Anunțat cu mare pompă pe toate canalele media, ”Festivalul luminii” de pe Calea Victoriei (Podul Mogoșoaiei pe vremuri cu bârne pe jos, șarete și lume elegantă) nu m-a impresionat prea mult... Câteva spoturi de lumină, multă aglomerație tipică centrului orașului, mulți gură-cască și ”pozari”, ceva proiecții pe Casa Armatei (care de altfel este un extraordinar monument de arhitectură construit pe locul cândva aflat în posesia mânăstirii Sărindar (doar fântâna din fața Casei Armatei și niște plăci descriptive mai amintesc de asta...)), concerte gălăgioase pe strada Franceză pe lângă care doar am trecut în grabă, o proiecție a unui vapor fantasmagoric la podul Victoriei peste Dâmbovița... Știu că par tare neobișnuit, dar mai impresionat am fost de Biserica Albă (1712) de pe calea Victoriei unde am văzut parțial un film despre Trinitatea creștină și de o trecere rapidă ”pentru o cafea turcească și-o clătită la hanul lui Manuc” (1808) (așa-i doar versul eu nefiind cafegiu)...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu