Călător prin lume: Brașov 06.02.2018

luni, 17 septembrie 2018

Brașov 06.02.2018

Zi întreagă doar pentru Brașov... Cum sunt pe strada Lungă, merg pe toată lungimea ei :) (lungă la nivel de Ev Mediu când probabil și-a primit denumirea) pe lângă multe clădiri declarate monumente istorice până la biserica Bartolomeu, cea mai veche biserică din Brașov (1634 după cum găsim pe o inscripție în interior). Am noroc să fie cineva la administrația bisericii și după ce vizitez curtea și cimitirul, îmi deschide biserica imensă și răcoroasă. Se simte chiar și acum, darămite vara când, uneori, duminica se mai țin slujbe în mica comunitate evanghelică actuală.

Urc pe vechea carieră să fac ceva poze și am surpriza să vină doi militari la mine și să mă legitimeze. Ok, le arăt cartea de identitate și le cer motivul acțiunii. M-au văzut dinspre unitate făcând poze spre unitatea lor militară. Ok, le dau telefonul și să șteargă ei ce poze cred că ar putea afecta unitatea. Sunt de înțelegere, șterg ce trebuie și îmi indică mai departe să merg pe strada Pictor Ion Andreescu pentru a putea ieși înapoi în strada Lungă.

Traversez strada Carierei, urc pe Căprioarei și apoi pe Cloșca până la troița Junilor brașovecheni din capătul Postăvarului. Aici e capătul potecii care vine dinspre Poiană prin rezervația Stejerișul Mare spre oraș.

Alte străzi mă duc spre strada Lungă și apoi în sus sub cetate la biserica evanghelică Sfântul Martin. E interesantă, păcat că e închisă. Schimb câteva vorbe cu un nene care are grijă de cimitir și pe continui pe strada Mihai Eminescu pe lângă Spitalul de Psihiatrie și o casă veche, de lemn, în stil german, pe jumătate arsă, până jos la biserica albă Buna Vestire.

Îmi continui hoinăreala pe străzile din centrul vechi spre Piața Sfatului unde intru în biserica Sfânta Adormire a Maicii Domnului. Să nu mă credeți prea bisericos. Eu consider bisericile ca monumente de arhitectură și, cu cât au mai multe elemente particulare, cu atât mă atrag mai mult. De exemplu ultima biserică menționată m-a atras mereu fiindcă are fațada la Piața Sfatului și de fapt biserica propriu-zisă este mai în spate. Și e așa de liniște în biserică...

Revin în piață și, fiindcă îmi este cam foame, testez piața și până la urmă aleg să mănânc ceva la ”Cerbul Carpatin”. Nu fac neapărat reclamă, doar spun că locul este foarte fain amenajat într-unul din multele beciuri din subteranul brașovean. Peste câteva luni chiar voi povesti despre aceste subterane...

Cum nu am fost niciodată până acum, aleg să merg la muzeul de istorie deși programul nu mai permite să stau prea mult. Înainte de a intra, un nene îmi povestește ceva despre evenimentele din noiembrie 1987 ”doi ani mai devreme”. Chiar este o expoziție în muzeu pe această tematică. Nu fac aici apologia muzeului, doar vă spun că merită să îl vedeți și în mod obișnuit, și completat cu expozițiile temporare. După muzeu același nene (unul din participanții la mișcarea din 1987) mă va convinge să iau o carte cu benzi desenate care ilustrează pe scurt ce s-a întâmplat atunci. Am dat ceva bani și chiar merită cartea :).