Colegi de tura: Adina, Cezar
Ce sa facem noi we asta? E musai sa ne bucuram de we liber si de vremea faina. Tot venim cu idei si pana la urma se concretizeaza o tura in partea de sud a muntilor Baiului. Tinta noastra nu este fixata si stim doar ca vrem sa stam doua zile prin munti. Pana la urma va iesi o frumoasa "integrala a Baiului"!
Ziua 1 - sambata 12.03.2011
Ca de obicei intalnirea este fixata la ora 6.00 in Gara de Nord la casa de bilete. Ne luam bilete dus-intors si la 6.26 personalul nostru porneste spre draga vale a Prahovei. Cu viteza melcului, personalul ne lasa la ora 9.00 in Posada. Initial ne gandeam sa trecem pe la tanti Cornelia din Secaria (careia prietenul nostru Emil i-a facut o super reclama pentru primire si pentru bulzul ei special) si apoi sa incepem urcusul spre vf Piscul Cainelui. In acest scop ma uit cu o seara inainte de plecare pe www.maps.google.com la picioarele care coboara in capatul sudic al Baiului. Identific toate golurile alpine mai mici sau mai mari si imi formez in minte o imagine de ansamblu ale culmilor (mai tarziu imi voi spune in minte ca am trecut de "muchia in S" sau de al treilea picior mai ingust). Asa cum mi se intampla de multe ori cand merg in "necunoscut", la sfarsitul turei gasesc si o harta foarte detaliata pe internet!
Asadar din gara Posada urcam treptele de piatra care ne duc rapid in DN1 (trepte pe care coborasem din Secaria in alta tura http://cezarpart.blogspot.com/2011/02/rt-orjogoaia-secaria-15-16012011.html) si vedem spre nord un picior care urca spre gol alpin. Ne gandim ca directia e buna si ne indreptam spre el pe sosea. Dupa cateva sute de metri se face prima curba la stanga. Inainte de aceasta curba facem dreapta pe o ulita ce urca destul de accentuat in 2-3 serpentine stranse. Ulita se termina prin cateva vile nou-construite inaintea carora gasim o poteca ce coboara spre primul fir temporar de apa.
Coboram cu atentie pe gheata de pe poteca si la apa ne tot gandim pe unde am putea sa continuam, pe firul apei in sus sau direct pe versantul drept din fata noastra."Hai pe a doua varianta!"
Incepem sa urcam pe o panta infrunzita la circa 40 de grade. Pamantul cu frunze uscate aluneca putin de sub picioare si sper sa intru cat mai repede in arbustii de deasupra noastra. Curand ne bucuram de un culoar prin lastaris, culoar prin care putem sa urcam mult mai lejer! 15 minute de urcat ne aduc intr-o mica poienita prin care trece un forestier. Ca de obicei forestierele astea duc in sus spre zone mai mult sau mai putin ascunse cu taieri total neplacute. Mergem tot pe curbele forestierului pentru a evita pantele infrunzite. Eugen, prietenul Adinei se bucura si el alaturi de noi prin cuvintele pe care le aude prin telefon (ca o paranteza am avut semnal o buna parte din traseu). Urmele de tractor se pierd si dibuim o poteca ce ne scoate in circa 30 de minute intr-o mare poiana in care nu mai vedem nimic in sus in afara de peretii padurosi ai golului luminat de soare. O prelungire a poienii ne atrage si pornim in sus spre capatul ei. Bucuria e mare fiindca in poiana datorata defrisarilor vedem si braduti tineri marcati in varf pentru a fi vazuti si monitorizati. Dupa un palc de padure facem stanga si suntem nevoiti sa sarim gardul ce inconjura aceasta zona. Si iata-ne in golul alpin cu ochii atintiti spre inaltimi!
Urcam in pas vioi pana ajungem in varful Doamnele Tituleni de 1403m. Inseamna ca am ajuns la nivelul statiei intermediare de telecabina de la Sinaia! Ne bucuram sa vedem in zare ceea ce credeam ca e Piscul Cainelui! Dar tot urcand, ne vom da seama abia sus ca mai avem ceva de mers pana la Pisc (11.20)!
Tinem in continuare culmea ce ne duce spre NV catre varful Razoare (un punct important al S-ului de care spuneam mai devreme) si apoi spre nord catre varfurile Mierlei (1660m) si Vornicul (1627m) spre inaltul Pisc al Cainelui. Zona aceasta imi place foarte mult si este noua in "cariera" mea de om de munte;). Fiecare dintre noi are mereu bucuria de a vedea ceva nou pe langa locurile vechi si cunoscute! Imi amintesc ca de vreo trei ori (cel putin) mi-am propus sa ajung in aceasta zona sudica fata de piciorul Piscului Cainelui pe care am coborat mereu in Sinaia (pe langa cabana omonima ce este acum in regim privat si ca urmare poteca marcata a fost mutata PE LANGA curtea cabanei).
Prima noastra tinta, varful Piscul Cainelui de 1658m este atinsa cu cateva minute inainte de ora 14.00. Avem o foame cumplita in noi si in acelasi timp un dor de leneveala. Asa ca ne intindem la plaja si masa frugala asteptand doua grupuri de la clubul "Floare de Colt" Bucuresti sa treaca pe langa noi. Recunoastem cu placere prietenii cu care am venit de dimineata in tren si le uram drum bun spre Posada sau spre Comarnic (in functie de decizia "sefului" de grup).Dupa vreo ora de odihna, ne hotaram sa pornim mai departe spre Baiul Mare. Asa ca la ora 15.00 ridicam ancora si mai aruncam cate o privire inapoi spre piciorul piscului pe care am stat. Umbrele si luminile se amesteca intr-un joc fantastic pe care il surprindem pe "pelicula".
In saua dinaintea varfului Draganu (1776m) intalnim un al treilea grup din Floare de Colt care ne spune ca a urcat pe valea Tufa si au facut o scurta incursiune pana pe varful de inaltime maxima. Incepem sa urcam si avem o surpriza intr-o caldare din stanga noastra: o fantana cu brat de lemn sta izolata in mijlocul zapezii! Pesemne ca aici a fost vreo stana ca altfel nu vad rostul acestei fantani! E prea mult sa coboram pana la ea si continuam urcusul pana pe varful Draganu (15.40). Undeva pe aici vad si singurul marcaj BR sters pe o piatra. Ma bucur fiindca astfel putem spune ca exista marcaje in creasta Baiului :D! Vedem ca zona ridicata la altitudinea cea mai mare are trei varfuri dispuse pe directia nord-sud si incolteste ideea de a pune cortul undeva in apropierea varfului Baiul Mare. Adina propune prima sa inainte de varf si eu continui sa merg mai departe:"Stai sa ajungem acolo si vedem!"
Urcam cu sarg pe primul varf (1895m) si realizam ca de fapt al doilea este mai mare (16.00). Urcam si pe al doilea varf care se dovedeste a fi inaltimea maxima a crestei Baiului si a zilei (1908m). Facem cateva poze si stabilim sa punem cortul in prima sa pe care o vedem pana in cel de-al treilea varf. Coboram in graba in sa fiindca incepe sa se lase inserarea si Adina vrea sa ramana un pic aici sa contempleze culorile apusului pe deasupra orizontului bucegean. Eu o rog "sa ma lase" sa urc si pe al treilea varf pentru confirmarea altitudinii maxime. Las rucsacul si cu mana in buzunar ajung in 5 minute in punctul dorit (17.40). Fac cateva poze in toate directiile (spre vf Baiul Mare, spre vest pe piciorul ce coboara undeva in Poiana Tapului), spre nord catre varfurile Baiutul si Cazacu si lunga culme a Soricai (pe aici planuim sa coboram in ziua urmatoare pentru a incheia creasta "integrala" a Baiului).
In zari se intrevad Piatra Mare, Ciucasul si Siriul pierdut printre nori.Ma intorc in 10 minute la Adina si admiram impreuna apusul de soare peste linia cenusie a "Kogayonului" de la vest.
Stabilim sa punem cortul in locul cel mai de jos din sa (ma gandesc la bunii prieteni Dinu si Marlene care au trecut in 2010 intr-o noapte undeva prin aceste locuri). Intindem "parasuta" galbena (va veti prinde putin mai incolo de ce am spus asa) si avem ghinionul sa nu se fixeze tarusii in zapada (prostia mea de a nu avea tarusi-pitoane de iarna ; mi-am promis ca imi voi cumpara cat mai curand!). Asa ca mutam cortul pana gasim un loc cat de cat ok si il instalam pana la 18.35. Izolam baza cortului cu zapada, intram in cort, ne schimbam cu haine uscate sa ne incalzim, topim zapada pentru ziua urmatoare (5 litri de apa in doar o ora si jumatate) si ne facem o supa calda si niste paste (pregatite de acasa). Cam in jurul orei 22.00 ne retragem la somn in bataia usoara a vantului.
Ziua 2 - duminica 13.03.2011
Noaptea trece destul de linistita pe langa noi si cele cateva adieri mai puternice nu se resimt in culcusul nostru cald. Asa ca soarele ne da trezirea dimineata aruncandu-si razele prin tenta galbena :). Chiar si asa nu poate fi foarte cald si motaim in sacii de dormit cam pana pe la ora 9.20 cand ne hotaram sa ne trezim! Nu e nici o graba fiindca stiam ca avem putin de mers in ziua asta (cateva ore) pana pe varful Cazacu si apoi pe muchia Sorica pe partie sau pe BA pana jos in DN in Azuga (pe unde avem o urcare recenta si stim bine traseul http://cezarpart.blogspot.com/2011/02/rt-orjogoaia-secaria-15-16012011.html).
Ne facem de lucru cu masa de dimineata (in cort cu usa larg deschisa sa primim caldura lui Sorin :D) si apoi iesim sa strangem cortul. Si aici distractia mare! Scotand toti tarusii cortului, nu imi dau seama ca nu mai e nimic care sa tina cortul pe pozitie si prima rafala de vant ne ia cortul pe sus ca un fulg si il duce la vale! Lasam balta stransul rucsacilor si pornim in alergare dupa cortul care zbura veselie mare spre valea baiul Mare! Avem mare noroc cu o platforma vreo 50 de metri mai jos si parasuta galbena se opreste aici ca altfel ne-am fi dus dupa cort pana jooooos mult la limita padurii! Il prind de un bat si urcam voiniceste inapoi langa rucsaci unde strangem cortul, terminam de facut bagajele (11.20) si pornim la drum.
Coboram din zona de maxima altitudine (cele trei varfuri despre care ati citit mai devreme) spre saua ce leaga Baiul Mare de Baiul Mic (1834m).
Desi ar fi fost interesant sa "tinem" traseul de iarna pe muchie, renuntam la idee si urmam drumul forestier ce parcurge creasta Baiului pe timp de vara (pe versantul vestic al varfului). Ne mai uitam putin in spate spre locul unde am campat si vedem ca din stanga noastra urca un grup pe muchia Zamora. La intalnirea cu ei ii anuntam ca e ceva vant sus si ne spun ca urca doar pana pe varful cel Mare si se intorc. Ne uram reciproc "drum bun" si pasii ne duc pana pe varful Baiutul (1826m).In stanga avem tot timpul lunga muchie Zamora pe care sunt doua stane importante pentru cei care vor sa le foloseasca iarna pe post de adapost si vara pentru discutii cu "localnicii" si eventual ceva branza traditionala cu mamaliga :D. Ajungem curand in linia principala a muchiei cu lunguietul Postavar in fata noastra (cca 12.15).
Dupa muchie zarim varful Cazacu impunator in fata si muchia Sorica ce coboara lejer catre vest spre valea Prahovei (imi vin in minte cuvintele "Straiele de iarna te impodobesc/Prea frumoasa vale te iubesc" din cantecul Irinei Loghin "Valea Prahovei" http://www.trilulilu.ro/marcris90/c993bfd71a4399).In saua dinaintea vf Cazacu (acolo unde in tura amintita mai sus am lasat in urma grupurile de "pantofari") vedem o coborare "alba" dincolo de varf. Ce-ar fi sa coboram pe acolo in loc sa mergem pe clasica Sorica?
Nu mai stam pe ganduri si iesim din marcajul turistic (sa zicem marcaj ca in multe locuri e sublim, dar lipseste cu desavarsire!) si urcam direct catre varful Cazacu din capatul muchiei Sorica. La ora 14.00 suntem la altitudinea maxima de 1753 m si vedem spendoarea muchiei Ceausoaia lungita sub patura alba la cateva zeci de metri diferenta de nivel sub noi. Facem 2-3 poze in spatele nostru si coboram in viteza la vale avand grija mereu sa admiram peisajul din ambele parti (in stanga noastra se afla valea Cazacu si in dreapta valea Frumoasei ce isi are obarsia in Muntele lui Petru).
In orientare ne ajuta urmele unor schori de tura care ne indica pe unde ar cam trebui sa coboram spre si prin padure.Cu un aspect alpin in spatele nostru, ajungem la ora 15.00 la marginea padurii si ne orientam dupa santurile facute de "doagele de lemn" ale predecesorilor nostri.
Eh si acum nu avem decat sa tinem cristianele din zapada ce coboara din ce in ce mai abrupt prin padure. Nasul-busola imi spune ca trebuie sa iesim undeva la baza partiei Cazacu. Urmele nu tin cont de panta si de cateva ori alunecam pe radacinile descoperite de zapada. Ni se pare extrem de distractiv pana in momentul in care ajungem la capatul unui drum forestier unde urmele noastre fac stanga (probabil ca tin o curba de nivel si ajung undeva la mijlocul partiei). Asta e, renuntam la urme si pornim direct in jos pe pante mai mari sau mai mici.
Aproape de firul vaii (simtim asta prin zgomotul din ce in ce mai puternic al apei in curgerea ei permanenta) dam de un fel de forestier facut probabil de TAF-uri sau de tractoare de lemne. Bine ca zona nu e (inca) atat de golasa si putem sa coboram prin padure pana la apa Ceausoaiei (15.40)! Cum dimineata nu avusesem prea multa apa sa ne spalam pe fata, avem acum ocazia sa ne racorim obrajii inainte de cobori la baza galagioasa a partiei (inca 5 minute de aici pe langa marginea partiei). Pe marginea partiei sunt un fel de piste amenajate pe unde coboara copii pe un trenulet de cauciucuri mari legate cate trei-patru. Atmosfera asta de civilizatie-orasenisme nu prea ne place si cautam un loc unde sa stam linistiti sa mancam cate ceva si sa mai admiram ultimele peisaje. E imposibil sa mai ai liniste in "marea statiune de ski Azuga"! De la baza partiei Cazacu coboram pe asfalt pana la partia Sorica si punctul terminus al gondolei si trecem apa Azugii pe un pod metalic interesant. Intram in statiune pe sosea si urcam pe un tapsan in speranta catorva clipe de liniste. E prea multa mizerie aici si gasim o oaza de umbra (pauza de 30 de minute de relaxare a umerilor) la inceputul drumului forestier pe valea Azugii (pe unde ne-am intors nu o data din muntii Neamtului http://cezarpart.blogspot.com/2010/07/rt-pe-creasta-neamtului-24072010.html).Cu bateriile incarcate pornim spre gara unde avem de asteptat o jumatate de ora pana la personalul 3006 ce ne va duce spre Bucuresti in circa 4 ore.
Cu multumire in suflet pentru parcurgerea impreuna cu noi a "integralei Baiului", va doresc sa aveti mereu parte de astfel de clipe minunate si curate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu