Povestire scurtă și fără poze (GDPR 😉)
Chiar dacă nu ești plecat pe munte, ci doar la munte, tot e foarte fain!
Când ești cu alții la munte, când faci cu ei diferite și multe activități, când (măcar) în pauze sau seara târziu sau dimineața poți respira aerul curat de munte... Când ai parte de ploaie bogată și chiar de ”ploaie cu șnițele”, când ai parte de ninsoare și de activități afară (chit că grăbite fiindcă, ghid fiind, ai responsabilitatea celor din grup, mai mult copii cu imunitate de obicei scăzută), când nu mai poți de dragul de a fila sau de a sta blocat în gri-gri, când faci cu copiii din grup tot felul de activități distractive, când te simți parte a unui grup... Când mai trebuie din când în când să faci pe psihologul chiar dacă e o oră târzie în noapte, când încurajezi copiii și vezi că se implică în tot ceea ce înseamnă să fie plecați de acasă... Când cunoști ce e de făcut, când dai de prieteni vechi cu care cauți să rezolvi tot ce ai de rezolvat (și evident că orice are rezolvare!)... Când îți rezonează în minte cântecele de munte cu tot ce înseamnă ele... Când la finalul unei excursii copiii mai vor cu ghizii și chiar le cântă și ”îi cer”... Când simți din îmbrățișări că și cel mai dificil copil îți va duce lipsa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu