În amintirea ”fratelui” meu Adi merg pe dealul Istrița pentru a explora și verifica existența unei peșteri descoperite de el. Las mașina sus, sub vârf și, fiindcă nu mai țin minte exact locația, cobor pe la fiecare linie stâncoasă. Practic scanez tot arealul în căutarea peșterii, cu multe poze la treptele de stâncă. Abia în partea de jos a dealului re-descopăr intrarea în peșteră. Îi cunosc în principal galeriile și descopăr că, spre ieșirea secundară, a avut loc o cădere de pietre și a blocat accesul. Treaba asta o verific și intrând câteva zeci de metri pe intrarea secundară mai puțin vizibilă. A treia intrare ar părea să nu aibă legătură cu celelalte două. Știu că nici prima dată când am venit aici nu găsisem legătura, doar presupunând că ar fi una!
În schimb în apropierea peșterii descopăr un mini-canion unde expunerea geologică a straturilor și fosilele din roci demonstrează existența în vechime a unei mări în această zonă.
Fac revenirea la mașină pe alte poteci, pe la fântâna secată și văcuțele care pasc liniștite. Să nu uit de vechiul ”zid” geologic de care probabil uitasem :)!
Cobor în Pietroasele și cumva mă intrigă placa informativă cu thermele romane de la ieșirea nordică din Pietroasele. Mi se pare imposibil să fie doar acele câteva ziduri din dreapta podului, unde a crescut vegetația. Las mașina pe marginea drumului și caut ceva mai mult. Din curiozitate se pot afla multe! Așa că... găsesc adevăratele therme exact sub podul asfaltat!!! Vă dați seama că e tare plăcut să le descoperi și mai ales să ai umbra podului pentru asta! Și este o descoperire în locuri unde am fost de zeci de ori!!!
Diseară voi rămâne la Elena și mâine dimineață merg la crucea lui Adi pentru a-i aprinde o lumânare. Mulțumesc Adi, fiindcă mă îndrumi spre locuri faine chiar și de dincolo de Marea Trecere!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu