, chiar muzeele astea merită orice apreciere! Sunt ele amenajate într-un stil muzeal clasic și neîngrijit, dar informațiile adunate în ele sunt impresionante! Ies încântat din clădirea principală pe Brandis Road, admir încă o dată frumusețea parcului institutului și ajung pe Wilmot Road la micul giratoriu-intersecție de mai devreme. Nu pot merge pe același drum! Aleg să mă întorc pe strada privată Laurie Road spre intrarea din capătul Trevor Road. Așa de liniște e aici față de oraș că parcă nu ai mai pleca! Ies pe poarta pe unde am intrat și iau un autobuz care mă duce pe Chakrata Road până la giratoriul mare și apoi dreapta spre institut. Din mersul autobuzului plătesc și cobor vis-a-vis de institut. Îl sun pe Sanjay, intru cu ei la cantină și cât își rezolvă ei niște treburi oficiale, mai îmi curăț/citesc din mailuri. Pe seară Sanjay se oferă să-mi fie ghid la muzeul de geologie (nu ai voie să faci poze și îmi spune că îmi va face el câteva mai pe ascuns). Îmi povestește despre rocile himalayene, despre roci fluorescente, despre geologia zonei și în final despre cercetările lui D.N. Wadia, geologul fondator al institutului. Geanta de geolog expusă în vitrină îmi aduce aminte de bunicul meu din partea tatălui. Tot așa cercetător "neîngrijit" cu un munte de informații și spiritualitate în el! Ieșim lăsând o apreciere în caietul muzeului și primind un pliant descriptiv al institutului și un altul legat de prevenția și acțiunile din timpul cutremurelor.

Oau, these museums worth every appreciation! They are classic and shabby, but the information is impressive! I go out of the main building enchanted of all museums, go on Brandis Road, admire once again the beauty of the park and reach Wilmot Road at the earlier roundabout. I have to follow another way! I choose to turn back on the private Laurie Road to the end of Trevor Road. It's so quiet here that you wouldn't go out in the city! I go out on the same gate and take a bus on Chakrata Road to the big roundabout and right to the institute. I pay the ticket on the way and go down of the bus at the institute. I call Sanjay, enter with them to the cafeteria and clean some mails while they have some work to do. Later Sanjay offers himself as a guide to geology museum (you are not allowed to take pictures and he will take some from hidden angles). He tells me about Himalayan rocks, fluorescent rocks, area geology and finally about the researches of D.N.Wadia, the founder geologist of the institute. The exposed geologist bag remind of my grandfather. The same poky researcher with a mountain of information and spirituality inside! We go out after writing a comment in the museum's impression book and receiving a flyer of the institute and another one with earthquake prevention and actions. 

Înainte de a pleca acasă (la masă) asistăm la un meci de badminton între colegii de institut și mai fac cumoștință cu alți noi colegi de-ai prietenilor mei. Mai luăm ceva mâncare și niște condimente pentru acasă (foarte ieftine și recomandate de Sanjay) și Arun ne așteaptă la ieșire. Pe drum îmi aduc aminte că nu mai am hârtie igienică (obiect sanitar inutil pentru indieni!) și intru cu Arun în supermarket de iau hârtie și niște conuri de praf aromat foarte plăcute. Seara mai stăm la masă la povești și înainte de culcare Sanjay îmi oferă ceva cadouri pentru mine și pentru Raluca (foarte fain și plăcut din partea lui!). Noapte bună!

Before leaving home (for dinner) we assist at a badminton game and I meet some colleagues of my friends. We take some food and condiments for home (cheap and recommended by Sanjay) and Arun is waiting for us at the exit. On the way home I remember that i don't have toilet paper (useless for Indians!) and enter with Arun in the supermarket to take some paper and nice aromatic cones. In the evening we chat for some time and right before going to bed, Sanjay offers me some gifts for me and Raluca (very nice of him!). Good night!

Modificări personale de la Uttarkashi la Dehradun prin Mussoorie 15.01.2014 Personal corrections from Uttarkashi to Dehradun through Mussoorie

O zi aparent simplă care te poate schimba pentru întreaga viață! Ce poate să însemne un "banal" drum de câteva ore din Uttarkashi în Dehradun? Dacă schimbările materiale nu sunt prea mari, cele spirituale și reformularea propriilor dimensiuni cu siguranță sunt mai mari și mai importante.

Dimineață salut gazdele (băieții de la hotel care dorm pe mesele din sala de mese) și merg să caut mașina pentru Dehradun. Mașina cu care merg acum este "de stat" și e singura dată când iau bilet la autobuz. Cu loc rezervat! Vorbisem aseară cu un indian din Dehradun să mergem împreună și nu îl văd la mașină. Nici o problemă! M-am obișnuit ca oamenii să se schimbe! Iau bilet și mă așez pe alt loc și apoi pe locul meu (ca să respectăm locurile de pe bilete!) Vine și prietenul meu și mai încolo pe traseu mă va chema și îmi va face loc în față autobuzului! Cam pe la 6.20 pornim la drum. Relativitatea temporală!

A simple day can change you for life! What can be a "common" road of a few hours from Uttarkashi to Dehradun? If material changes are not so big, the spiritual ones and reformulation of own dimensions are surely bigger and more important.

In the morning I salute my hosts (the boys from the hotel sleeping on the tables from the restaurant) and go to search for the bus to Dehradun. The bus belongs to a "state company" and it's the only bus trip with ticket! With seat reservation! Last evening I talked to an Indian from Dehradun to go down together and I didn't see him at the bus. No problem! I am used with the change of people! I take my ticket, go up in the bus on another seat and then on mine (to respect the seats on the tickets)! My friend comes and later on the road he will make place for me in the driver's cockpit! We leave around 6.20. Temporal relativity!

Plecăm pe întuneric pe drumul pe care am venit. Urcăm la început pe drumul de piatră și chiar dimineață fiind, o femeie scoate capul pe geam pe bancheta din fața mea și vomită afară. Trecem de Dharasu și văd că șoferul face dreapta pe un drum diferit față de acum două zile. Și drumul începe ca și acum două zile să urce. Și urcă, și urcă! La un moment dat soarele tinde să iasă de după orizont într-un roșu unic care mă ține cu ochii spre el! Încep să mă reformulez. Ceea ce știam eu ca drumuri de munte (inclusiv cel de acum două zile) își pierde însemnătatea. Acum drumul aparent prost ocolește picioare de munte și câștigă mereu altitudine. Ba pare că ne băgăm în întunericul unei văi, ba ieșim pe un picior de munte într-o curbă strânsă de zici că zburăm în vale. Șoferul păstrează viteza constantă, bagajele stau pe mașină nemișcate. Și eu sunt mult mai relaxat, deși fiecare curbă îmi dă emoții. Mergem ceva timp și în Wan avem două serpentine strânse. Între cele două curbe coboară niște localnici (unde s-or duce?). Trecem pe sub casele și antena de telefonie din Gewhoti. Drumul ne duce acum prin pădure pe curbe de nivel și la un moment dat șoferul iese din ceea ce părea drumul principal (cel spre Dandalgaon) și face stânga. "E un drum nou!" (Pe Google Maps apare ca drum de legătură). De aici nu mai puteți urmări prea mult drumul fiindcă nu apar pe hărți decât parțial. Urcăm un lanț muntos deșertic în partea superioară până peste 2000 de metri pentru ca apoi să coborâm într-o mare căldare glaciară. Locurile sunt fascinante și nu știu în ce parte să mă mai uit. Peste tot mărimea munților îmi modifică toate criteriile pe care le aveam înainte privind dimensiunile naturii. La un moment dat pe niște curbe de nivel amicul meu îmi arată (sunt în fața autobuzului acum!) lanțurile muntoase înalte de 5000 de metri. Par așa de mici și de departe (ele sunt acoperite cu zăpadă, aici e totul uscat!) că părem să fim mai sus de ele. Asemenea inversiune nu am mai experimentat: să ți se pară că munți de 5000 de metri sunt mai mici decât cei de 2000 unde ești tu! După cum ziceam coborâm în căldare și trecem pe partea stângă în curbe lungi. Într-o întoarcere avem de așteptat ca mașinile ce lucrează la drum să se dea la o parte. Drumul este spart în stâncă! Știu că mă repet, dar mă reformulez în continuu pe drumul ăsta! Coborâm spre un fir secundar al marii văi glaciare și oprim pentru masa de dimineață. Prietenul meu (ei își spun frați!) îmi face cinste cu o supă la plic și un ceai. Și eu rezolv câte ceva la o toaletă turcească. Nu-i plăcut detaliul ăsta și îl menționez fiindcă e una din puținele toalete turcești publice din munți! De aici mai mergem prin multe sate în care văd grupuri (în special de fete mândre) în costume de școală și renunț la a mai gândi pe unde merge autobuzul. Oricum nu poți urmări traseul decât cu un GPS pornit! Urcăm pe coasta împădurită pe asfalt căt o mașină și jumătate lățime și ieșim în capătul cel mai înalt al zonei Mussoorie (vedeți în ultima poză din seria de mai jos) în zona Suwakholi (bănuiesc). Suntem la circa 2200 m altitudine în stațiunea Dehradunului!

We leave before the beginning of the day on the road we came. First we go up on the stone road and a woman puts her head out and vomits. We pass Dharasu and I see that the driver turns right on a different road than two days ago. And the road goes up. And up, and up! At one moment the sun rises in a red circle that keeps me centered on it! I start to reformulate myself. What I knew about mountain roads (including the one two days ago) becomes senseless. The road goes after mountain feet and earns altitude. It look like we are going in dark valley or we are going on mountain ridges and you feel like you're flying of the curve. The driver has a constant speed, the luggage stays fixed on the bus. I feel more and more relaxed, although every curve makes me anxious. We are going for some time and in Wan we have two short curves. Some people are going down here (where might they go?). We pass under the houses and the pile of Gewhoti. The road is going in a wood tunnel and at one moment the driver turns left from the main road (to Dandalgaon). "It's a new road!" (On Google Maps it's a link road). From this point you can't follow any map because the roads don't exist on maps. We go up on a desert mountain range up to 2000 meters and go down in a glacial cirque. The places are amazing and I turn my head allover all the time. The size of mountains modify my criteria of the size of nature. At one moment my friend shows me (I'm in the cockpit now!) the 5000 meters mountain ranges! They look so small and far (covered with ice and snow, everything is dry here!) and we seem to be higher. I didn't have this experience: the 5000 mountains seem smaller that the 2000 meters where we are now! We go down in the cirque and pass on the left side with long curves. In one turn we have to wait for the working cars to go of the road. The road is digged in the rock! I know I repeat myself but I continuously reformulate myself on this road! We go down on a secondary river and stop at 1.30 for breakfast. My friend (they call themselves brothers!) offers me a noodle soup and a tea. And I resolve my problems at a Turkish toilet. This detail is not nice but I mention it because it is one of the few public Turkish toilets in the mountains! We continue in some villages and I see school girls proud of their school suits. I cancel my thoughts about the way we are going. The only way to follow the road is a GPS! We go up in the wood on one lane asphalt road and reach the highest part of Mussoorie area (the last picture below) in Suwakholi are (I guess!). We are at 2200 meters in Dehradun's resort!

Mergem spre est prin toată stațiunea și o lăsăm în dreapta (cu un drum de 2 km spre centru). Noi facem stânga pe Mussoorie Road și coborâm spre câmpie. Știu că mai avem vreo 2 ore până jos în Dehradun. Fiindcă nu am altceva de făcut, admir drumul acum larg (2 benzi pe sens) și interminabilele serpentine care ne coboară rapid. Prietenul meu mă anunță când ne apropiem de oraș și facem schimb de numere de telefon. "Dacă ai vreodată nevoie, doar sună-mă!" El coboară în Kishanpur la începutul orașului și eu merg până în centru la autogara Mussoorie. Înapoi în câmpia indiană mizeră! Cobor din autobuz, îmi iau un pahar de suc de trestie de zahăr și îl sun pe Sanjay. Nu știu să îi explic unde sunt și mă roagă să găsesc un tânăr amabil să mă dirijeze, ei vorbind la telefon în limba lor. Doi tineri se lămuresc unde trebuie să mă ducă și cu o polișistă caută linia vikramului 5 (rișcele de care am mai spus). Doar în Dehradun autoricșele merg pe linii dedicate și se numesc vikramuri! Băiatul nu se lămurește până la urmă cu linia 5 și convine la telefon cu Sanjay să vin cu o ricșă la institut. Îmi va plăti Sanjay drumul! Merg la institut, mănânc cu prietenii mei la cantină, merg cu Sanjay (îmi e ghid) să îmi arate institutul (atât cât le permite birocrația) și cu motoreta mă duce la Arun să îmi iau bagajul mare. Pe jos mergem până acasă la Sanjay să îmi las bagajul. Pe drum mai cumpără câte ceva de mâncare și vor pregăti masa de seara cu toții (Sanjay, Raitam și Arun). Stăm la povești de tot felul și îmi place teribil atmosfera. Încearcă să mă învețe să mănânc cu mâna și nu reușesc (sau nu caut eu noul experiment!). Sanjay are o saltea pe care dormim pe jos, o masă micuță și cameră simplă închiriată în spatele vilei unei tanti simpatice cu grădină de tot felul de plante în spatele casei (în fața ușii lui Sanjay). Din punctul meu de vedere e tare fain și nu simți cum trece timpul!

We turn east in all the resort and leave it on the right (with a two kilometer road to center). We turn left on Mussoorie Road and go down to the plain. I know we still have two hours down to Dehradun. Because I have nothing else to do, I admire the 4 lane road and the endless curves. My friend announce me wheen we are close to town and we change the phone numbers. "In case you need something, just call me, ok?" He goes of in Kishanpur at the beginning of the city and I go to center to Mussoorie bus stand. Back to dirty Indian plain! I go off the bus, take a glass of sugar crane juice and call Sanjay. I don't know how to explain where i am and he asks me ti ask a nice person to guide me (they are speaking in their language). Two young boys understand my destination and with a cop woman search for no. 5 vikram (the rickshaws I told you about). Only in Dehradun the rickshaws are called vikrams and go on fixed lines! They don't find the line and agrees with Sanjay to rent a rickshaw to the institute! Sanjay is paying my driver! I go to the institute, eat with them at the cantine, go with Sanjay (as a guide) in the institute (as much as bureaucracy allows) and drives me with the motorbike to Arun's place to take my big pack and relax. We walk to Sanjay's home in a few hours to leave my pack. On the way they buy something ti eat and they will prepare the dinner (Sanjay, Raitam and Arun). We chat and I enjoy the atmosphere. They try to teach me how to eat with the hand and they fail (or I don't admit the new experiment!). Sanjay has a mattress on the floor, a small table and a simple room rent on the back side of a villa with a diverse garden in the back of the house (in front of the Sanjay's door). It is very fine and you don't feel the time passing!