Alpi 2014 - Drumul spre Austria 1-2.08.2014

Plecăm în tură/vacanță/concediu! Multe planuri, multe gânduri multe emoții!

După lectura (în ultimele săptămâni a rutelor pe care vom merge pe Grossglockner și pe Mont Blanc), a exercițiilor de săptămâna trecută pentru salvarea din crevasă și a câtorva ture în această echipă, pornim la drum spre Alpi. Cu ditamai bagajele (rucsaci mari, rucsaci de tură, corturi, pioleți, bețe de trekking, izoprene, mâncare, bocanci de iarnă, căști) abia reușim să ne aranjăm în mașină.

Ziua 1 - vineri 1 august 2014

Și la drum! Autostradă spre Pitești, apoi Dealul Negru, Valea Oltului, ocolirea Sibiului... Fiindcă eu nu m-am ocupat de logistică (de asta s-a ocupat Alexandra Roșu), nu dau prea multe detalii și le veți citi pe blogul ei. Doar vreau să vă spun câteva puncte de care am ținut cont. 

1. Am vrut să ajungem cât mai repede evitând autostrăzile și drumurile cu taxă.

2. Nu am fost inspirați să luăm forinți la noi deci plățile trebuia să le facem în lei sau euro (sau cu cardul).

3. Dacă găsim ceva interesant pe traseu, ne oprim puțin.

4. Pe drumurile dintre munți am ținut cont de indicațiile GPS-ului și mai puțin de vreme (am trecut prin niște reprize de ploi de numa-numa).

Așadar prima oprire (pentru masă) este în Timișoara. Găsim o parcare unde se plătește prin SMS (intelligent move!) și Alexandra vine cu ideea să mâncăm la o terasă din piața Unirii. De acord fiindcă îmi aduc aminte cu plăcere de această piață din 2004 când am fost la o conferință tehnică! Ajungem la marginea pieții și automat ne întristăm. Piața este o dărâmătură totală! Nu mai recunoaștem nimic din frumosul loc ultra-central al orașului de pe Bega. Alexandra abia găsește un unghi să pozeze o clădire faină și pe o altă stradă "în lucru" oprim la un minimarket și apoi prin piața Libertății (tot șantier, încă mai e sediul PNȚCD aici!) mergem în piața Victoriei. Terasele sunt gălăgioase, scena din fața Operei "emite" niște pregătiri pentru un concert pe seară. Ne e prea foame și trebuie să rezistăm aici cât mâncăm de prânz-după-amiază. Plătim cu cardul (dacă pleci în străinătate e logic să nu îți iei prea mulți lei la tine :D!), remarcăm mesele exterioare ale terasei adaptate din niște vechi mașini de cusut (fiecare își aduce aminte de o astfel de mașină) Singer cu pedală și o domnișoară care aștepta pe cineva cu un cățeluș într-un marsupiu pentru copil (cine știe care o fo motivul pentru care ține câinele astfel!). Ne întoarcem la mașină (remarc un tramvai fain colorat și polițistul care notează numerele tupeiștilor cu mașini de teren care parcaseră pe iarbă!) și pornim la drum.

Ieșim din țară pe la vama Cenad și GPS-ul ne duce prin Szeged și apoi pe drumuri mai puțin circulate (uneori doar noi suntem pe un drum drept de câțiva kilometri!) și prin sătuce frumușele până la Dunăre (Duna). Trecem podul și intrăm în Dunafoldvar. GPS-ul ne scoate pe prima stradă la dreapta după pod și ne întrebăm dacă mai există campingul ăsta! Poate e și oboseala noastră de vină! Urmăm indicațiile și ne trezim la un dead-end. No, acum ce facem? Suntem pe o terasă a Dunării. Vedem sigla CAMPING mai  jos chiar la malul Dunării și găsim strada care ne coboară la camping! E deschis. Iupiii! Cristi se duce la recepție să afle prețurile. Rezultatul: acceptă euro (ce bine!) și prețul este de 11 euro (o mașină, trei persoane și două corturi!). Cred că avem noi noroc (gândind vestic) sau ghinion (gândind estic) că e cineva la recepție. După noi recepționerul pleacă și intră în camping o dubă de slovaci care nu plătesc nimic (nu au cui). Doar noi și ei suntem în marele campingul Kek-Duna (strada Hosok Tere 26)! Întindem corturile sub atacul țânțarilor (care pentru mine nu par a fi o problemă, mănânc un baton de cereale și la somn).

Ziua 2 - sambătă 2 august 2014

Mă trezesc puțin după răsărit și aud un declanșator foto. Alexandra a fost mai harnică decât mine! Mănânc ceva de dimineață, strângem bagajele și până să fim gata cu toții, fac câteva poze pe malul Dunării pe aleea pe care aleargă destui silitori matinali. Mă gândesc că mergem, ca și altă dată, în sus pe Dunăre. De fapt ne vom întoarce pe Dunăre de la Viena peste vreo 8 zile! În plimbarea mea pe vreo două pontoane, văd lângă camping un monument sovietic. Este construit în 1946 și dedicat eliberatorilor sovietici.

Cu bagajele strânse în mașină pornim mai departe. În Kormend facem o mică pauză pentru reorientare și intrăm curând în Austria pe lângă localitatea Szentgotthard. Traversăm zonele Burgenland, Steiermark și Karnten. Mergând pe drumuri mai puțin umblate, avem parte de foarte multe păduri, urcușuri și coborâșuri și peisaje de o curățenie și precizie impecabilă. Schon Osterreich!Înainte de a coborî în valea Lavant (parcă nu îți vine să mai pleci de aici!) oprim câteva minute lângă o bisericuță foarte cochetă. Trebuie să mai admirăm și locurile, nu doar să mergem non-stop către țintă :D!

Pentru câteva zeci de kilometri GPS-ul ne conduce prin Slovenia. Doar trecem printr-o altă țară, nimeni nu te întreabă nimic de sănătate! Chiar dacă mergem pe autostradă în Slovenia și ar trebui să plătim vignetă, procedăm românește și nu mai plătim. De altfel nici nu știu de unde am putea să luăm vigneta! Drumul ne duce înapoi în Austria pe lângă Klagenfurt am Wortersee, Villach și Spittal am der Drau și în Lendorf vedem pe stânga un restaurant și guesthouse (gasthof) Lendorfer Wirt. La masă!!! Fiecare își alege ceva specific carinthian (că tot suntem în Carinthia!) și ne săturăm din te miri ce. Eu de exemplu m-am săturat dintr-o giga-salată foarte consistentă, o bere și încă un fel de mâncare (nu mai țin minte cum se numește!). Cu "burta plină" mergem mai departe spre munți.

Ajungem în Lienz și în fața noastră totul se întunecă. E o mare furtună spre munți! "No, încă mai avem timp să ne întoarcem :D!" "Hai înainte!" Urcăm pe valea Iselului până în dreptul gurii de vărsare a râului Schwarzach Fluss în Isel (inițial Alexandra găsise un camping în Matrei Am Osttirol și între timp (mai exact de la prima căutare și până la plecarea din țară!) a descoperit unul și mai fain chiar în Kals am Grossglockner) și cotim strâns la dreapta spre Kals (am scăpat de furtună). Urcăm destul de mult în serpentine (se vede ce înseamnă un șofer bun - Cristi!) pe valea râului Kalser Bach până în zona Unter Lesach. Panta scade mult și noi continuăm să urcăm pe drumul îngust în serpentine largi și frumoase. Ratăm intrarea spre Nationalparkcamping spre stânga (e o străduță foarte mică) și ajungem până în punctul Taurer la 1485 metri. O bufniță machetă ne oprește să ne uităm în jur. Vedem harta zonei, ne dăm seama pe unde trebuia să coborâm la camping și ajungem pe străduța și mai îngustă la recepție. Acolo dă-i și te învârte pe lângă recepție că nu e nimeni! Un coleg de camping ne spune că proprietarul a plecat și vine mâine după 8.00. Noi vom fi plecați la ora aia! Asta e, stăm gratis :D!

Ne punem corturile, mâncăm ceva de seară, mai verificăm pe acolo prețuri și pliante, ne pregătim rucsacii pentru zilele următoare, verificăm echipamentul alpin și ne băgăm repede la somn. Urmează două zile de mers pe munte!