Kiilopää by night 28.11.2017

Nu mai știu ce am făcut dimineață, cert este că se apropie seara (14.20) și uite cum arată cerul. 

I don't know what I did in the morning and the evening is closing (14.20) and look at the sky.

După ce e întuneric de-a binelea, le spun colegilor că ies la o scurtă plimbare pe lângă Kiilopää. Doar aș vrea să urc pe drumul de snowmobil din stânga dealului Kiilopää, cel mai înalt din zonă. Mai fusesem pe el până la totem o dată și cu altă ocazie până la vârf cu o altă colegă franțuzoaică pentru poze la auroră (ce bine că scriu, deja încep să mi se amestece în minte nopțile în care am văzut aurora). 

Trec prin poarta spre parcul național și fac stânga spre Luulampi. Deocamdată sunt pe poteca comună Ahopää și Luulampi. E ușor fiindcă merg pe drumul de snowmobil și peste 400 de metri se separă cele două poteci tematice. Cum spre Luulampi pe drumul direct (denumit Ahopää) nu sunt urme făcute și zăpada îmi trece de genunchi, aleg poteca tematică Luulampi care mă urcă pe lângă dealul Kiilopää. Ar trebui să vă descriu condițiile meteo ca să vă dați seama cum este. Nu ca să mă dau mare (cum mi-au spus unii), ci ca să înțelegeți cum este aici: noapte, lună plină, viscol, undeva pe la -17...-19 grade! Cu toate astea nu am nevoie de frontală (o am pe frunte!) și trebuie să mă mișc continuu! 

Asta și fac pentru următorii 1.8 kilometri și ajung la intersecția Marianne de unde la 700 de metri la dreapta este locul panoramic de pe vârf. Așa că... două trei poze și la dreapta! Sub lumina lunii!

After getting dark completely I tell my colleagues that I go out for a short walk around Kiilopää. I only want to go up on the snowmobile track on the left of Kiilopää fell, the highest around. I walked one time to the totem and another time with a french colleague to the top for northern lights (it is so good to write, I already begin to mix the northern lights nights in my mind :D!). 

I pass the enter gate of the national park and turn left to Luulampi. For the moment I am on the common trail Ahopää and Luulampi. It is easy because I am walking on the snowmobile track and after 400 meters the two thematic trails split. As the direct trail to Luulampi is full of snow (it is called Ahopää), I choose the thematic trail Luulampi which goes up around Kiilopää fell. I should describe the meteo conditions. Not to emphasize myself (as some said), but to understand how it is here: night, full moon, blizzard, around -17...-19 degrees! I don't need a headlamp (I have it on my forehead!) and I have to move continuously! 

So I do for the next 1.8 kilometers and reach Marianne cross wherefrom in 700 meters to right I should reach the panoramic view of the top. So... 2-3 pictures and move to right! Under the moon light!

Panta devine din ce înclnată, prin viscol merg de la un stâlp la altul (adică piloni de fier de circa un metru înălțime cu căciulă de zăpadă viscolită) și peste vreo 25 de minute ajung la panoul informativ de lângă vârf. Îl recunosc, fac stânga și în câteva minute sunt pe vârf. Nu se vede nimic, doar știu eu că am ajuns aici!

The slope is steeper and steeper, I walk through the blizzard from a pile to another (iron piles around one meter high with a cap of winded snow) and in about 25 minutes I reach the info panel near the top. I recognize it, turn left and in a few minutes I am on the top. We see nothing, I know that I am here!

De aici poteca îmi este binecunoscută, indiferent de condițiile meteo. În plus am urme mereu fiindcă e cel mai scurt drum din stațiune până aici. Așa că, prin feeria iernii cobor în vreo 40 de minute până la poarta parcului național.

The path is well-known now, no matter what the meteo conditions are. And I always have track because it is the shortest way from the village to the top. So, in the fairy of the winter, I go down to the gate of the national park.

De pe panourile informative vă spun câte ceva despre poteca tematică Kiiruna și despre mesteacănul endemic. 

Bine ați venit (tervetuloa)! Poteca găinușei de munte (kiiruna) ne duce spre vârful dealului Kiilopää. De aici coboară la baza dealului și se întoarce de-a lungul pârâului Kiilo-oja. Dealul oferă o belvedere a întregului parc național. Mediul este foarte dur, vânturile bat tot timpul în câmp deschis. Pe drum aflăm despre floră și faună. Mesteacănul de Kiilopää se găsește doar pe dealurile Kiilopää și cele din apropierea Saariselkăi. Are trunchiul gros și întortocheat și frunzele mai mici decât cele ale mesteacănului de munte. Datorită înălțimii reduse poate crește pe dealuri mai înalte decât fratele său. Nu rezistă până spre vârful dealului dominat de iarbă și izvoare. Se poate auzi cântecul multor vrăbii.

We can read some info inthe info panels about the kiiruna thematic trail and the endemic birch.

Welcome (tervetuloa)! The ptarmigan's trail (kiiruna) takes us to the top of Kiilopää fell. From here it takes us down at the base of the fell ant turns back on the Kiilo-oja brook. The fell offers a belleview of the entire national park. The environment is very tough, the wind blows all the time in open field. On the way we find info about flora and fauna. The Kiilopää birch is found only on the fells of Kiilopää and Saariselkä. It has a thich twisted trunk and the leaves smaller than of mountain birch. Due to the low hight it grows higher on the fells than his brother. It doesn't resist up to the top dominated by low grass and springs. We can hear the song of sparrows.

La intrarea spre recepție avem niște faine statui din zăpadă sau gheață, una din ele reprezentând faimoșii Moomins finlandezi :)!

At the entrance of the reception we have some fine snow or ice statues, one of them representing the famous Finninsh Moomins :)!

 

Saariselkä country skiing 27.11.2017

Ufff! Nu mai începem o dată treaba... Fiindcă mai am o zi liberă, ce-ar fi să încerc un sport nou: country skiing! Mai am de încercat snowshoeing (mers cu rachete) aici și voi face asta după întoarcerea în țară în a doua tură (cu rachete împrumutate). Acum merg la noi la firmă cu un minibus al firmei cu alți colegi și mă interesez când am microbuz de întoarcere. Nu vreau nici să merg pe jos (deși n-ar fi imposibil, știu drumul), nici să plătesc un taxi! Împrumut schiuri și clăpari de country skiing, colega mă întreabă dacă am mai schiat și când îi spun că schiez pe pârtie și tură, doar îmi arată mișcarea specifică acestul nou sport. Mai sunt încă două feluri de schi noi pentru mine: ambele pentru schi prin pădure și e nevoie de zăpadă mare, nu ca acum! 

Până diseară trebuie să aduc echipamentul înapoi. Așa că la drum spre începutul pârtiilor de country skiing! Pun schiurile în picioare, mă informasem de câteva reguli pe pistă și la drum. La final aveți și o hartă pentru orientare!

Ufff! Job never starts... Having another free day, should I try a new sport: country skiing! I have to try snowshoeing (walking with snowshoes/raquettes) here and I will do it after return home in the second trip (borrowed walkingshoes). Now I go to the company with a minibus with some colleagues and find about the minibus back. I wouldn't like to walk (I know the way) or pay a taxi! I borrow country skiing skis and boots, my colleague asks me if I skie before and when I tell her about downhill and touring ski, she only shows me the specific move for this new sport. There are two other kinds of skis new for me: both for forest skiing and bigger snow, not like now! 

I have to bring back the equipment by this evening. So... go to the beginning of the country skiing tracks! I put my skis, and I was informed about some rules on the track and go. At the end you have a map for orientation!

Inițial cea mai scurtă tură mi s-a părut până sus pe Kaunispää și pornesc într-acolo. Mișcarea este foarte faină și simt fiecare mușchi acționând. Iupiii! Zonele de urcare solicită mai mult, la fiecare coborâre alunec fericit. Mereu se merge pe pistă pe partea dreaptă! Și după 800 de metri surpriză! Pista nu mai e amenajată și închisă! Așa că înapoi pe altă rută. Acum îmi dau eu seama de ce toți se întorceau de aici. În partea cealaltă primii patru kilometri mă conduc la Laanila și aș fi vrut să merg la Prospektorin kaivos/Old Gold mine. Nu găsesc ruta și ajung direct lângă cafeneaua Savotta (kahvilla). Aș putea să mă întorc și zic că aș putea lungi tura. Pe panou văd doar 6.7 kilometri până la Rumakuru. Hai acolo! Dacă nu am simțit acești patru kilometri, bănuiesc că nici ceilalți nu sunt așa de grei. La stânga ajung la prima intersecție lângă Piispanoja și fac dreapta spre Rumakuru. Peste 900 de metri fac stânga la prima intersecție și trec peste un fain pârâu. Urmează două urcări în plug și apoi un mare ocol pe după un deal pe stânga lui. Urc la ultima intersecție de unde am 3.1 km la stânga spre Saariselkä și 1.5 kilometri la dreapta în coborâre spre Rumakuru. La dreapta deci! Coborârile sunt tare faine și mă opresc la căbănuța deschisă în care un finlandez punea câteva lemne pe foc. Schimbăm câteva vorbe, îmi scriu numele în caiet și cobor până la cabana Rumakuru Vanha. E închisă și de aici urmele duc doar la Luulampi. Îmi fac socoteala că nu am cum returna echipamentul și fac cale întoarsă până la Rumakuru. 

Initially the shortest track was up to Kaunispää and I start it. The moving is very fine and I feel each muscle actioning. Iupiii! The up zones are requesting, the down zones make me sliding happy. You always ski on the track on the right side! And, after 800 meters, surprise: the track is not ready and closed! So back to another route. Now I see why everybody came back from here. In the other side the first four kilometers take me to Laanila and I would like to go to Prospektorin kaivos/Old Gold mine. I miss the route and reach Savotta coffee place (kahvilla). I could turn back and I think I could make the trip longer. I see only 6.7 kilometers to Rumakuru on the panel. Let's go there! If I didn't feel these four kilometers, I suppose the others are not so hard. At the left I reach the first cross near Piispanoja and turn right to Rumakuru. After 900 meters I turn left at the first cross and pass over a fine brook. I have two up slopes in V and then a big round tour on the left of a hill. I go up at the last cross wherefrom I have 3.1  kilometers to left to Saariselkä and 1.5 kilometers down to right to Rumakuru. To right then! The downslides are very fine and I stop at the small open cabin where a finnish man was putting some wood on fire. We change some words, I write my name in the cabin book and go down to Rumakuru Vanha. It is close and from here the track goes only to Luulampi. I calculate that I can't take the equipment back today if I go there and I go back to Rumakuru in big snow

De aici întoarcerea până la ultima intersecție e doar o formalitate (mereu în locurile cu o singură pistă cel care urcă cedează în favoarea celui care coboară știind plăcerea de a coborî) și la dreapta intru pe un culoar lung pe marginea unui pârâu. Ajung cumva pe sub podul pe unde mersesem spre Kaunispää și mai departe tot în urcare sunt la mijlocul drumului dintre Laanila și Saariselkä. Și iarăși ajung lejer în stațiune și la firmă să las schiurile. Sunt încântat de tură și chiar mă bucur de cei circa 15 kilometri parcurși. 

From this point the return to the last cross is just a formality (always in the places with one track the one going up stops in favour of the one going down knowing the pleasure to go down) and on right I enter a long couloir on the shore of a brook. I reach the place under the bridge I skied to Kaunispää and further on going up I am somewhere at the middle between Laanila and Saariselkä. Easily I reach the resort and let the equipment at my company. I am pleased with the trip and enjoy the 15 kilometers walked/skied.

Până la microbuzul firmei am timp de niște cumpărături și ca urmare vedeți și câteva imagini din stațiune.

I have some free time until the company's bus leaves home and I do some shopping. Thus you can see some images from the resort.

Și la sfârșit, harta promisă la început:

And finally, the map I promised in the beginning:

sursă/source: http://travelswithsheila.com/wp-content/uploads/2013/03/latukartta_WEB-copy.jpg

Tievatupa 26.11.2017

Iarăși zi liberă... Hai să mergem până la colegii noștri de la Tievatupa. Sunt ”vecinii” noștri, la 5 kilometri depărtare... Chiar la un moment dat Aada, o faină colegă finlandeză, mi-a spus un detaliu care îi definește: dacă între case e distanță mai mică de doi (2!) kilometri, încep să se simtă aglomerați! 

Așadar, tot cu Marcelo și Marieke mergem spre colegi. Marcelo are aparatul foto la el și la un moment dat vom face ședințe foto instantanee ;). Eu am sarcina de a conduce drumul, deci de a fi ghid în ”sălbăticie”. Toți suntem ghizi într-un fel sau altul: aici ca funcție și în viață fiecare îi ghidează pe ceilalți pe anumite drumuri... 

Pornim prin spatele casei pe pârtia de country skiing (e puțin după ora 12.30, în miezul zilei), găsim cumva niște alei și ieșim pe un drum interzis pentru mers (e semn doar în sens opus, nu văzusem :D) la șosea. De aici la dreapta și pe prima pantă până la panoul cu traseul Ruija facem prima ședință foto. Sunt unghiuri foarte faine!

Free day again... Let's go to our colleagues in Tievatupa. They are our "neighbours", 5 kilometers away... At one moment Aada, a very fine Finninsh colleague, told me a detail that defines them: if the distance between houses is less than two (2!) kilometers, they begin to feel crowded! 

So, with Marcelo and Marieke we head to our colleagues. Marcelo has the camera and at some moment we will make instant photo shootings ;). I have the duty to lead the way, so being a guide in ”wilderness”. We all are guides in some way: here as job and in life everyone guides the others on certain ways... 

We start behind the house on the country skiing track (it is about 12.30, mid-day), we find some alleys and reach the road on a forbidden way for walking (sign only on opposite way, we didn't see :D). From here we go right and on the first slope, up to the panel with Ruija track, we have the first photo shooting. Super fine angles!

Mai mergem 500 de metri și ajungem la panoul explicativ. Aici vedem harta de mai jos și câteva explicații în engleză și în finlandeză. La linkul de mai jos puteți citi mai multe despre poteca Ruijanpolku.

We walk further 500 meters and reach the explaination panel. Here we see the map below and a few explanations in english and finnish. At the below link you can read more about Ruijanpolku.

http://www.nationalparks.fi/en/ruijanpolkutrail/directionsandmaps

Mie pe poteca asta mi-au plăcut mult marcajele foarte simple și intuitive.  Le vom revedea și când mă voi întoarce din tura solitară la faina cabană Niilampaa! 

Conform hărții trebuie să ajungem curând la locul de foc Sivakkaoja și apoi să facem dreapta spre Tievatupa. Așa se întâmplă, cu o pauză la locul de foc!

I loved the simple, intuitive marks on this path. We will see them on the way back in my solo trip at the beautiful chalet Niilampaa! 

The map says about reaching soon the fireplace Sivakkaoja and then we turn right t oTievatupa. So it happens, with a break at the fireplace!

Urmăm pe margine o altă pârtie de country skiing și la un moment dat Marieke mă incită să iau apă din râu. E înclinat și reușesc să iau apă cu succes. Urmează apoi o altă ședință foto instantanee și drumul ne duce la o pistă de schi mai mare. Facem stânga și în câteva sute de metri ajungem la panoul ce ne indică Tieva. Intrăm în vorbă cu o faină finlandeză pe schiuri, încântată că suntem ghizi în țara ei. Mai avem o sută de metri și ajungem la colegii noștri, surprinși și bucuroși să ne vadă.

We follow another country skiing track and at one moment Marieke incites me to take water from the river. It is steepy and I succed to take water. We have another instant photo session and the track takes us to a bigger track. We turn left and in a few hundreds meters we reach the panel indicating Tieva. We chat with a fine finnish skier woman, pleased to have us as guides in her country. After one hundred meters we reach ou colleagues, surprised and happy to see us.

După un ceai și ceva povești pornim înapoi spre casă. Mai întâi pe pârtia mare până la șosea și apoi pe drumul de snowmobil pe unde mai fusesem și ieri. Doar că nu ieșim în șosea cum am făcut eu și urmăm altă urmă de snowmobil. De fapt și marcajele care ne duc în direcția bună. Tot povestim una-alta și ajungem chiar în spatele casei, la pârtia pe care pornisem...

After a tea and some stories we go back home. First on the big track to the road and then on the snowmobile track I walked yesterday. We don't get out to the road and follow the track and the signs on the good direction. From a story to another we reach the track behind our house...