Am drum spre între două zone ceva mai depărtate și caut străzi mai lăturalnice pe care nu am fost. Așa bulevardele mari sunt ușor de parcurs... Farmecul orașului este de fapt dincolo de primele rânduri de blocuri, printre casele care au supraviețuit ”marilor lucrări ale partidului comunist”. Așa cum într-una din imaginile de mai jos este spatele a ceea ce se dorea biroul ”distinsei” S.I.D.A. (savant inginer doctor academician)... Dacă nu știți despre cine este vorba, întrebați-vă părinții, ei vă vor spune...
Ia spuneți-mi voi mie pe ce bulevarde mai întâlniți haosul tipic orașului de pe Dâmbovița? Haos și farmec în același timp. La început de primăvară a anului de grație 2018 găsești pe stradă grupuri cu ochii, mintea și direcția tulburi, ființe care negociază locurile din partide (evident că nu au de-a face cu ele)... Pe stradă întâlnești cupluri în trening care se ceartă pe dreptate... Bineînțeles că nici unul nu lasă de la el... Găsești cocioabe/colibe mai noi sau mai vechi, unele chiar de prin 1914 (!) lipite de ditamai vilele cu două-trei etaje, cu gard ca de cazemată militară (mă duc cu gândul la cetățile primitive din Stronghold sau chiar la cetatea dacică construită lângă Drăgănești Olt)... Ahhh, în India am văzut așa ceva la tot pasul, indiferent de cât de mic sau de mare era orașul... Găsești mașini de vânzare pe stradă, cu prețuri de la cele mai mari până la cele mai mici... Găsești oameni în costum sau oameni ieșiți la o bere în fața porții... Găsești reclame la vechea bere Rahova pe ușa închisă a unei clădiri din 1888 (!)... Aproape e piața de flori care mă duc la un singur gând: câte din aceste flori sfârșesc la gunoi și sunt urmate de clipe fierbinți în cuplurile în care ajung... Mă gândesc la momentele frumoase, nu la loviturile des întâlnite în anumite familii... Ceva mai jos este unul din frumoasele palate bucureștene, palatul Bragadiru fondat în 1905 de către Dumitru Marinescu Bragadiru (1842-1915), industriaș, palat pentru a cărui vizitare trebuie să îți faci programare... Amestec ca pe strada Sabinelor, acum linia principală a actualului cartier Uranus, cel vechi din zona actualului parc Izvor fiind dărâmat în totalitate pentru ca perechea prezidențială să poată vedea până la Dâmbovița, des poate fi întâlnit în capitala europeană a secolului XXI dincolo de ”blocurile gri” și este caracteristic urbei de ieri și de azi...
Mai departe spre casă trec pe lângă vechi case, probabil de târgoveți cu fostă ușă pe colț și geamuri pe ambele laturi, dau de vechi case nobiliare năpădite de familii cu venit mic sau chiar fără venit (o astfle de casă este și cea din capătul podului Hașdeu, construită cu arhitectură asemănătoare cu a castelului Iulia Hașdeu) sau de picturi murale optimiste...
În căutarea vechi grădini de vară unde îmi aduc aminte că am văzut ”Karate Kid” (cel din 1984) ajung la intrarea în parcul Carol, amenajat de familia regală și chiar vorbesc cu un polițist despre traficul liniștit din intersecția asta foarte aglomerată. Sunt puse niște garduri fiindcă au fost vizite prezidențiale astăzi la mormântul eroului necunoscut. Offf, de ar fi așa mereu... Polițistul are și el mâinile legate, îmi sugerează să fac o petiție cu oamenii care stau în zonă pentru a rezolva situația... Păi e treaba locuitorilor sau a agenților de circulație să facă ceva pentru a optimiza traficul într-o intersecție haotică? Gânduri, gânduri... Bineînțeles că și în intersecția asta am găsit pachete cu mâncare de fast-food împrăștiate pe jos... Din păcate asta arată nivelul de educație... Degeaba vin eu pe aici cu lecții de civilizație de prin alte țări când aici cultul semințelor, al berii ieftine, al mizeriei pe stradă, al zgomotului (nu se poate numi muzică) stradal din unele cartiere sunt foarte apreciate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu