Aplicație ATGR în Școala de ghizi, seria 10, specializare Ghid Național... Unul din scopurile principale ale aplicației este, din punctul meu de vedere, exact întâlnirea/discuția pe care o avem vineri seară în vama Ruse cu reprezentatul Poliției de Frontieră. Multe întrebări și răspunsuri legate de trecerea frontierei între două țări UE.
Cu mulțumiri colegului român de la Poliția de Frontieră pornim mai departe prin vecina țară de la sud de Dunăre. Facem o pauză de masă și alte cele pe la 2 noaptea și în jurul orei 5.30 suntem în Sofia în fața catedralei Aleksandr Nevski. E răcoare, suficientă cât să trezească pe unii dintre noi și să îi adoarmă în continuare pe alții. O colegă de-a noastră își ”susține” examenul oral de ghid printr-o prezentare documentată a catedralei aflată în spatele ei. Aplauze și felicitări pentru curaj și mai ales pentru elanul de la ora asta așa matinală. Admirăm pe lângă catedrală cu multele ei detalii istorice și arhitecturale și biserica Sf. Sofia (sec. VI) din apropiere, construită în stil bizantin. Pe mine mă atrage și o statuie ecvestră din apropiere, dar nu mă duc spre ea. Google Maps îmi spune că e statuia țarului Osvoboditel, dedicată țarului Alexandru al II-lea al Rusiei care arată, călare, rostul războiului de eliberare ruso-turc. La baza statuii sunt soldații ruși și luptătorii din rezistența bulgară conduși de Nike, zeița victoriei (sursă informații: https://visitsofia.bg/en/).
Ne urcăm în autocare și mergem mai departe la Boroveț unde ne cazăm la hotelul Iglika Palace. Veți fi surprinși de mărimea brelocurilor de la cheile camerelor! Stabilim ca la ora 9.00 să plecăm (cei care vor) spre gondola care ne urcă până la Yastrebeț (15 BGN/leva dus-întors). Cu bilete și cu drum cu tot suntem (o parte din noi) sus la Yastrebeț la 2363m. Unii merg mai departe (doar cu echipament montan) și semnează declarațiile pe proprie răspundere, alții vor face plimbări prin zonă și apoi se întorc în stațiune.
Cum eu am mai fost de trei ori pe Musala, nu mă agit musai să ajung pe vârf. E adevărat că am fost doar vara și acum este prima dată în condiții de iarnă. Dacă ajungem bine, dacă nu iarăși bine. Important este ca toți din grup să fie OK! Pornim în monom pe poteca spre cabana (hija) Musala și traversăm câteva pârtii deschise. Chiar la întoarcere va fi așa de cald încât zăpada s-a topit și de pe aceste pârtii. Dacă nu mai ninge, e ultimul week-end pentru amatorii de ski. Ca o paranteză, un coleg de-al nostru a urcat pe schiuri până pe vârf și a coborât apoi până la stația intermediară a gondolei. Ne-a spus pe vârf că a fost mai greu decât cu bocancii și colțarii cum a mers cu două săptămâni în urmă!
În fine, regrupăm la cabana Musala și pornim mai departe spre refugiul Ledeno Ezero/Everest de la 2700 și apoi spre vârf.
O fază comică la cabana Musala: în timp ce comandau colegii niște ceaiuri, eu văd ușa deschisă la WC și intru. Când dau să ies aud cheia în ușă închizându-se și bat să îmi deschidă. ”Nema voda, neva voda!” E supărat cabanierul fiindcă asta înseamnă ”Nu este apă!” Apăi de unde să știu dacă nu era scris nimic și mai era și ușa deschisă!
În fine pornim mai departe, mai urcăm vreo 70-100 de metri pe bocanci și la prima pantă mai mare și cu gheață unii opresc în pantă să își pună colțarii. Alții opresc după pantă. Unii dintre noi au bocanci de trei sezoane și îmi e milă de ei. Sunt mai flexibili și cam alunecă pe gheață. Deocamdată cu talpa rigidă de la patru sezoane fac trepte foarte ușor. Pun și eu colțarii după pantă și mai departe vom urca mult mai lejer. Unii se grăbesc să atingă vârful, sunt pasionați de cifre, timpi etc. Eu prefer să merg mai la urmă și să încurajez pe cine are nevoie. Dacă nu sunt zone foarte riscante, ar fi frumos să ajungem toți pe vârf! Și merge încet și sigur! Când suntem la ultima creastă (cea cu cabluri și pantă mare), primii din grup deja coboară. Nah, fiecare cu ambițiile lui! Chiar pe ultima pantă numărăm stâlpii pe care îi mai avem de depășit până sus și la 13.50 suntem pe vârf. Poze cu altitudinea, cu stația, filmulețe cu drona (Alin Țone a urcat singur, puțin după noi, tocmai pentru a filma pe vârf; felicitări, nu e chiar așa de ușor!) și când suntem cu toții gata pornim la vale. Eu cobor cu Alin pentru a-l asigura/ajuta în caz de nevoie și în spatele nostru mai e doar Sorin Rădan care coboară cu schiurile după ce face un filmuleț pe vârf.
Ajungem colegii din urmă puțin după refugiul Everest și de aici e joacă de copii până la cabana Musala. Pe panta cu gheață (acum s-a topit și e zăpadă mai moale), cine vrea face câteva exerciții de oprire în piolet sau de toboganing :). Pe terasa cabanei ciugulim câte ceva și mai departe la vale fiindcă avem de prins ultima gondolă. Chiar cu câteva minute după ora 17.00 suntem la gondolă, ultima plecând pe la 17.15. Știu că a fost un efort pentru cei din urmă, mai ales pe ultima parte, dar chiar nu ar fi fost plăcut să coborâm pe jos după toată ascensiunea! Nu spun că ar fi imposibil, ci foarte greu și lung! Suntem fericiți când pornim cu gondola, mulțumim și salutăm angajații de la gondolă și la vale. La stația intermediară urmărim cu atenție trecerea de pe un cablu pe altul.
În stațiune unii merg la masă, unii joacă Iams, alții se plimbă prin stațiune... Program liber care seara continuă cu cântece la chitară într-o parte din recepția hotelului. Fiecare după pofta inimii (și a dorului de munte)!
A doua zi, duminică, avem micul dejun, de-cazare și drumul spre casă. În autocar facem practică de ghid (fiecare ce are de spus și povestit), oprim puțin pe drum și vom face o pauză mai mare la Veliko Târnovo. Da, e fainul orășel din mijlocul Bulgariei, aflat puțin mai la nord de centrul geograic al Bulgariei. Acesta este situat în apropierea pasului Șipka și a liniei de creastă a munților Stara Planina (parte din traseul european de drumeție E3).
În Veliko autocarele nu pot parca și ca urmare doar ne lasă să coborâm și vor reveni la ora stabilită.
Suntem în fața intrării principale de la cetatea Țareveț (reședința țarilor și patriarhilor bulgari în timpul țaratului bulgar al Asăneștilor între anii 1185 și 1393. Anticipez, sus la catedrala patriarhală ”Sfânta Înălțare a Domnului” găsim o listă cu patriarhii bulgari dintre anii menționați. Majoritatea colegilor stau la prezentarea făcută de o ghidă bulgăroaică, eu cu patru colegi ne luăm bilete și pornim în explorarea ceății ceva mai devreme. Trecem prin poarta Asenova și urcăm direct la catedrală. Știm că vor veni colegii și din ce în ce mai multă lume și va fi aglomerat. Catedrala este inedită prin pictura neconvențională, modernistă care descrie scene creștine tradiționale și momente din istoria celui de-al doilea țarat bulgar. E ceva inedit și, din câte am înțeles, pictura nu este acceptată de biserică și din acest motiv nu se fac slujbe aici. Cu un lift se poate ajunge și în turn pentru o privire panoramică. Acum e închis!
În cetate se află ruinele a sute de case rezidențiale, hanuri și nu mai puțin de 20-21 de biserici (printre care și foste patru mănăstiri). Cu Gabriela merg spre Palatul Regal (pe care între timp alții colegi îl exploraseră) pe niște poteci ascunse printre ziduri și dăm de o inscripție/explicație în română: ”În acest loc, în sec. al XIII-lea, a fost ridicată biserica închinată sfintei Parascheva (cunoscută la bulgari sub numele de Sf. Petka din Târnovo), ocrotitoarea orașului medieval Târnovgrad (vechea denumire a orașului Veliko Târnovo din Evul Mediu).” E scris mai mult aici și nu stau să redau totul. La final e precizat că e vorba de aceeași sfântă Parascheva ale cărei moaște se află în biserica ”Trei ierarhi” din Iași. De fapt e și normal să fie aceeași, doar avem aceeași religie majoritară creștin-ortodoxă!
Explorăm Palatul Regal (unde un grup de japonezi făcuseră un exercițiu fizic de înviorare) și apoi printre ruine ne îndreptăm spre capătul cetății unde se află Stânca Execuțiilor de unde cei osândiți erau aruncați spre apele Yantrei (mureau probabil loviți de stânci). Nu seamănă un pic numele râului cu Yamuna, al doilea fluviu indian ;) (că tot mi-am adus aminte eu ieri de excursia spre Yamunotri)? Revenim pe partea vestică a cetății printre ruine, salutăm un coleg care urcase în turnul de vest și ieșim din cetate ca să avem și ceva timp de explorat orașul. Suntem cam pe fugă, în total avem doar trei ore la dispoziție pentru vizită (inclusiv cetatea).
Pornim la început în același grup de 5 și ne vom împrăștia prin magazine. Eu vreau neapărat să iau niște magneți și apoi pierd colegii. Ne vom mai întâlni pe sus pe străduțe de câteva ori. Aș fi vrut să și mănânc ceva și timpul trece așa de repede. Alții colegii au stat la masă, eu prefer să colind cartierul vechi Varușa (Varusha) cu străzi mici, în pantă, cu case vechi și tradiționale, cu mici magazine și cu foarte multe pisici!
Revin la ulița Stefan Stamborov (principală), mă întâlnesc și cu alți colegi care au prins loc la masă și servire în timp util și, după recomandarea unui coleg, merg la un punct de belvedere spre Yantra și Monumentul dinastiei Asăneștilor. Îmi spuseseră că centrul orașului coboară în trepte spre râu. Nu mai am timp de explorare prea multă și găsesc ceva străzi paralele cumva cu strada principală. Pentru cei curioși e vorba de ulițele Mitropolit Panarev Rashev, Ivanka Boteva și Chitalishtna care mă duc la locul de întâlnire.
Unul din locurile faine este biserica Sf. Constantin și Elena construită în 1872 de Nikola Fichev (Kolyu Ficheto) ca o combinație de elemente arhitecturale (arce cilindrice, eliptice, în cruce sau circulare) inedite și cu un aranjament al clopotniței perfect încadrat în structura bisericii. Unul din monumentele funerare (al lui Panaret Rashev) este sculptat de românul Ion Georgescu. Pe fațada sudică găsim câteva monumente funerare ornamentale.
Trec pe lângă ruinele unor beciuri și pe lângă cele ale bisericii St. Spass (1859-1862) (același constructor Ficheto)și ies în strada (ulița) mare Ivan Vazov. Îmi iau două croissante și două banane, le mânânc din mers și cobor pe Chitalishtna mai departe.
Pe stânga dau de teatrul Nadejda construit în 1886 de comunitatea culturală Nadejda fondată în 1869 (cea mai veche organizație culturală și educațională din Veliko Târnovo). Este un simbol al statului bulgar deoarece, începând cu Ziua Libertății, multe evenimente sunt legate de ea: unirea, alegerea lui Ferdinand, a treia, a patra ș ia cincea Adunare Națională și amendamentele constituției de la Târnovo. Prin piața Rastata (Mihail Kefalov) urc în piața Țar Assan I unde așteptăm autocarele care ne duc spre Ruse-Giurgiu și apoi spre București.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu