Încep povestirea cu primele versuri ale cântecului Alinei Manole:
”Am un pitic/Și-l vreau fericit/Cred că-mi trebuie doi/Să stea amândoi”
De fapt eu am mulți pitici și cei care mă știu de mult știu despre ce vorbesc... În situația de față unul din pitici m-a dus într-o întreagă călătorie: să văd templul de la care mi se trage numele de familie: Parthenonul! Mai precis ”th”-ul (Θ)... care se găsește și în varianta elenă a capitalei Eladei, Ἀθῆναι... Căci acolo vă voi ”plimba” pentru câteva zile!
Poate părea o idee nebunească: să te hotărăști de pe o zi pe alta să zbori la circa 2000 de kilometri distanță de casă (ideea asta o am din decembrie anul trecut sau mai bine zis de acum doi ani și jumătate când, după o călătorie de vreo lună de mai sus de cercul polar până în România, mă întâlnisem în centrul Brașovului cu un grec și îmi sugerase să vin la el la Atena)! Dar de ce nu aș face asta? Găsesc un bilet acceptabil la Ryanair (110 euro dus-întors) (ce vreți, de pe o zi pe alta consider că e acceptabil prețul :D!) și îmi rezerv și 3 nopți la hostelul Small Funny World Athens (Kalamiotou 25, Atena, 10560, Grecia, aproape de Monastiraki, Μοναστηράκι, plata la hostel). Primisem recomandări că este o zonă bună (de la sora mea, de la vară-mea, de la Mihaela pe care o contactasem pe net și se oferise să-mi fie ghid în Atena). Deci totul pare să meargă la fix.
Înainte să merg mai departe cu povestirea, vreau să fac câteva mici observații legate de călătorii. Fiecare dintre noi (dar absolut fiecare dintre noi!) vede călătoriile altfel. Pentru cei mai mulți călătoriile înseamnă obiective turistice, ceva shopping (neapărat magneți de frigider și farfurioare sau diverse vaze - recunosc, magneți iau și eu eu pentru mama, eu și sora mea fiind ”ambasadorii” ei în lume) și restaurante. Și Monastiraki abundă în toate astea în Atena! Pentru mine călătoriile înseamnă mult mai mult decât asta. Ca să anticipez puțin, veți vedea că în prima zi vom vedea cam ce e mai important dacă ținem cont de ce am scris mai sus. Și după aia? Ei bine, după aia vine partea mai interesantă. Călătoria în sine înseamnă mai mult: să te simți bine și relaxat, să vezi locuri pe care altfel nici măcar nu le-ai căuta pe hartă (Lycabettus sau Kifissia sau Ymittos sau Grădinile Naționale sau Zappeio sau Edem sau plaja Varkiza). Dar deja v-am spus prea multe :D!
Ziua 1, 19.02.2020
Fiindcă am zborul la 10.05, cam pe la 8.00 trebuie să fiu în aeroport. Cu rucsăcelul mic în spate pornesc dinainte să se lumineze de acasă, cu autobuzul 783 ajung la aeroport, trec repede de toate formalitățile și pe la 8.45 sunt la poartă. De la 8.30 era deschis check-in-ul... Bineînțeles că la controlul prin poartă a trebuit să îmi dau jos bocancii. Au niște cleme metalice de mereu mă oprește pentru ele... În avion ațipesc vreo oră și nu prea sunt atent la zbor. Prefer să îmi adun energie pentru restul zilei... Când mă apropii de Atena văd munții și golfurile de pe coastă și știu că mai e puțin. Aterizăm și intru în aeroport. Ieșim de la poartă, parcurg un culoar... Și încă unul... Și încă unul... Și încă unul... Zici că nu se mai termină... E aerisit rău aeroportul ăsta... Pe pereți sunt reclame la principalele zone și monumente din Atena. Doar le văd în trecere fiindcă le voi studia mai bine pe parcurs. La control trec fără probleme. Nimeni nu are mască sau mănuși. Mihaela îmi spusese de asta și de prevenția pentru viitoarea pandemie de Covid-19 care se manifestă de vreo două luni în China. Se va răspândi în toată Europa și mai departe în America și Africa... Ca o concluzie legată de asta, nu am văzut absolut nici o grijă la greci. Nu au ei deocamdată nici o treabă cu asta... Deocamdată (ca-n bancul ăla cu ”Gheorghe deόcamdată”). La bagaje trec ca prin brânză (am doar rucsacul din spate!) și ies din aeroport.
Îmi spusese Mihaela de un card de transport de 72 de ore ”Ath.ena ticket”. Costă 22 de euro și este valabil pe orice mijloc de transport în oraș (metrou, tramvai, troleibuz, autobuz) plus o călătorie dus-întors de la aeroport (X93, X95, X96, X97 sau metrou). Nu este valabil pe liniile din afara orașului (cum am întâlnit de exemplu trenurile care vin în gara Pireu - Πειραιάς)!
Îmi cumpăr cardul de la casa de bilete și vreau să mă duc la metrou. Cu Google Maps văzusem eu că trebuie să trec pe un pod și apoi să ajung la stația de metrou Aeroport/ΑΕΡΟΔΡΟΜΙΟΥ. E cam încâlcit, mă încurc în parcarea din fața aeroportului și mă întorc la stația de autobuz de unde iau X95 spre oraș. Știu că trebuie să cobor la piața Sintagma (Πλατεία Συντάγματος). Merg cam o oră și un sfert cu autobuzul și, după ce trecem de Parlament, autobuzul ocolește piața Sintagma și oprește pe partea cealaltă în stația Aphetēria/ΑΦΕΤΗΡΙΑ.
Prea mult drum. Măcar câteva minute merit o pauză. Trec strada și intru în piața Sintagma/Συντάγματος. Știu că pot fi enervant cu scrierea grecească, dar sunt convins că poate fi util la un moment dat, dacă voi vrea să revin sau dacă veți vrea să vă plimbați prin Atena folosind jurnalul ăsta :)! Îmi luasem o hartă (de fapt vreo trei din aeroport - înainte de ieșire găsiți hărți pliate gratuite!) și, pe o bancă, o desfac cât e ea de mare. În fața palatului Parlamentului (unde se schimbă garda la oră fixă, nu știu exact la cât!) este piața Sintagma în care mă aflu eu și de aici coboară bulevardele Filellinon (Φιλελλήνων και Ξενοφώντος) și Leforos Vasillisis Amalias (Λεωφ. Βασιλίσσης Αμαλίας) spre mare. Vă voi pomeni de ele mai încolo... Deocamdată fac câteva poze și intru pe strada pietonală Ermou/Ερμού. Este cea mai cunoscută stradă pentru shopping din Atena. Pe mine, sincer, mă cam lasă rece :)! Fiindu-mi foame, îmi iau un porumb copt (1.5 euro) și mănânc din el pe stradă. Tot cobor și ajung în piațeta în care e bisericuța Panaghia Kapnikarea/Παναγία Καπνικαρέα. Mă opresc puțin lângă ea să termin porumbul înainte de a-i face o scurtă vizită. De aici voi schimba direcția pe Kalamiotou/Καλαμιώτου spre căsuța mea pentru câteva zile.
Arunc hârtia de la porumb la un coș de gunoi și intru în biserică. Un pic mi se pare ciudat că e atâta lume pestriță prin jurul ei. Și mai ciudat mi se pare că pridvorul este deschis pentru oricine și are două intrări opuse. Am mai întâlnit asta și la noi și totuși mi se pare neobișnuit... Mai ales că bisericuța asta este foarte veche și pe aici poate trece absolut oricine, cu sau fără treabă cu biserica! Dar să vă redau câteva informații din descrierea bisericii, de pe un panou de pe laterala stângă:
Este o biserică ortodoxă dedicată prezentării/intrării Fecioarei Maria în templu. Într-un articol am găsit următorul text: ”Naşterea şi copilăria Maicii Domnului nu sunt descrise în cărţile Noului Testament, date despre viaţa Fecioarei dinaintea momentului Bunei Vestiri găsim în scrierea, datând din secolul al II-lea, numită „Protoevanghelia lui Iacob“. Naraţiunea plină de detalii a acestui text apocrif a fost asimilată în Tradiţia Bisericii; texte patristice şi scrieri omiletice, care au contribuit treptat la conturarea unei mariologii, s-au folosit de aceste relatări timpurii, oferind suport literar şi pentru iconografia Intrării în Templu a Fecioarei. Din aceste prime surse literare aflăm că Ioachim şi Ana, primind la bătrâneţe darul naşterii de prunci, hotărăsc ca atunci când fiica lor va avea trei ani să o aducă la Templu, închinând-o lui Dumnezeu în semn de mulţumire. Fecioara va rămâne acolo până la vârsta de 12 ani, pregătindu-se pentru ziua în care planul lui Dumnezeu se va împlini şi ea va deveni templu al Duhului Sfânt.”.
Revenind la panou... Biserica a fost construită la începutul sec. XI pe ruinele unui templu dedicat venerării Atenei sau a lui Dumitru/Demeter. Zidurile au fost pictate în două faze, prima la înc. sec. XX și a doua în 1955 de către pictorul Fotis Kontoglou. Funcționarea continuă a bisericii, fumul lumânărilor, poluarea, umiditatea, tratamentele eșuate de conservare a picturii murale și lucrările la metrou pun în pericol zidurile bisericii (decopertare și pete de grăsime neagră). Din 2009 există un program de conservare a zidurilor și a picturii murale sub conducerea Universității din Atena.
Articolul de mai sus mi-a adus aminte de legenda Atenei și o preiau direct de pe Wikipedia.
”Printre atenienii antici circula o legendă care explica felul în care și-a luat orașul numele, legendă care a stat la baza sculpturii de pe frontonul vestic al Parthenonului. Conform acestei legende, atât Atena cât și Poseidon au cerut să fie patroni ai orașului și să-i dea numele lor, astfel că s-au întrecut pentru a obține onoarea, fiecare oferind un dar orașului. Poseidon a creat un izvor de apă sărată lovind pământul cu tridentul său, pentru a simboliza puterea mării. Atena a creat în schimb măslinul, simbolizând pacea și prosperitatea. Atenienii, conduși de Cecrops, au acceptat măslinul și au botezat orașul Atena.”
Să ne continuăm plimbarea. Cum de la 14.00 mă pot caza, urc pe Kalamiotou și în câteva minute sunt la intrarea în hostel. Intru conform indicațiilor din mail, urc la recepție mai mult decât punctual (13.59), prilej de glume pe tema asta. Plătesc cei 25.20 euro pentru care primesc chitanță și cheia de la cameră. Voi sta la etajul 3 într-o cameră de 14 paturi. Bucătăria și livingul sunt la etajul 5 și le vizitez ca să îmi cunosc mai bine căsuța. Mâine dimineață voi vedea mai bine ce înseamnă micul dejun și stilul de viață grecesc. Sper să nu uit să vă povestesc :)!
Cobor pe Kalamiotou și pe prima străduță Athinaidos/Αθηναΐδος fac dreapta. Doar sunt la plimbare/explorare, nu am nimic strict în plan... În piațeta Agias Irinis/Πλ. Αγίας Ειρήνης fac dreapta pe după biserica sfântului Eirini/Ιερός Ναός Αγίας Ειρήνης. Are fațadă faină și intru câteva minute.
Traversez piațeta (sunt încântat că trec printre portocali ornamentali) și pe străduțe fac cumva de ajung la biserica Adormirii Maicii Domnului/Ιερός Ναός Κοιμήσεως Θεοτόκου - Παναγία Χρυσοσπηλιωτίσσα. Prin fața ei merg pe strada Aiolou/Αιόλου și ajung în piața Kotsia/Πλατεία Κοτζιά. Aici găsim Banca Națională a Greciei/Τράπεζα της Ελλάδος și ruinele porților acharniene acoperite cu geam de sticlă (asemeni beciurilor descoperite în spatele BNR din București). Porțile acharniene sunt cel mai probabil baza unui vechi turn din zidurile Atenei antice, cu fortificații, mlaștină și drumul care o traversa și mergea din Atena spre Acharnai (se poate observa în situl arheologic din piața Kotsia). (sursă: www.waymarking.com).
Pe Sofokleous/Σοφοκλέους și Aristidou/Αριστείδου aș vrea să văd bisericuța sfântului Teodor (tot de sec. XI). Este în șantier și acoperită și mă mulțumesc să trec pe lângă ea spre piața/parcul Klafthomonos/Πλατεία Κλαυθμώνος. E una din multele oaze de verde din orașul care, vara, devine irespirabil. Acum la 14-15 grade Celsius lumea e îmbrăcată cu haine groase. Voi glumi cu Mihaela ceva mai încolo că eu sunt singurul ciudat care acum e în tricou. De fapt așa îi spun că mă va recunoaște (un lungan în tricou). În mijlocul pieței este Monumentul Împăcării/Reconcilierii Naționale care a fost creată în 1987 și descoperită în 1989 o dată cu aprobarea legii care încheie oficial războiul civil.
Înainte de a merge mai departe vă pun o poză cu intrarea la stația de metrou Panepistimio/πανεπιστημιο pentru a vedea/reține cum este simbolul pentru metrou!
Pe strada Korai/Κοραή ies în bulevardul El. Venizelou/Ελ. Βενιζέλου unde sunt, maiestuoase, clădirile Bibliotecii Naționale/ΕΘΝΙΚΗ ΒΙΒΛΙΟΘΗΚΗ ΤΗΣ ΕΛΛΑΔΟΣ, Universității din Atena/Κεντρικό κτήριο Πανεπιστημίου Αθηνών și Academiei/Ακαδημία Αθηνών. În spate văd dealul Lycabettus/Λόφος Λυκαβηττού care îmi trezește cel mai vechi pitic al meu, cel de a urca pe munte sau în punctele cele mai înalte, cu cea mai mare vizibilitate dintr-o localitate. Nu va fi astăzi, dar nici mult nu va dura până să îl liniștesc ;).
Spre Sintagma trec pe lângă Muzeul Numismatic cu o frumoasă curte interioară și, înainte de a ajunge în marea piață (e unul din punctele importante ale orașului) văd pe stânga ruinele unei părți a fortificațiilor ateniene.
Așa cum vorbisem cu Mihaela, ne întâlnim la Mc Donald's-ul din Sintagma pentru a porni la plimbare ”ghidată”. Fiindcă s-a oferit să îmi arate câte ceva din capitala elenă, ne luăm la povești pe Ermou și Dumnezeu știe pe ce străduțe ieșim pe lângă Agora Romană. Pentru ea sunt locuri obișnuite, pentru mine sunt așa multe ruine adunate într-un singur loc. E amatoare de călătorii și îmi spune detalii strict locale. De exemplu că în mod normal la Agora Romană este intrare 8 euro și doar într-o anumită zi din săptămână e intrare liberă. Voi afla mai încolo că există un pachet de de 30 de euro cu care poți intra la mai multe situri arheologice. Acum ar părea să fie intrare liberă la câtă lume e acolo și totuși poarta de pe partea cealaltă nu pare deschisă...
Ajungem în dreptul Turnului vânturilor (O Pirgos Ton Anemon) care ”a fost construit în anul 50 i.Hr. de către Andronicus Kyrrhestos. Pe partea superioară a turnului, sunt sculptate niște linii care indică ora din zi, folosind umbrele unor bare de fier. Înăuntrul turnului era un ceas cu apă, care era folosit pe timpul nopții sau pentru zilele în care era înnorat. Rămășitele celor 8 cadrane solare și urma unde se afla ceasul cu apă pot fi văzute și astăzi. Turnul vânturilor din Atena este mai vechi decât Piața Romană în care se află, acesta fiind construit în timpul domniei lui Iuliu Caesar. Monumentul este construit din marmură albă. Înăuntrul turnului a fost construit un sistem hidraulic ingenios, care regla scurgerea apei într-un rezervor cilindric. Nivelul apei, indicat de un indice exterior, arată ora din zi. Cel care a creat acest mecanism a fost cel care construise și turnul, Andronicus Kyrrhestos. Acesta provenea din Macedonia și era cunoscut pentru multe din creațiile sale, una dintre cele mai faimoase fiind cadranul solar din marmură, creat pentru sanctuarul lui Poseidon și Amfitrita de pe pe insula Tinos, care astăzi se afla la muzeul de pe Tinos. Acest cadran solar i-a adus atâta faimă, încât Andronicus a fost invitat la Atena, pentru a construi Turnul vânturilor din Atena. Acest turn a fost unul dintre primele ceasuri publice construite. Structura sa octogonală are lungimea de 3,20 metri și inaltimea de 12,10 metri, iar lățimea totală este de 7,95 metri. La baza sa se află trei trepte. Pe acoperișul său se află o statuie din bronz ce-l reprezenta pe Triton, care ținea în mână un toiag din bronz care își schimba direcția în funcție de cum bătea vântul. Pe fiecare fațadă se afla un cadran solar și o făptură înaripată, sculptată în relief, fiecare reprezentând unul din cele 8 vânturi principale.
Fiecare făptură ține în mână un simbol propriu, iar numele fiecăruia este sculptat dedesubtul său. Începând cu partea de nord aceste făpturi se numesc: Boreas (nord), Sciron (nord-vest), Zephyr (vest), Lips (Sud-vest), Notos (sud), Euros (est), Apeliotes (sud-est) și Caecias (nord-est). În acest monument, Andronicus a încorporat și câteva elemente ale unor invenții ce aparțineau altor ceasornicari ca: Arhimede, Philon și Ktesibius.
Apa folosită la sistemul hidraulic era pompată dintr-un izvor aflat în nordul Acropolei. În perioada creștină timpurie, Turnul vânturilor din Atena a fost transformat în capela unei biserici din apropiere, în timp ce zona din nord-est a fost ocupată de un cimitir creștin. În secolul 15, Kyriacus de Ancona face referiri la turn numindu-l “Templul lui Eol”, în timp ce un călător se referă la el numindu-l “Biserica”.” (sursă: destepti.ro)
Pe străduțele frumosului cartier Plaka (cu străzi în pantă, cochete case și terase pe fiecare străduță, balcoane și case uneori refăcute, multe pisici) mergem spre stația de metrou Acropoli/ΣΤ.ΑΚΡΟΠΟΛΗ de unde vom urca spre Acropole. E mai mult vorba de panoramă și de mers prin zone acum liniștite. Mihaela se ferește de soare fiindcă aici (e de mulți ani aici) e foarte mult soare și vara te topește la cât de cald este. Eu, cum am trecut prin multe experiențe (inclusiv lipsa soarelui pentru o lună, două sezoane în Laponia) îmi doresc cât mai mult soare. Fiecare cu experiența lui :)!
Pe sub intrarea la templul lui Dionysos urcăm pe Dionysiou Areopagitou/Διονυσίου Αρεοπαγίτου și pe la rezervorul roman/cisterna romană/Ρωμαϊκή Δεξαμενή îmi manifest dorința de a urca spre dealul Acropole, spre teatrul lui Herodes Atticus/Ωδείο Ηρώδου του Αττικού. E maiestuos, masiv și pe sub arcada lui se vede Parthenonul!
Pentru o vedere panoramică mergem spre intrarea spre Acropole. E 30 de euro intrarea, nu am ce face să dau atâția bani! În fond și dacă văd Parthenonul și Acropolele de la ceva distanță e foarte bine! Și asta facem mergând pe dealul stâncos Areopagus/Λόφος Αρείου Πάγου. De aici putem vedea panorama asupra Atenei și complexul muzeal/arheologic de pe Acropole. Mihaela îmi spune că nu mai poate sta foarte mult fiindcă are ceva treburi și îmi face câteva poze. Fie pe vârful dealului, fie ceva mai jos pe scările metalice unde este un unghi bun spre Acropole! Sunt mulțumit de panoramă și coborâm cumva spre o stație de metrou. Dar mai avem ceva de văzut până acolo...
Coborâm printre măslini la parcul Roberto Galli/Πάρκο Ροβέρτου Γκάλι și pe strada Apostolul Pavel/Apostolou Pavlou coborâm spre stația de metrou Thissio/Θησείο, pe sub Areopagus. Nu fără a face câteva opriri. Zona dintre dealurile Areopagus și Pnyx este cunoscută ca ”excavările Dőrpfeld” după arheologul care a făcut explorare arheologică în 1892-1898. Calea îngustă de 4 metri Stenopos Kollytos trecea printre case, ateliere și morminte. Pe partea dreaptă găsim un mozaic al unei clădiri romane de sec. II. d.C, două case din sec. IV. î.C. și două morminte din sec VI î.C. ale lui Dionysio en Limnais și Herakles Alexsikakos (identificate după inscripții votive). La ultimul se întâlneau urmașii cultului lui Dionysos. Între aceste morminte întâlnim și alte locuințe din sec. IV î.C. Alături de câteva pisici leneșe care abia așteaptă să fie mângâiate!
Pe partea stângă găsim fântâna lui Pnyx care a făcut parte în sec. VI î.C., pe vremea tiranului Peisistratos, dintr-un sistem de apă curată pentru toți locuitorii orașului. Aici era, într-o cavitate săpată în stâncă, izvorul Kalliroe. Apa care se strângea aici într-un bazin era trecută apoi prin alte camere până la a fi distribuită populației. În timpul împăratului Hadrian (sec. II î.C. - vom mai găsi ceva de pe vremea lui Hadrian!) planșeul camerei a fost decorat cu un mozaic elaborat. În timpul celui de-al doilea război mondial Kalliroe a fost folosită ca adăpost pentru a păstra antichitățile și intrarea a fost zidită cu beton.
Coborâm printre terase ocolind agora ateniană și templul lui Hefaistos și, prin târgul de vechituri, ajungem la stația de metrou Thissio. Intrăm amândoi și Mihaela va schimba după o stație, la Monastiraki. La sugestia ei, eu merg cu metroul până la capăt, în cartierul de oameni bogați Kifissia aflat în nordul orașului.
Luați o pauză, beți o cafeluță sau un ceai și ne vedem imediat să continuăm explorarea Atenei :)...
--------
--------
--------
Așa... Am revenit! O oră am mers cu metroul până la capătul nordic din mijlocul cartierului Kifissia/Κηφισιά. Este unul din cartierele rezidențiale de lux din Atena. Aici au locuit și locuiesc în prezent unele dintre cele mai bogate familii din capitala elenă. E curios că în același timp circulă metrou și oamenii chiar folosesc metroul pentru accesul spre centru. E adevărat că e mult mai curat decât în anumite zone centrale și nu vezi prea multe mizerii sau persoane amărâte sau zone dosnice.
Metroul iese din subteran din zona centrală și tot urcă de-a lungul bulevardului Kifissia... La un moment dat linia de metrou urcă pe un fel de canal și încet-încet devine suspendată. Sunt multe străduțe și bulevarde pe aici și trebuie cumva să le trecem fără a le intersecta ”la nivel cu cale ferată”. La ultima stație cobor și fac o poză la toată linia de metrou. Ca să vedeți cât de lungă este... Și bănuiți unde voi merge după vizita cartierului elegant? Vedem ceva mai jos...
Sfatul meu, după ce am fost pe aici, este să nu îmi urmați traseul. Cel mai fain este să hoinăriți pe străzi în toate direcțiile fiindcă peste tot puteți da de ceva frumos. Depinde acum și de ce e ochiul și sufletul doritor să vadă... Eu, fiind ”obsedat” de natură, găsesc peste stație un prim loc care îmi aduce bucurie: parcul Alsos Kifisias/Άλσος Κηφισιάς. Urc prin el de parcă ar fi primul parc în care ma intrat vreodată :D... Copacii înalți se amestecă cu copaci mai scunzi și mai bogați. Flori stau agățate de crengile lor și parcă mă atrag în toate direcțiile. Deocamdată doar vreau să urc printre case... După un rând de scări albe ies din parc și dau de o linie de autobuz. O traversez și mai urc un pic pe Kassaveti/Κασσαβέτη, nu prea mult fiindcă o stradă în pantă mă cheamă la dreapta (Geor. Drosini/Γεωρ. Δροσίνη). Urmez chemarea fiindcă sigur voi da ce ceva frumos. Case mai mari, case mai mici, o mică troiță, case albe liniștite... Surpriza vine imediat: apusul își arată culorile peste casele de pe partea cealaltă a străzii principale Leof. Kifisias/Λεωφ. Κηφισίας.
Trec pe lângă Monumentul rezistenței de pe strada Diomhdois Kiriakou/Διομήδους Κυριακου și ies în fața unei biserici masive și foarte frumoase. Nu știu cum se numește dar îmi place foarte mult. De altfel cea mai mare parte a denumirilor pe care le citiți aici le aflu acum, când scriu pentru voi. La fața locului contează doar prima senzație... Este vorba de catedrala Sf. Dumitru din Kifissia. Lângă ea este și bisericuța mai mică Agii Tessarakonta/Άγιοι Τεσσαράκοντα. E mai de suflet, părerea mea... Chiar dacă am mai făcut asta și m-am mai păcălit o dată în Roma, nu rezist tentației de a gusta o portocală dintr-un copac. Știam că e ornamental și acum doar vreau să îmi confirm ceea ce știam: portocalele nu pot fi mâncate, sunt atât de amare de îți lasă gura pungă...
Pe strada Kiriazi/Κυριαζή și apoi Zirini/Ζηρίνη cobor la bulevardul principal aproape de ieșirea din Kifissia. Trec pe partea cealaltă pentru câteva poze la vila Kazouli cu o arhitectură foarte faină (arhitect Epaulis Kazoli).
Trec de spitalul KAT care dă denumirea următoarea stații de metrou și pe strada Athinas cobor spre stația amintită. Văd la un moment dat pe partea stângă un cartier rezidențial cu alei pline de verdeață și intru pe alei. Este o zonă foarte liniștită și mă bucur enorm de alegerea făcută (ca de altfel de orice alegere în explorare). Cobor pe străduțe și mai schimb direcția de câteva ori plin de curiozitate. Nu mă întrebați pe ce străduțe și pe ce alei ajung la stația de metrou Amarousio/ΣΤ.ΑΜΑΡΟΥΣΙΟΥ unde mă hotărăsc să merg la metrou. De altfel se întunecă și doar străzile luminate pe mijloc mai au farmec. Terasele sunt deschise și încă nu e multă lume. Doar în Pl. Eth. Antistaseos găsesc ceva agitație. Deja pentru mine se încheie vizita în Kifissia...
Metroul vine repede și voi merge cu el...
...până la portul Pireu/Πειραιάς! Pireu... portul unde a ajung la un moment dat Speranța lui Anton Lupan în căutarea prietenului său Pierre Vaillant! Măcar pentru a ajunge pe aceleași docuri și a meritat să ajung în capitala elinilor :)!
Parcă, în doar o oră de mers cu metroul, am ajuns în altă lume... Din aristocrația elenă am aterizat direct în forfota dinspre Africa: lume pestriță, agitație în toate direcțiile, toate genurile de oameni... Poate fiindcă e întuneric simțurile îmi sunt mai ascuțite decât mai devreme... Mi-e și foame... Ies pe partea stângă a stației, cobor câteva trepte și îmi iau două plăcinte și două fursecuri de la un magazin deschis: 7.20 euro! Le mănânc la o masă de pe trotuar cu rucsacul cu tot ce e mai prețios în brațe, beau un pic de apă și apoi pornesc la o scurtă plimbare. Cum bănuiați, merg direct în port. Pe hartă văzusem muzeul maritim elen și îmi pusesem în plan să ajung la el. Poate mâine, acum clar e închis. Ajung la docuri și văd ceva care mă impresionează: un vas de la Blue Star Ferries acostează pe lateral! Nu m-a încântat mărimea vasului (vreo 7 nivele deasupra nivelului apei), mai văzusem astfel de vase și chiar acum doi ani am traversat din Helsinki în Tallinn cu un vas mai mare decât acesta. M-a surprins abilitatea de a acosta pe lateral acest gigant de fier!!! Merg spre spatele lui unde va deschide ”gura de balenă” din care ies câteva zeci de mașini mici și camioane! Dar repet, e un peisaj caracteristic porturilor mari: câteva zeci de astfel de vase acostate în port! Mă mai plimb un pic pe docuri și vreo 20 de minute stau la povești cu maică-mea de îi spun părerile mele de până acum legate de Atena: interesantă și nu m-a lăsat cu gura căscată!
Pe bulevardul mare Akti Kondili/Ακτή Κονδύλη revin la gara Pireu de unde pleacă trenurile în țară și apoi la stația de metrou Pireu/ΣΤ.ΠΕΙΡΑΙΑ de unde voi merge 7 stații până la Monastiraki.
Este aproape ora 21.00 și nu am mâncat mare lucru azi. Îmi e cam foame, vă imaginați... Dar am ceva de văzut înainte de a căuta un local. În stația de metrou Monastiraki, la nivelul liniei verzi Pireu-Kifissia (linia albastră Agia Marina-aeroport este cu un nivel mai jos) este un fel de muzeu de arheologie în aer liber. Este de fapt situl arheologic descoperit când a fost construită stația de metrou. Putem observa canale de apă și de canalizare din sec VIII d.C. (perioada geometrică) până în sec. XIX î.C. Râul Eridanos, axă a dezvoltării urbane pornește de la poalele dealului Lycabettus și coboară spre mare în râul Illisos. În sec. V-IV î.C. era canalizat cu bucăți mari de conglomerat și cu rânduri de case pe margini. În timpul lui Hadrian (117-138 d.C.) râul a fost acoperit și au fost construite diguri de protecție, linia caselor fiind retrasă cu 4.5 metri. Explorarea sitului se face în colaborare între Ministerul Culturii și firma de metrouri ATTIKO METRO S.A.
Știu că am scris foarte multe și, în momentele astea în care stăm prin casele noastre, măcar m-aș bucura să știu că prin cuvinte și prin poze v-am plimbat un pic prin locuri pe unde ați fost sau pe unde veți merge. Mai avem puțin din jumătatea asta de zi...
Ies așadar la suprafață și acum văd mai bine unde sunt: coloanele Bibliotecii lui Hadrian sunt luminate foarte fain și în spate se văd... Acropolele.
Biblioteca lui Hadrian a fost construită de împăratul Hadrian în 132 î.C. și urmărește stitul arhitectonic al Agorei Romane. Avea o singură întrare cu coloane corintice, un zid înalt cu nișe protuberante, curte interioară și piscină decorativă în mijloc. Rolele de papirus se păstrau în partea estică și erau citite în camere alăturate și în colțurile clădirii. Biblioteca a fost distrusă serios în invazia heruliană din 267 și reparată de prefectul Herculius în 407-412. În perioada bizantină au fost construite 3 biserici cu forme diferite (sec. V, VII și XII, ultima fiind prima catedrală a orașului și o biserică neconservată spre partea nordică).
Pe străduța Adrianou/Αδριανού găsesc atmosfera grecească la Kotili Cafe. Ca urmare intru în terasa închisă și mi se confirmă ceea ce credeam: muzică grecească, meniu specific, personal foarte amabil. E normal să mănânc ceva specific și comand Souvlaki de miel (lamb souvlaki) cu vin. Primesc recomandarea unui vin alb care merge mult mai bine decât cel roșu. Ce mi-a plăcut mult este că peste tot, înainte să îți servească ce ai cerut, îți aduc o carafă cu apă rece! Chiar și singur, mă bucur de atmosferă și aproape că nu aș mai pleca la cât de fain este. Îmi amintește de petrecerile din tinerețe de la verii mei. Chiar îi văd pe câțiva de la mesele din față că se ridică de câteva ori și dansează ceva dansuri tradiționale. Cel mai probabil că pentru asta erau plătiți :)! Recomand locul cu mare drag!
Ca să nu merg direct la somn (știți că medical nu e bine să te culci imediat după masă) mai fac o plimbare de vreo jumătate de oră prin piața Monastiraki și apoi pe străduțele din jurul căsuței temporare...
Plimbărică faină? Vă mulțumesc că ați călătorit cu mine și, cât de curând vom vedea și alte și alte locuri din capitala elenă... Sau locuri relativ secrete care te fac să îți dorești să mai revii :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu