Cum spuneam în postarea anterioară, cei care iubesc Muntele și Natura fac deseori ”efortul” de a se trezi cu ceva timp înainte de răsărit. Și de a găsi un loc potrivit pentru a captura pe retină o nouă intrare în scena zilei a soarelui. Știam de pe telefon/aplicație că soarele răsare undeva la 7.30-7.31 și hotărâsem de seara ca în jurul orei 7.10-7.15 să pornim spre vârful ceva mai înalt din estul nostru. Ajungând acolo vedem că se numește Tenia și are 1671m. Aici e punctul nostru. Ne găsim câte un loc ferit de vânt și așteptăm puțin până la începutul actului I ”Intrarea în scenă”. Vedeți în imagini cam ce a însemnat așteptarea :)
Nu este pauză spre actul II ”Ora de aur”!
Abia acum avem o pauză a ”operetei zilei”. Adică asta înseamnă întoarcerea la corturi, masa de dimineață și strângerea corturilor, pregătirea bagajelor pentru ”plimbarea de astăzi” și pregătirea acesteia. De ieri văzusem ținta drumeției, vârful Straja. De fapt era planificat și de acasă fiindcă nu plecăm niciodată cu lecțiile nefăcute. Bine, parțial mai facem asta folosindu-ne de OFL (orientare la fața locului) dar planul general este stabilit.
Pe la 9.40-9.45 pornim la drum pe sub tranșee și coborâm pe un drumeag vag spre Șaua lui Loghin (1475m). Sunt marcaje vechi și plăci noi cu numele locurilor și altitudinile. Regrupăm în șa și de aici pornim agale la deal. Urmăm un drum larg de exploatare pe sub vârful Cartianu (1607m) și ieșim în șaua de dinaintea urcării spre Straja. Fiecare merge în ritmul lui. Prindem un drumeag/potecă la dreapta boșcăi unei vechi stâne și tot urcăm pe el. Eu urc ceva mai repede pe panta din ce în ce mai înclinată și aștept colegii de echipă după ce se mai înmoaie panta. Dar aici începe vântul care nu ne dă pace o vreme. Cam cât stăm în zona vârfului! Regrupăm și ajungem toți trei lângă statuia strajei de pe vârful omonim (1868m). Poze de vârf. Ceva masă într-un loc adăpostit de sub vârf. Iarăși poze.
Eu aș vrea un pic de variație ca să nu cobor din vârf pe același drum. Miha și Mihu au ceva de negociat și preferă întoarcerea pe același drum. E ok ca eu să merg pe un drum ușor diferit și să ne vedem în șaua de după boșcă. Identificasem la venire drumul pe curbă de nivel care merge la sud de vârf. De fapt trece pe sub vârful Straja și se oprește la o stână la marginea pădurii. Cobor mai întâi pe trepte înierbate, ajung la două limbi de bolovăniș, le traversez cu atenție și ies la drumul căutat. Este la vreo sută de metri deasupra pădurii care începe să prindă culorile toamnei. Sunt bucuros de fiecare copac înroșit sau îngălbenit sau ”în-portocălit”și merg pe drumul de exploatare spre est, în direcția de întoarcere. Găsesc destul de repede multe merișoare din care îmi domolesc setea de vitamina C, mai urc câteva sute de metri ușor și ies în șaua unde spusesem că ne întâlnim. Prietenii mei erau ceva mai înainte pe drum și convenim să ne vedem în șaua următoare. Dacă tot sunt aici și am un drum vizibil, urc pe vârful Cartianu (1607m) pe ”varianta de iarnă”. Acum mă gândesc că așa de fain trebuie să fie pe aici pe schiuri de tură...
Văd pe Miha și pe Mihu ceva mai jos de mine, spre Șaua lui Loghin. Prin semne ne înțelegem să ne întâlnim în Șaua lui Crai aflată pe recentul asfalt pe care am venit ieri. Ei oricum trebuie să ajungă la mașină pentru a ne vedea mai apoi la locul stabilit. Știu, știu. Eu sunt cel care am făcut notă separată cu variațiile de traseu și tare sunt bucuros că am prieteni așa de buni încât nu se supără pe mine pentru aceste variații. Am avut vizibilitate unii către ceilalți aproape tot timpul! Mă uit după ei până încep să urce spre vârful Vâlcan și puțin de la nordul șeii lui Loghin văd un drumeag care urcă ușor spre Șaua lui Crai. Întâi cobor un pic până sub obârșia părăului Baleia unde sunt ceva copaci atrași de umiditate unde las pe stânga niște lapiezuri interesante. De aici ușor putem deduce că sunt inserții de calcar alături de șisturile în plăci alăturate! Și apoi urmez drumul ce urcă lejer pe o văiugă seacă până în Șaua lui Crai (1597m). Îmi aștept colegii făcând ceva poze spre culorile de toamnă ale pădurii de pe piciorul nordic al Drăgoiului (1691m). Ce hoinăreli faine se întrevăd pe aici... cu coborâre pe la cascada Moș Nicolae și forestier spre strada Catedralei și schitul Sf. Nicolae. Sau pe sub Stânca Lupului și pe la Elf și apoi coborâre spre Vulcan. Sau cine știe ce idei mai vin cu alte ocazii :D
Refacem echipa completă și pornim la vale. Sunt multe zone unde poți scoate din viteză. Trebuie însă să folosești frânele și ca urmare facem o pauză de răcire a frânelor la intrarea în traseul spre Cascada de la trecătoarea lupilor. Nu coborâm la cascadă! Vom admira mai jos culorile de toamnă și mai facem o scurtă pauză la Crucea lui Bogdan. Cumva opririle clasice de pe TransVâlcan!
Urmează o scurtă transbordare spre un alt superb masiv. Pentru asta coborâm pe lângă telegondolă și cimitir în Vulcan, facem stânga la giratoriu, continuăm prin Lupeni, Uricani, Valea de Brazi și Câmpu lui Neag spre drumul de urcare spre cabana Buta. Este săgeată indicatoare. Facem dreapta pe valea Lazărului și apoi stânga în urcare spre Buta. Urcăm până în poiana ”La fânațe” unde întâlnim marcajul CR care vine de la complexul Cheile Buții. De data trecută eu știam că ceva mai sus drumul este blocat de un copac (a se vedea aventura din aprilie 2022). Așa că sugerez să lăsăm mașina aici și să mergem pe jos. Chiar dacă nu mai este zăpadă și gheață ca atunci, recunosc locul și vedem că este dat la o parte acel copac. Dar nah, dacă acum suntem pe jos, mergem pe jos (puteam scuti vreo două ore de mers pe jos)! Drumul ne oferă culori superbe de toamnă și mai înaintăm câțiva kilometri și câteva serpentine până la parcarea finală (cu indicator de parcare!). De aici începe poteca mai abruptă. Se lasă încet și seara și pe ultimele sute de metri trebuie să aprindem frontalele. Și mergem încet fiindcă panta este destul de mare. Acum nu ne dăm seama când vom întâlni și poteca ce vine din șaua Plaiului Mic. Vrem doar să ajugem la Buta! Cabana se află la capătul drumului, după ce avem o foarte scurtă zonă de coborâre. Pare un peisaj idilic de care ne vom bucura zilele următoare. Deocamdată primim camera și după o masă rapidă ne retragem la somn.
